Ce se ascunde, la nivel psihic, în spatele părinților care își ucid sau își maltratează copiii

Ce se ascunde, la nivel psihic, în spatele părinților care își ucid sau își maltratează copiii

Otilia Geavlete - Redactor Senior

Un părinte care-și ucide copilul este un lucru greu de imaginat, o încălcare a legilor firești ale naturii și a oricărei valori umane. La fel de dificil este să te gândești la chinurile prin care trec copiii maltratați și abuzați de cei care ar trebui să le ofere grijă și dragoste. Totuși, astfel de cazuri nu sunt atât de rare pe cât am vrea să credem. Multe abuzuri trec nevăzute și nepedepsite, din cauza faptului că nu dăm suficientă atenție spuselor celor mici. Cât despre crimă, psihologia părinților care își ucid copiii este mult mai complexă decât ne așteptăm, iar motivele mamelor diferă de obicei de cele ale taților. Tații își omoară copiii de două ori mai frecvent ca mamele, adesea practicând crime multiple și violente, cu uciderea întregii familii. Copiii de vârste mai mari sunt mai des victimele crimei și maltratării decât bebelușii. Depresia postnatală sau psihoza după naștere sunt cauze comune ale crimei materne, în vreme ce anumite tulburări mentale, răzbunarea, dar și senzația de eșec în mariaj îi determină pe unii tați să ucidă.

Nu ne putem închipui alt motiv decât nebunia, atunci când un părinte își ucide copilul. Privim la propriile noastre odrasle și ne cutremurăm de groază la gândul că li s-ar întâmpla așa ceva. Ne este imposibil să ne imaginăm în postura unui părinte ucigaș, astfel încât avem tendința să justificăm un act abominabil cu concluzia: "Nu era în toate mințile." Dar, în realitate, de multe ori filicidul (uciderea copiilor) este practicat de persoane în deplinătatea facultăților mentale. Cel puțin în ceea ce privește discernământul medical, pentru ca o formă de sociopatie sau psihopatie, ori o anomalie a simțului empatic și moral nu poate fi exclusă din astfel de cazuri. Sunt părinți care nu arată nici o urmă de remușcare, nici după crimă, nici după ce înțeleg complet ce au făcut. Cât despre maltratare, aceasta este, de obicei, făcută în totală cunoștință de cauză și fără pic de milă, doar pentru că părintele poate să-și reverse frustrările și dorințele pervertite asupra unei ființe neputincioase. Dacă putem spune un astfel de lucru, o mamă care-și ucide copilul într-o criză de psihoză postpartum este mai puțin vinovată decât un părinte care-și abuzează și maltratează zi de zi fiica sau fiul neajutorat. Iar, uneori, o crimă scoate la iveală faptul că copilul era abuzat și neglijat de multă vreme.

copii ucisi Keith Young și-a ucis cei patru fii, Callum, cinci ani, Joshua,șapte, Daniel,trei and Thomas, șase. Pentru a se răzbuna pe mama acestora, care îl înșelase, a sunat-o și i-a dat, pe rând , la telefon, să-și ia la revedere. Apoi i-a omorât și s-a sinucis împreună cu ei, prin intoxicare cu gaz, în mașină. 

Psihologia părinților care își maltratează copiii

Sunt părinți care își supun copiii unor abuzuri inimaginabile, de natură fizică sau sexuală. Nu vorbim de acele persoane impulsive, care își lovesc odrasla când face vreo năzbâtie, ci de cei care maltratează în mod planificat și conștient, cei care au decis să-și rănească metodic și continuu copilul într-un fel sau altul. Violența asupra copilului nu trebuie tolerată în nici o formă. Dar, în vreme ce persoanele care au probleme cu gestionarea furiei, pot să regrete mai târziu că și-au lovit fiul sau fiica, există și părinți care pot fi cu adevărat încadrați ca psihopați, ce nu au nici o remușcare, ci resimt doar plăcere supunându-și copiii la chinuri. Un exemplu este cel al unui tată, care și-a violat și sodomizat timp de ani de zile fiica, producându-i suferințe foarte mari. Ceea ce este și mai revoltător, mama a început să-i dea fetei anticoncepționale, pentru ca tatăl să-și poată continua nestingherit faptele bestiale, fără riscul unei sarcini. Ambii părinți i-au spus fiicei că s-a născut rea și  trebuie să fie pedepsită astfel.
O explicație care se ascunde în spatele unor astfel de abuzuri este că părinții înșiși au suferit la rândul lor maltratare și abuz atunci când erau copii. Pare greu de înțeles: pentru că au trecut prin astfel de chinuri, acești părinți știu cât de devastator este. În acest caz, este incredibil că tocmai ei ar face același lucru propriilor copii. Și totuși, o fac.

abuz

Psihologii spun că, devenind la rândul său abuzator, părintele încearcă să-și vindece rănile din propria copilărie. Când era mic, a fost victimă și nu a putut riposta în nici un fel, deși și-a dorit de multe ori să fie mai puternic și să-l învingă pe părintele abuzator. Devenind la rândul lor agresoare, astfel de persoane obțin în sfârșit poziția de putere la care au visat. Aceasta este o încercare de a vindeca suferința provocată de starea de neputință de când erau copii. Dar o astfel de încercare nu are un efect cu adevărat vindecător, astfel că părintele își va abuza iar și iar copilul, pentru a-și răzbuna trăirile insuportabile din copilărie. În cazul altor părinți, există tulburări de personalitate, diagnosticate sau nu, care conduc la comportamente aberante, printre care și maltratarea copiilor. Sunt copii care au fost ținuți ani de zile în pivniță, legați, alții care au trecut prin experiențe extrem de dureroase, fiind opăriți intenționat, arși cu țigara, mutilați, ținuți cu capul sub apă sau înfometați. O familie din California își ținea toți cei 13 copii într-un beci, cu resturi de mâncare, până ce una din victime a scăpat și a anunțat poliția. Copiii nu aveau voie să se spele, iar părinții îi înfometau și îi chinuiau așezând în spatele ușii închise platouri cu plăcinte calde, pentru ca cei mici să simtă mirosul, fără să poată ajunge la ele. Nici la noi în țară lucrurile nu stau mai bine. Povestea unui copil de 6 ani dintr-un sat de lângă Iași, bătut cu bestialitate, ars și tăiat cu lama, lăsat apoi să degere în zăpadă, este numai unul din multele exemple înregistrate de direcțiile de protecție a copilului. Elemente agravante în comportamentul unor astfel de părinți au fost consumul de alcool și droguri, violența domestică și gradul scăzut de educație. Dar unele acte de o cruzime greu de imaginat au fost premeditate și imposibil de explicat prin cauze precum alcoolismul sau crizele de furie. „Din experiența mea, astfel de părinți au o anumită psihopatologie. Pot fi schizofrenici, bipolari sau pot avea alte probleme de natură psihică.", arată Priscilla Dass-Brailsford, profesor la departamentul de psihiatrie la Georgetown University. La rândul său, David Finkelhor, profesor de sociologie și director la centrul de cercetare Crimes Against Children Research Center al Universității din New Hampshire, consideră că tulburările delirante sau paranoide conduc de regulă la comportamente iraționale, ce au efecte nocive asupra copiilor. Alteori, este vorba despre tulburări ale vieții instinctuale, cum ar fi tendințele sadice și diversele forme de perversiuni.

Tații își ucid copiii de două ori mai frecvent ca mamele

Iar crimele pe care aceștia le fac sunt adesea mai violente și mai greu de explicat. Dacă în cazul mamelor, depresia sau psihoza postpartum reprezintă circumstanțe atenuante, motivele pentru care tații ucid pot fi mult mai revoltătoare. Ca să se răzbune pe soție ori într-o criză de furie, unii tați sfărșesc prin a-și ucide copiii sau întreaga familie, uneori în moduri extrem de sângeroase. Concluziile unui studiu realizat de cercetătoarea Lillian de Bortoli, de la Centrul Universitar de Științe Comportamentale din Australia au arătat că părinții ucigași se împart în mai multe categorii, care diferă prin tipul de omor, prin numărul și tipologia victimelor. Dr. De Bortoli a studiat 155 de crime, comise de 97 de părinți din Australia, pe perioada a 11 ani de zile si a constatat că există cinci tipuri de părinți criminali. „Tații vitregi sau concubinii ucid în feluri violente, cu multiple răni ale abdomenului, capului sau coloanei vertebrale și, de regulă, abuzează copilul o lungă perioadă, înainte de a-l omorî.", a arătat Dr. De Bortoli. Crima se poate produce pornind de la o simplă criză de furie a adultului, atunci când este deranjat în vreun fel de copil. Copiii uciși sunt, de regulă, de vârste mici, total lipsiți de apărare.
Un astfel de caz a fost cel al micuțului Tyrell Cobb, care a murit în chinuri violente, pe corpul său descoperindu-se 53 de răni. Ucigașul, Matthew Scown, a provocat valuri de furie și de oroare, în momentul în care a ieșit râzând de la tribunal, pentru că a obținut o reducere a pedepsei.

matthew scown
Tații separați de familie ucid adesea multiple victime, uneori întreaga familie de care se simt privați și respinși. De regulă au un istoric de violență familială, în special asupra soției de care s-au despărțit. Cei mici suferă adesea traumatisme ale capului sau coloanei, uneori sunt drogați sau sufocați. Sunt și cazuri în care părintele folosește monoxid de carbon, pentru a-și ucide familia. 27% dintre ucigași se sinucid, după ce au comis crimele, Tații care își ucid copiii sau întreaga familie pot avea tulburări de personalitate, o capacitate scăzută de a se pune în locul celorlalți. Câteodată, au fost și ei victimele uinor abuzuri sau unor traume în copilărie.
În 2014, Charles Mihayo, un cetățean australian de origine tanzaniană, î-a spus soției de care divorțase că vrea să-și ia la revedere de la cele două fiice, Savannah, de patru ani, și Indianna, de trei și că vrea să le mai vadă o singură dată. Mihayo se certase în numeoase rânduri cu fosta nevastă, legat de accesul la copii. Temerile ei au fost îndreptățite. Furios pe soție, pe care o considera vinovată de eșecul marital, tatăl a sosit la casa acestia, în absența ei. Le-a îmbrăcat pe cele două fetițe în alb și le-a filmat, în timp ce dansau pe o melodie din Frozen. Apoi le-a sufocat și a sunat la poliție să se predea. Ofițerului care a venit la ușă i-a spus doar: „Gata. Le-am ucis. Mi-am ucis copiii." și nu a arătat nici o urmă de regret sau de remușcare. Mintea sa a fost dominată de o singură idee obsesivă, de a-i arăta fostei soții că nu are nici un control asupra copiilor, care trebuie să plătească cu viața pentru a o pedepsi pe ea. În decembrie 2014, Charles Mihayo a fost condamnat la cel puțin 31 de ani de închisoare, pentru crima sa hidoasă.
Tații care locuiesc cu familia și ajung să își ucidă copiii au, de regulă, un istoric în sistemul de justiție. Adesea, își omoară toți copiii, iar soția este, de asemenea, în mare risc să fie ucisă. De multe ori se sinucid, după ce au comis masacrul. Geoff Hunt a fost cel care a produs un astfel de carnagiu, în anul 2014, la ferma sa de lângă Wagga Wagga. Acesta și-a ucis cei trei copii de șase, opt și zece ani în paturile lor, în timp ce dormeau, împușcându-i, apoi a procedat la fel cu mama acestora. La final, s-a sinucis. Motivele unei astfel de crime nu au fost niciodată pe deplin elucidate. Hunt intrase în depresie, de când soția sa avusese un accident, care i-a provocat dizabilități fizice și neurologice. Se pare că a exprimat de câteva ori gânduri legate de sinucidere, în fața prietenilor.

geoff hunt

Psihologii judiciari au presupus că inițial bărbatul chiar a avut intenția de a muri numai el, din cauza depresiei și a lipsei de speranță. „Dar s-a gândit că soția și copiii sunt dependenți de el, așa că a luat decizia cumplită de a le curma viețile, pentru a-i scuti de suferințe viitoare. Logica sa distorsionată l-a condus la concluzia că soția și copiii nu ar putea face față fără el. Tragedia a fost rezultatul unui delir egocentric, că soției și copiilor le-ar fi mai bine să moară decât să trăiască în absența sa.", au concluzionat psihologii.

Cum ajung mamele să ucidă

O mamă care-și ucide propriile odrasle provoacă adesea mai multă repulsie și revoltă, chiar decât un tată ucigaș. Să curmi viața celui căruia trebuie să-i oferi grija ta pare de neconceput. Dar motivele din spatele filicidului matern sunt foarte complexe, dând bătăi de cap chiar și profesioniștilor care s-au dedicat cercetării lor. Phillip J. Resnick, profesor de psihiatrie la Case Western Reserve University's Medical School, considerat un expert în domeniu, distinge între neonaticid, uciderea copiilor mai mici de un an și filicid. În cazul copiilor nou născuți, se întâmplă adesea crime, în special la adolescente și femei care nu-și doresc copilul. Dacă nu au apucat să facă avort, astfel de mame pot decide să ucidă pruncul imediat după naștere. Resnick a numit această crimă „filicid al copilului nedorit," De asemenea, a categorizat alte patru motive de bază, în cazul mamelor care ucid. Există așa numitul „filicid altruist", când mama consideră că-și salvează copilul de la o soartă mult mai rea, omorându-l. „Filicidul psihotic acut" poate să apară când mama este bolnavă psihic sau i s-a declanșat o psihoză postpartum, în care aude voci și are halucinații, care îi comandă să ucidă. „Filicidul care urmează maltratării" este rezultatul unei lungi perioade de abuz și neglijare a copilului. Mult mai rar, mama caută să se răzbune pe soț prin uciderea copiilor, spre deosebire de tații care au adesea ca motiv al crimei răzbunarea pe parteneră.
Dr. De Bortoli distinge între mamele singure și cele căsătorite. În cazul femeilor căsătorite, adesea este vorba de o boală mintală sau de declanșarea unei psihoze. Kathleen Folbigg și-a ucis pe rând cei patru copii de până într-un an, între 1989 și 1999. Suspiciuni asupra ei au apărut abia când s-a descoperit un jurnal în care a scris: „Sunt fiica tatălui meu." Într-adevăr, tatăl acesteia i-a ucis mama, pe când K. Folbigg era copil. La proces, a declarat că și-a sufocat copiii, pentru că nu putea face față stresului de a-i crește. Cazul Andreei Yates este binecunoscut, aceasta omorându-și toți cei cinci copii, ca urmare a declanșării unei psihoze postpartum, după nașterea ultimei fiice.

Femeia era diagnosticată și cu schizofrenie, avusese două tentative de sinucidere și se automutila. Crimele asupra copiilor au fost făcute într-o stare de totală lipsă de discernământ. În aprilie 2001, Andrea Yates a umplut cada cu apă și și-a înecat pe rând cei cinci copii. Deși juriul a condamnat-o inițial pentru crimă cu premeditare, ulterior experții au demonstrat că nu era în deplinătatea facultăților mintale și a fost transferată la un spital psihiatric.

În ceea ce privește mamele singure, copilul este adesea, pentru ele, o povară. Majoritatea sunt, de asemenea, afectate de tulburări psihice, agravate de stresul creșterii copilului, Dr. De Bortoli povestește cazul lui Rachel Pfitzner, care nu a putut face fașă maternității și a sfârșit sufocându-l pe băiețelul său de doi ani și opt luni. Micuțul Dean era frecvent înfometat, pentru că mama nu-și permitea să-l hrănească adecvat și, adesea, îl lăsa neschimbat și murdar. Când copilașul cerea mâncare de la alte persoane, Pfitzner se înfuria și îl pedepsea. Într-o astfel de criză de furie, după ce copilul o făcuse de rușine (considera ea) cerând mâncare în casa unor prieteni, l-a apucat de gulerul hainei, când au ajuns acasă, și l-a zgâlțâit de nenumărate ori, până ce băiețelul a încetat să mai respire și a făcut spume la gură. Când a realizat că este mort, mama l-a băgat într-un sac de plastic și la aruncat într-un lac, lângă un podeț, unde a fost descoperit de un grup de copii. Pentru crima sa, care a avut ca unică motivație criza de furie pe fond de stres, Rachel Pfitzner a primit 25 de ani de închisoare.

Surse: https://www.news.com.au; https://www.psychologytoday.com; https://coronertalk.com; https://www.verywellmind.com

 

Articolul urmator
Momentul când o mamă își întâlnește fiica despre care a crezut că a murit la naștere în urmă cu 7 decenii
Momentul când o mamă își întâlnește fiica despre care a crezut că a murit la naștere în urmă cu 7 decenii

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Amenzi pentru părinții care blochează circulația când își lasă sau își iau copiii de la școală sau grădiniță
    Amenzi pentru părinții care blochează circulația când își lasă sau își iau copiii de la școală sau grădiniță

    Părinţii care blochează circulaţia pentru a-și lăsa copiii la şcoală sau grădiniţă, riscă să primească amenzi usturătoare. Iată ce spune legea!

    Hoarding-ul sau acumularea excesivă de obiecte: ce se ascunde în spatele acestui comportament
    Hoarding-ul sau acumularea excesivă de obiecte: ce se ascunde în spatele acestui comportament

    Să colecționezi diferite obiecte, să le ordonezi și să ai grijă de ele reprezintă o activitate firească. Însă în momentul în care insiști să le colectezi chiar...

    Părinții români încă își bat copiii cu nuiaua sau cureaua
    Părinții români încă își bat copiii cu nuiaua sau cureaua

    În timp ce la nivel mondial se depun eforturi considerabile pentru a pune capăt oricăror metode de violență asupra minorilor, în România mulți părinți încă...

    Copilul își ține mâneca de la bluză în gură sau „mestecă” creionul? Ce se află, de fapt, în spatele acestui comportament
    Copilul își ține mâneca de la bluză în gură sau „mestecă” creionul? Ce se află, de fapt, în spatele acestui comportament

    Bebelușii și copiii mici bagă tot felul de lucruri în gură, pentru a le explora textura, pentru a se calma, dar și atunci când le ies dinții. Această etapă ar trebui să...

    Criză de scutece? Părinții își lasă copiii să își facă treaba mare pe culoarele avioanelor. Cazuri care au îngrozit pasagerii
    Criză de scutece? Părinții își lasă copiii să își facă treaba mare pe culoarele avioanelor. Cazuri care au îngrozit pasagerii

    Credeai că părinții își lasă copiii să facă treaba mare doar pe plajă? Ei bine, nu. Se poate și mai rău! Pasagerii unei aeronave au rămas șocați în momentul în...

    Majoritatea părinților mileniali își cresc copiii fără să țină cont de religie. Ce au mai descoperit cercetătorii
    Majoritatea părinților mileniali își cresc copiii fără să țină cont de religie. Ce au mai descoperit cercetătorii

    Milenialii sunt cunoscuți pentru faptul că revoluționează lucruri, iar viața de familie nu face excepție. În calitate de părinți, milenialii tind să aibă mai puțini copii...

    Copilul meu are ochișori albaștri superbi, însă puțini știu că în spatele culorii se ascunde o boală congenitală...
    Copilul meu are ochișori albaștri superbi, însă puțini știu că în spatele culorii se ascunde o boală congenitală...

    Ochișorii mari și rotunzi, de un albastru pur ai unei bebelușe, ascundeau o teribilă afecțiune. Deși era admirată oriunde mergea alături de părinți pentru ochii decupați parcă...

    Trucul genial prin care un tată își salvează copiii de situații inconfortabile
    Trucul genial prin care un tată își salvează copiii de situații inconfortabile

    Recunosc, mă enervez teribil când oamenii se plâng cât de greu este să ai copii mici. Adică, serios? Copiii mici sunt teribili? Sigur, sunt acele dimineți în care...

    © 2024 Qbebe