X

Gestionarea modulelor cookie pe site-ul Qbebe.ro

Acest site utilizează cookie-uri. Acceptând cookie-urile, veți putea naviga în cele mai bune condiții.

Accept Politica de Cookie

Confesiuni de mamă: De ce urăsc să mă duc cu copilul în parc

de Gabriela Paladi

Îmi amintesc momentul când am ieșit prima oară la plimbare cu bebe în cărucior. Emoționant! Era luna lui iulie, era dimineață, puțină răcoare, bebe scâncea fericită, cerul era senin, eu relaxată, totul perfect! Până am ajuns în parc ...

Da, ați citit bine titlul: urăsc să mă duc cu copilul în parc. Anya are acum 8 ani și în fiecare an al vieții ei am avut adevărate stări de disconfort, de nervozitate și chiar și atacuri de panică la ieșirile în parc. Da, mai știu și că una dintre bifele obligatorii ale unui parenting cu adevărat responsabil în vremurile noastre este să duci copilul cât mai des în parc. Îmi asum că de ceva vreme nu bifez eu asta, ci soțul meu. Îmi amintesc și că, la un moment dat, mama mea, în primii 2 ani de viață ai Anyei, a exclamat exasperată că ea nu își amintește să ne fi scos pe noi (adică eu și sora mea) atât de des în parc.

Și acum vor urma explicațiile ... un soi de ghid pe vârste, care nu este aici să mă justifice, că m-am împăcat demult cu relația mea defectuoasă cu ieșirile în parc. Este aici ca să caut printre voi mămici care rezonează cu mine dar și să ofer un tablou al viitorului pentru mămicile aflate la început de drum, care, ca și mine, se simt rușinate că au astfel de sentimente cu privire la această activitate.

Primul an: de-a v-ați ascunselea!

Cum spuneam mai sus, prima mea ieșire cu copilul în parc se întâmpla în iulie 2011. Tot atunci am avut și primul meu atac de panică. Nu sunt deloc genul panicos, însă când vezi cum buzele unei băbuțe (drăguță, de altfel) se îndreaptă spre mânuța bebelușului tău de o săptămână... o cam iei razna! Da, am un bebeluș drăgălaș, dar nu e de pupat, de atins, de respirat în fața lui! Stai naibii deoparte! În următoarele zile am întâlnit mame care mă judecau pentru că nu alăptam și îi dădeam bebelușului biberonul, care, fără nicio jenă, îmi spuneau asta în față. It's my fucking business! Am întâlnit bărbați care se așezau pe bancă lângă mine și cărucior și își aprindeau relaxați o țigară. Am întâlnit părinți care își lăsau copiii să arunce cu diverse jucării în cărucior, bunici care credeau că este normal să le las nepoții să împingă căruciorul ca să simuleze o mașină de curse. Așa că după o lună de activat în parc, am decis să mă ascund. Evitam toate zonele aglomerate și mă retrăgeam citind o carte cât bebe dormea. Apoi, când a mai crescut puțin, încercam să mă duc în parc în orele în care nu era aglomerat, și, dacă, începea să se aglomereze mă plimbam cât mai mult. 

mama cu copil in parcUrmătorii 2 ani: Prinde-mă dacă poți!

Apoi a început perioada de descoperiri și curiozități și de socializare primitivă. Adică perioada dintre învățatul mersului până la intratul la grădiniță. Pentru mine a fost cea mai dificilă perioadă. Și nu pentru că am avut copil dificil, ci pentru că întâlneam copiii dificili în parc, și părinți pe măsura lor. Au urmat evenimente de certuri pe jucării, de împins, de aruncat nisip în ochi, de luat cu forța trotineta, de scuipat (da, ați citit bine, Anya a fost scuipată de un puști de 3 ani), de ferit copilul de diverse proiectile, precum pietre, sticle cu apă, o dată chiar și geanta mămicii.

Ajunsesem să vin din parc epuizată, după ce 2-3 ore alergam continuu după copil, încercând în același timp să o feresc de pericolele care o urmăreau și în același timp să rămân calmă când ceilalți părinți asistau nepăsători la conflictele pe care odraslele lor le inițiau. Fiecare ieșire în parc apoi se încheia cu o sesiune de bocete, cauzate fie de vreun conflict fie de simplul fapt că trebuie să mergem acasă. Așa că am avut zile când, pur și simplu, preferam să trec peste nevoia de socializare a copilului, și să mă pun pe mine pe primul loc. Așa că evitam parcul și mergeam doar să plimbăm cățelul. Și atât! 

Citește și o aventură mai detaliată: Scuipă-l, sparge-i capul şi, eventual, ca să fie educativ, învaţă-l şi să prizeze nisip!

mame in parcAnii de grădiniță: grupul mamelor băutoare de bârfe 

Oho! Și încă cum "beau" ele bârfa asta, ca pe cel mai savuros pahar de vin, și nici măcar nu au nevoie de lămâie. Perioada grădiniței a însemnat trecerea de la socializarea primitivă la cea umanoidă. Adică momentul acela când nu trebuie să mai stai ca un elicopter pe lângă copil. Când se dă singur în leagăn, se urcă singur pe tobogan, stă cu orele cu alți copii să se joace în nisip. Și nu prea mai are nevoie de tine decât când i-e sete, când îi este lene să își facă vânt singur în leagăn sau când a decis că este timpul de o înghețată. Uneori se mai iscă și mici conflicte, care se rezolvă repede. Așa că tu, mami, te simți 80% din timp inutilă. Și stai resemnată pe o bancă.

Eu una sunt introvertită și nu găsesc plăcută socializarea cu persoane necunoscute. Însă, fără să vrei, ca mamă, te trezești angrenată în discuțiile mamelor care, ca și tine, încearcă să simtă o utilitate în prezența lor în parc, în afară de cea de paznic al copilului, desigur. Și auzi bârfe, despre mama care lipsește în acea zi, desigur. Despre ce a spus ea că a făcut acum câteva zile, despre cum a ales ea nu știu ce cănuță de apă care nu are tetina care trebuie, despre soțul ei care nu o ajută deloc, despre cum a alăptat numai până la 3 luni și de-asta copilul ei se îmbolnăvește des. ... Ghiciți ce am făcut? Nu am dat niciodată detalii despre viața mea personală, despre unde lucrez, despre cum îmi cresc copilul, nu m-am angrenat niciodată în discuții despre persoane care nu sunt de față și, am avut multe zile în care, mă prefăceam că am treaba pe telefon, că vorbesc la telefon sau că ascult muzică. Nu are rost să mai explic de ce. 

Școala a venit, copilul s-a liniștit și tati în parc este poftit!

Acum avem deja doi ani de școală, iar ieșirile în parc presupun aceeași inutilitate în prezența părintelui ca și mai sus. Mai precis, nu faci altceva decât să îl păzești. Acum nici măcar să rezolvi conflicte nu mai trebuie. Nevoie de înghețată însă rămâne. Acum ajungi și tu, ca părinte, să socializezi mai confortabil, pentru că deja ai ani de zile de când te cunoști cu ceilalți și i-ai cernut pe cei cu care rezonezi. Însă, eu, ca mamă cu două joburi, cu o casă de întreținut, cu mâncare de făcut, de fiecare dată când ies cu copilul în parc mă gândesc la câte am de făcut acasă. Iar eu stau ca un popândău să pierd timpul în parc! Așa că am decis că cea mai bună soluție este ca tati să fie cel ce își asumă rolul de popândău paznic de copil în parc. Pentru că el oricum acasă nu face mai nimic din treburile casnice pe care eu le fac, de obicei. Și s-a demonstrat științific că creierul lor nu este programat să își facă griji cu treburile casnice.

copii pe bicicleteAsta în timpul săptămânii. În week-end ies și eu cu ei, dar de cele mai multe ori ne doare gâtul pe amândoi învârtindu-ne după grupul de copii care dau ture cu bicicleta. Uneori, prefer să ieșim numai nou două cu bicicletele / trotinetele, ca să mă simt și eu băgată în seamă și să fac ceva. Însă, deja, Anya a ajuns la perioada când mami este cam plictisitoare, și o plimbare numai cu ea cu bicla este "super boring", după primele 10 minute. Așa că foarte repede mă pune să sun la prietenii ei să îi chem în parc. Și trec iar la stadiul de popândău. 

Popândău sau nu, parcul pentru copii înseamnă socializare și activități în aer liber.  Chestiuni de parenting care ajută în dezvoltarea copilului. Pentru noi nu contează ce înseamnă. Așa că, mamă responsabilă ce am fost și sunt, trec peste aversiunea mea pentru ieșit în parc, și accept că este ceva ce trebuie făcut. Și îmi amintesc cum în copilăria mea ieșeam singură în parcul din spatele blocului încă de pe la 5-6 ani. Pentru că ai mei mă vedeau de la geam, și pentru că trăiam într-un orășel de provincie liniștit. Acum asta este imposibil, mai ales în București. Probabil că pe la 12-14 ani o voi lăsa și eu în spatele blocului. Însă voi sta cu o teamă constantă, o voi suna din 10 în 10 minute, și ura mea pentru ieșitul în parc va fi la fel.  Chestiuni de mamă care din exterior par minore, însă devin adevărate conflicte interne, ce capătă și ceva conotații amuzante, nu-i așa? Că de-asta noi, părinții, nu ne plictisim niciodată!

Cu drag, 

Gabriela Paladi

Redactor Șef Qbebe 

 

Noutati de la Qbebe

INSCRIE-TE la newsletter-ul Qbebe si primesti ultimele noutati.

Email
Data nasterii bebelusului    
 

Articole asemanatoare

Cum sa-ti ajuti partenerul cand are probleme Cum sa-ti ajuti partenerul cand are probleme
Putina gelozie in cuplu nu strica deloc! Putina gelozie in cuplu nu strica deloc!
Sotul meu nu ma mai saruta Sotul meu nu ma mai saruta
Cum impaci romantismul in cuplu cu aparitia bebelusului Cum impaci romantismul in cuplu cu aparitia bebelusului

Articole Lifestyle

Lista coafurilor care nu se mai poartă în toamna 2019 Lista coafurilor care nu se mai poartă în toamna 2019
Regina toamnei 2019. Femeia care va avea 3 luni de 5 stele Regina toamnei 2019. Femeia care va avea 3 luni de 5 stele
Tendința vestimentară care trebuie să dispară în toamna 2019 Tendința vestimentară care trebuie să dispară în toamna 2019
Femeia Alfa din zodiac: ea deține puterea! Femeia Alfa din zodiac: ea deține puterea!

Alte articole care te-ar putea interesa

Editorial Qbebe
scris de Otilia Geavlete
Iubește-ți copilul mereu, mai ales atunci când nu are talent, se împiedică sau debitează inepții"Iubește-ți copilul oricum ar fi- lipsit de talent, fără succes sau devenit adult. Vorbește cu el, fii fericit, fiindcă copilul este o sărbătoare pe care încă o trăiești." Cam așa sună cuvintele...

Lista gradinite

Cauta o gradinita in orasul tau

Retete culinare
Editorial Qbebe
scris de Cristina Fotescu
Recenzie carte: Programul de 90 de minute de somn pentru bebelusiAuzisem ca este bine sa scrii si lucruri pozitive dar si negative intr-o recenzie ... Dar am decis sa scriu in stilul meu, asa ca am preferat sa scriu totul la scurt si la obiect. Prin urmare: 1. Foarte util planul NAPS...
Qbebe Horoscop saptamanal
Qbebe Funny

Naste natural

9 mituri surprinzatoare despre testele de sarcina pe care trebuie sa le stii

9 mituri surprinzatoare despre testele de sarcina pe care trebuie sa le stii

Despre testele de sarcina s-au propagat cateva mituri, precum ca sarcina ti se
MAI MULT

Somnul bebelusului: ce trebuie sa stii inca inainte de a-l naste

Somnul bebelusului: ce trebuie sa stii inca inainte de a-l naste

Inca de dinainte de nastere parintii trebuie sa cunoasca o serie de aspecte
MAI MULT

Confesiuni de mama: ce inseamna cu adevarat sa te recuperezi dupa cezariana

Confesiuni de mama: ce inseamna cu adevarat sa te recuperezi dupa cezariana

Recuperarea dupa cezariana nu este atat de usoara pe cat si-ar dori mamele.
MAI MULT

Bebee

Înotul-dezvoltă-copiii-într-un-mod-armonios

Înotul dezvoltă copiii într-un mod armonios

Beneficiile înotului sunt nenumărate, iar cei mici ar trebui să învețe de
MAI MULT

alaptare

Cât se alăptează un nou-născut?

Alăptarea este modul prin care un nou-născut este hrănit de către mama sa cu
MAI MULT

Cum-tratăm-scurgerile-vaginale-din-timpul-sarcinii

Cum tratăm scurgerile vaginale din timpul sarcinii

Scurgerile vaginale sunt secreţii ale organelor genitale, cu rol de apărare
MAI MULT

Cele-mai-grele-luni-de-sarcină-sunt-primele-3----află-de-ce

Cele mai grele luni de sarcină sunt primele 3 – află de ce

Perioada sarcinii este foarte frumoasă, dar în același timp și delicată.
MAI MULT

sigur.info-fii sigur pe net