Am scris că sunt milionară, pentru că exact așa mă simt. Avem o situație financiară bună, dar de departe de a fi la nivelul unui milionar. Nu avem piloți și avioane, nu avem vile și conturi prin Elveția, nu purtăm ceasuri de sute de mii de euro și nici nu plecăm cu iahtul prin concedii. Avem o casă, avem ce pune pe masă, ne permitem 1-2 concedii pe an și nu stăm pe gânduri când trebuie să împlinim o dorință materială a copilului. Și totuși ...
de ce sunt milionară?
Pentru că avem prieteni, familie, sănătate și liniște. Pentru că, de fiecare dată când terasa și casa noastră sunt pline de copii și de prieteni (sincer, mi-e greu să le spun prieteni, pentru că sunt mult mai mult decât atât), ne simțim milionari. În sensul simbolic al acestui atribut. Pentru că ne imaginăm cu toții că un milionar trebuie să fie fericit, are tot ce îi trebuie. Așa că este clar că și noi suntem milionari.
Prietenii, familia, relația minunată și echilibrată cu ei, ne fac milionari într-o lume a noastră în care moneda de schimb este dragostea și subunitățile ei sunt respectul, grija, considerația, înțelegerea și simțul umorului.
Suntem milionari pentru că avem cei mai buni prieteni din lume. Și nu doi, trei. Nu de complezență. Nu doar cu titulatura. Chiar prieteni adevărați. Care plâng și râd cu tine. Care sar în sus mai tare ca tine când copilul tău își prinde degetul la portiera mașinii și nu dorm noaptea dacă nu știu că este bine. Care știu să îți spună verde în față când ai greșit, când exagerezi, când să taci și care nu se supără la rândul lor când le atragi atenția că au greșit la rândul lor. Care acceptă să fie criticați și știu să construiască din critică și nu ți-o iau în nume de rău. Care știu să îți spună când nu faci bine dar te și laudă necondiționat. Care se bucură ca tine, cu tine, pentru tine când ai parte de bucurii, de noroc sau de realizări. Care sunt la ușă de îndată ce ceri ajutorul. Care vin cu brațele încărcate de bunătăți, deși tu insiști că nu ai nevoie de nimic. Care nu vor să mai plece din compania ta, pentru că se simt ca acasă oriunde, dacă suntem împreună. Care devin tribul tău, satul acela întreg necesar pentru creșterea unui copil. Care cresc copiii așa cum ți-l crești și tu pe al tău, cu aceleași valori și principii. Care te pot înlocui oricând și oriunde în atributul de părinte al copilului tău. Care îți tratează copilul ca pe propriul copil, cu bune și rele, cu laude și mustrări și așteaptă același lucru și de la tine.
Sunt milionară! Pentru că în fiecare dimineață când mă trezesc am sufletul plin de mulțumire și de recunoștință că sunt înconjurată de bancnotele emoționale ale fericirii unei vieți liniștite. O vilă în Capri, un Ferrari în garaj, un Rolex la mână înmulțite cu o mie nu ar putea cumpăra ceea ce am eu. Oamenii din jurul meu, copilul meu, părinții, iubirea pentru ei și de la ei sunt milioanele mele. Și asta îmi doresc și pentru fiica mea. Să își găsească tribul. Tribul ei care să o facă să se simtă acasă oriunde ar fi în lume. Care să își dorească de la viață milioanele de prieteni adevărați, nu cele din bancă. Care să știe să aprecieze bucuriile aduse de o îmbrățișare, de o glumă bună, de o cină relaxantă în familie, nu de mașina din garaj și tricoul cu logo. În acest sens, sper ca fiica mea să fie, nu milionară, ci miliardară!
Cu drag,
Gabriela Paladi
Redactor Șef Qbebe
Citește și:
Urmareste-ne pe Google News
