Informații despre răpire
Cel mai grav lucru care se poate întâmpla unui părinte este să descopere că îi lipsește copilul. Răpirile de copii ajung să figureze între știrile de la nivelul întregii lumii zilnic, iar cazurile renumite de răpire continuă să rămână mulți ani în atenția publicului, chiar la decenii după ce copilul este găsit. Este de la sine înțeles că răpirea constituie una dintre principalele temeri ale unui părinte.
Iată câteva statistici aplicabile la nivel mondial:
- Majoritatea copiilor care au fost declarați dispăruți fie au fugit, fie a existat o proastă comunicare cu părinții cu privire la locul unde trebuiau să se afle
- Dintre copiii și adolescenții care sunt cu adevărat răpiți, majoritatea sunt luați de un membru al familiei sau de o cunoștință și doar un procent de 25% au fost răpiți de o persoană străină
- Aproape toți copiii răpiți de străini sunt luați de bărbați și aproximativ două treimi dintre răpirile de către persoane străine vizează fetițele
- Majoritatea copiilor răpiți se află în perioada adolescenței
- Copiii sunt rareori răpiți din curtea școlii
Să îți ajuți copilul să fie mai vigilent și să îl înveți ce anume trebuie să facă în cazul unei încercări de răpire constituie un parteneriat între școală, poliție și părinți. La fel cum poliția învață copiii să se oprească, să privească și să asculte înainte de a traversa strada, părinții trebuie să îi învețe cum să nu fie răpiți. Aceasta reprezintă o realitate la care trebuie să ne adaptăm.
Comisar Șef Ramona Dabija, Director al Institutului de Cercetare și Prevenire a Criminalității, Inspectoratul General al Poliției Române subliniază:
"În vacanțe cei mici vor avea mai mult timp la dispoziție de a se bucura de cea mai frumoasă perioadă a anului. Dar fiecare părinte trebuie să se asigure că cel mic va petrece o vacanță în siguranță.
Este foarte important să știm tot timpul ce fac copilul nostru, unde este, cu cine își petrece timpul. Dacă îl luăm cu noi la diverse evenimente publice (Târg de Crăciun, concerte, pe pârtie sau în mall) unde participă zeci, sute de persoane, e bine să nu-l lăsăm nesupravegheat, să nu ne îndepărtăm de el. Dacă vedem un copil singur, care pare că s-a rătăcit de cei dragi, e bine să alertăm autoritățile, să nu părăsim locul unde l-am găsit și să încercăm să-l liniștim pe cel mic.
Deși în România apar periodic tot felul de zvonuri privind o "Ambulanță neagră care răpește copii, ca să le recolteze organele" este bine să știm că în realitate nu există astfel de cazuri. Singurele cazuri de răpire au fost cele parentale, adică atunci când un părinte, încalcă decizia instanței și ia copilul de la celălalt părinte care îl are în grijă."
Cele mai importante lucruri de știut de către părinți
Este important de învățat copilul cum să evite răpirea, cum să se opună unui potențial răpitor și cum să scape. Copiii sunt extrem de vulnerabili și încrezători, iar datoria noastră de părinți este să le reamintim regulile de siguranță de bază.
De asemenea, părinții trebuie să comunice deschis cu copiii acasă, să aibă o atmosferă în care copiii să afle ce se întâmplă în viața lor. O modalitate utilă constă în reînvățarea conceptelor vechi de interacțiune adult-copil. Copilul tău trebuie să își cunoască drepturile și mai ales că are dreptul să spună nu. Copiii trebuie să știe că există diferite reguli pentru diferite situații și că nu trebuie să fie întotdeauna politicoși. Politețea poate deveni un truc la care apelează răpitorii.
Răpitorii sunt adesea persoane pe care copilul le recunoaște. Nu se încadrează de obicei în profilul stereotipic al unui om înfricoșător, murdar și bătrân; ei apelează la câștigarea încrederii copiilor prin dezvoltarea unei relații relaxate. Motivațiile care stau în spatele răpirilor sunt de obicei de natură sexuală.
În final, nu uita că pentru a te bucura de o siguranță ca la carte, prevenția este cheia. Concepe un plan de acțiune în familie pentru situații de urgență /de criză și practică, respectiv repetă cu copiii prin intermediul jocului de rol. Învață-ți copiii regulile și oferă-le încrederea de care au nevoie pentru a putea urmări tehnicile necesare de evadare. Subliniază constant dreptul copilului la intimitate și proprietate și faptul că avansurile sexuale din partea adulților sunt împotriva legii.
Comisar Șef Ramona Dabija, Director al Institutului de Cercetare și Prevenire a Criminalității , Inspectoratul General al Poliției Române recomandă:
"Disparițiile de minori îmbracă forme diferite: părăsirea voluntară a locuinței, accidentarea sau rătăcirea lui, agresiune sau autoagresiune, luarea minorului de către unul dintre părinţi, fără înştiinţarea celuilalt.
Dintre toate, cele mai frecvente dispariţii reprezintă plecarea voluntară de acasă, de către minori (peste 90%). Chiar dacă în cele mai multe cazuri, copiii nu au fost puși în pericol, fiind găsiți și predați familiei sau reintegrați în centrele de ocrotire, orice caz de dispariţie este tratat cu multă implicare de Poliția Română și privit ca un potenţial producător de risc pentru minor.
Sunt situații în care căutarea unui copil semnalat dispărut nu este ușoară, făcându-se în zone greu accesibile.
Cele mai multe raportări de dispariţii de minori sunt la orașe și vizează vârsta cuprinsă între 14-18 ani, adică perioada adolescenţei. Cele mai multe cazuri de dispariții vizează fete.
Copiii pleacă de acasă din diverse motive: dorinţa minorului de a fi o perioadă pe cont propriu, ieşit de sub controlul părinților sau de a scăpa de regulile impuse în centrele de ocrotire; minorele pleacă pentru a se stabili într-o relaţie de concubinaj sau căsătorie, în cazul plecărilor din familie, sau de copii care încearcă să ajungă la părinţi, rude sau prieteni, în cazul plecărilor din centrele de ocrotire.
În anul 2011, Inspectoratul General al Poliţiei Române, în calitate de aplicant principal, în parteneriat cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în România și Centrul Român pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual - "FOCUS", au implemantat proiectul CALLERT privind crearea în România a unui mecanism naţional de alertare a populaţiei, în cazul răpirii unui copil sau al dispariţiei în împrejurări în care viaţa ori sănătatea îi sunt puse în pericol și a fost co-finanţat de Comisia Europeană.
Mesajul de alertă este succint şi conţine următoarele informaţii: ziua, ora şi locul unde s-a produs răpirea sau dispariţia; prenumele copilului şi o poză cât mai recentă a acestuia; obiectele de îmbrăcăminte, semnalmentele şi semnele particulare vizibile; descrierea autoturismului folosit de suspect, direcţia în care se deplasează, destinaţia posibilă (dacă există informaţii); descrierea suspectului (dacă există informaţii); numărul de apel unic de urgenţă "112", la care populaţia (eventualii martori) poate comunica imediat informaţii utile pentru localizarea victimei şi a suspectului."
Citește și: Nu vorbim cu strainii! Cum feresti copilul de pericolele externe
Surse: www.huffingtonpost.com; https://kidshealth.org; www.kidguard.com
