”Poate că pare copilăresc, dar soțul meu iubește mâncarea. Nu este obsedat de jocuri sau de vreun sport, el este obsedat de mâncare. Nu am nimic cu asta însă mănâncă ... mult.... Este în formă, se duce la sală, dar mănâncă extrem de mult. Uneori gătesc porții mult mai mari de mâncare pentru fiicele noastre pentru că știu că va mânca și din porțiile lor și că la va lăsa înfometate. Tot timpul mă trezesc că nu mai am gustări pentru fete și de multe ori trebuie să gatesc de 2-3 ori pe zi.
Ieri pe la 4 amiază ieșisem cu fetele să le tund. Pregătisem deja cina și o băgasem în frigider. I-am spus soțului meu că i-am pus porția lui separat pentru când se întoarce de la sală, ca să mănânce fără noi dacă vom întârzia. L-am sunat de la salon și mi-a spus că a ajuns acasă, ca a mâncat cina și că mai lucrează. La 8 seara eu și fetele ne-am întors moarte de foame și m-am dus repede la frigider să încălzesc mâncarea pregătită în acea zi. Mâncarea dispăruse.
Când l-am întrebat de ea a spus că i-a fost foame pentru că a mâncat devreme și a mâncat și cina noastră. M-am enervat și mă tot gândeam oare noi ce mai mâncăm? Am încercat să încropesc ceva, dar când îl întrebam de anumite alimente îmi spunea ca a mâncat și aia, și aia, și ca nu mai avem nimic. I-am spus că este egoist că a mâncat cina fetelor. Și mi-a spus că nu se poate abține, că îi este mereu foame.
Așa că m-am dus să comand de mâncare pentru mine și pentru fete. Când a venit mâncarea am chemat fetele la masă. La câteva minute a apărut și el supărat că nu l-am chemat și pe el la masă. I-am spus că el a mâncat cina nu o dată, ci de două ori și că din acest motiv nu l-am chemat. S-a enervat și mi-a spus că am comandat intenționat mâncare de la restaurantul lui favorit (toate restaurantele sunt favoritele lui) și că le învăț pe fete că nu este binevenit la masă. L-am făcut din nou egoist pentru că ne-a mâncat mâncarea deși el avea porția lui. A recunoscut că a procedat greșit și a spus că este obsedat de mâncare și nimeni nu îl poate vindeca de asta și că faptul că a mâncat cina noastră a meritat. A plecat supărat și nu mai vorbește cu mine de atunci, iar când el mănâncă ceva nu le dă și fetelor și le spune că dacă ele nu împart cu el, nici el nu împarte cu ele. ”
Povestea mămicii a generat mii de comentarii cu privire la comportamentul soțului ei:
- Ce fel de om, de tată, de persoană face așa ceva? Cum să mănânci mâncarea pentru 4 persoane? Mai ales pe cea a copiilor tîi când știi că nu mai este mâncare în casă? Cât de obsedat de mâncare să fii? Măcar se gândea și comanda altă mâncare pentru fete și soție. Sau își comanda el.
- Să zicem că admit obsesia pentru mâncare. Și eu sunt la fel. Dar egoismul și răutatea cum se justifică? Ok, ți-e foame, mănânci tot ce este în frigider. Dar te gândești că îți vin acasă copiii înfometați. Dai tu o comandă de mâncare sau îți suni soția să îi spui că ai mâncat tot și să treacă pe la magazin. Ceva să arăți că îți pasă.
- Eu cred că l-aș fi dat afară din casă. Este de un egoism de neiertat. Poate să mănânce cât vrea el, din partea mea, dar să pună copiii pe primul loc, nu mâncarea. Eu cred că are nevoie de un psiholog.
- Trebuie să îl trimiți la psiholog. Obsesia asta pentru mâncare este mai mult decât poftă, a devenit o boală, dacă nu îl interesează nici măcar copiii lui.
Tu ce părere ai? Ce sfat i-ai da mămicii?
Citește și:
- Câți copii am? Nu am patru, am cinci. L-ați uitat și pe soțul meu!
- Eu mănânc fasole la conservă și soțul meu comandă de la restaurant. Își ține banii doar pentru el
- Eu şi soţul meu avem exact acelaşi job. Însă numai eu mă ocup de copii şi de casă
Sursă: Reddit
Urmareste-ne pe Google News
