Sa fii parinte este - nu o meserie - este o indeletnicire responsabila continua modelata din mult subiectivism. Tocmai din acest motiv, dezvoltarea si educatia unui copil va fi diferita de la parinte la parinte. Si tot el, subiectivismul, este cel care ne face foarte sensibili la vorbele celor din jurul nostru, intrebari si sfaturi nedorite izvorate si ele din acelasi subiectivism:
|
"Doarme numai cu voi in pat?"
"Ii dai banana de la 6 luni?"
"Nu l-ai invatat inca la olita?"
"Are 1 an si inca nu merge?"
"Are doar sase dintisori?"
"Il lasi sa se urce singur pe tobogan?"
"Il lasi sa se uite la desene animate?"
"Ii dai sa manance numai la televizor?"
"Ii dai ciocolata?"
"Nu vorbeste inca?"
"Nu i-ai facut vaccinurile?"
"Nu mananca inca singur?"
"Se mai intampla. Fetele se disciplineaza mai greu decat baietii." (spune un parinte de baiat, catre un parinte de fata)
"Se mai intampla. Baietii se disciplineaza mai greu decat fetele". (spune un parinte de fata, catre un parinte de baiat)
"S-a constipat? Nu ii mai da atat orez. Da-i sa bea mai multa apa"
"A cazut? S-a lovit? Cum s-a intamplat, tu nu erai langa el?"
"A racit? Imbraca-l si tu mai gros."
"Nu l-ai pus inca la somn la ora asta?"
|
In spatele acestor vorbe orice parinte va simti ca este judecat, ca nu stie cum sa isi creasca micutul, ca al lui copil nu se aliniaza cu dezvoltarea normala, ca poate face ceva gresit, sau, dimpotriva, va adopta o atitudine inversunata si se va intreba, cum de, tu, la randul tau parinte, poti sa ii adresezi asemenea cuvinte.
Dragi parinti,
Daca al vostru copil a facut primul pas singur la 10 luni, nu trebuie ca si cel al prietenilor vostri sa inceapa sa mearga tot la 10 luni. Daca prietenii vostri nu vor sa isi lase copilul sa se uite la desene animate si voi il lasati, nu inseamna ca procedati gresit. Daca tu preferi sa ii oferi copilului tau un animal de companie blanos, nu trebuie sa justifici aceasta decizie doar pentru ca te simti judecata de prietena ta careia nu ii plac animalele in casa. Daca fetita ta este cuminte si nu fuge prin toata clinica cand astepti la pediatru, baietelul care face asta timp de o ora are doar mai multa energie, si nu este o dovada a unei educatii gresite.
Subiectivismul face parte integranta din activitatea noastra de parinti, si trebuie sa intelegem ca toate vorbele care nu sunt binevenite nu sunt izvorate, de fapt, din rautate, ci, mai degraba, din dorinta celuilalt parinte ori de a darui din propria-i experienta, ori de a raporta activitatea ta la a lui. Toate acestea se produc inconstient, si vin si cu parti pozitive: poti culege sfaturile care se potrivesc familiei tale - sfaturi care iti pot fi de un real ajutor; poti sa te analizezi pe tine mai bine, ca parinte si sa constientizezi propriul tau subiectivism.
Nu te speria, nu te enerva, astfel de situatii nu numai ca sunt normale, sunt chiar sanatoase, si trebuie sa incercam sa adoptam o atitudine relaxata si sa intelegem, indiferent de care parte suntem (fie ca esti cel care spune sau primeste vorbele), ca a fi parinte nu este o meserie care vine cu o fisa a postului atasata. A fi parinte se traduce cu nevoia incontrolabila si uriasa de a proteja si de a produce fericire copilului. Si cum fiecare copil este diferit, cum fiecare parinte este diferit, si dezvoltarea, cresterea, educatia, mediul familial vor fi diferite.
Sa fii un parinte bun este sinonim cu a iti iubi copilul si a incerca prin toate mijloacele sa ii oferi un mediu sanatos si fericit pentru a isi trai copilaria si pentru a se dezvolta in adultul care cucereste cu succes viitorul. Daca procedati in acest sens, atunci, dragi parinti, nu pot decat sa va felicit!
Cu drag,
Gabriela Paladi,
Redactor Sef Qbebe
Urmareste-ne pe Google News
