Următorul articol a fost realizat prin amabilitatea doamnei Simona Cernea, Psihoterapeut de orientare cognitiv comportamentală, Psiholog clinician, atestat de Colegiul Psihologilor din România, Cabinet Individual de Psihologie, București, 0723509082, simonacernea.psihoterapie@yahoo.com, Pentru Suflet :
Deși probabil va fi citit mai mult de către mămici, articolul de mai jos se adresează mai degrabă proaspeților tătici. Orice cuplu aflat la primul copil știe deja că indiferent cât de multe cărți și articole au citit, oricât de dorit a fost bebe, oricât de mult au încercat să se pregătească sufletește pentru venirea noului membru al familiei și să se documenteze, viața bate filmul și eforturile lor de a fi perfect informați și pregătiți pentru noul rol au fost cu mult depășite de realitate. Oricât de mult ai citi, când te "lovesc" nopțile nedormite, responsabilitatea continuă, schimbarea majoră ce intervine în viața fiecăruia, la un moment dat te simți depășit, obosit, încolțit....și începi ușor, ușor să îți restructurezi întreaga existență. De fapt, aceasta este normalitatea, oricând ajungi la un alt nivel de dezvoltare viața se așază pe alte coordonate și trebuie ajustată; s-a întâmplat atunci când am lasat copilăria pentru adolescență, când am dat viața de școală pe primul loc de muncă, atunci când am început să gândim în termeni de "noi doi" în loc de "eu", când am spus "da" la Starea Civilă.....se va întâmpla și acum când sunt "doi plus unul".
De ce am spus la început că aceste rânduri sunt mai mult pentru tătici? Pentru că de cele mai multe ori vocea lor se face auzită cu "de când a venit copilul, viața noastră s-a schimbat, relația s-a schimbat, EA nu mai este aceeași". Și nu că tăticii nu ar avea dreptate cu această frază, dar parcă sună ca un reproș din gura unui copil supărat ca și-a pierdut jucăriile. Așa că hai să descifrăm mai întâi ce simte o proaspătă mămică și cum bărbatul de lângă ea ar putea veni în întâmpinarea nevoilor ei, astfel încât să nu simtă că și-a pierdut soția. După cum spuneam mai devreme, noul statut de părinți implică o schimbare majoră, așa încât este normal ca viața, atitudinea, nevoile să fie altele, deci faptul că ea nu mai este la fel nu reprezintă o anomalie, cu timpul și el se va schimba adaptându-se la noul rol, doar că femeile se adaptează mai rapid la noul statut.
Oxitocina, bat-o vina, hormonul secretat în timpul sarcinii, la naștere și în timpul alăptării, este cea responsabilă de instinctul de grijă și protecție al mamei față de pui; încă din timpuri străvechi și tulburi ea a fost cea care a asigurat creșterea gradului de supraviețuire și perpetuare a speciei, prin protecția nativă pe care mamele o au pentru cei mici și complet dependenți de ele. Bărbații nu secretă acest hormon decât în cantități foarte mici și întotdeauna în urma unei partide de amor. Așadar, nu este o problemă personală pe care proaspăta mămică o are cu soțul său, ci avem o explicație științifică a instinctului matern care acaparează femeia în primele luni de viață ale nou-născutului. Dacă pe lângă acesta adăugăm epuizarea fizică și psihică pe care o resimte poate este mult mai ușor să îi înțelegem starea de iritabilitate crescută care o domină. De ce epuizare fizică și psihică? Pentru că indiferent cât de mult se schimbă viața unui tătic odată cu apariția noii minuni, viața mamei se modifică infinit mai mult. Responsabilitățile noi pe care le are, grija față de copil, temerea că nu va fi o mamă suficient de bună, anxietatea legată de faptul că i-ar putea prin neștiință face un rău copilului, anxietățile legate de propria feminitate și sexualitate și că nu se va mai putea simți femeie odată ce a devenit mamă, toate acestea formează un vortex de gânduri care se învârt haotic în capul proaspetei mămici. Rezultatul, de cele mai multe ori se răsfrânge în comunicarea și relația cu soțul.
Ceea ce le pot recomanda noilor tătici este să aibă răbdare, să fie suportivi, să își aducă pe cât de mult posibil contribuția și ajutorul în creșterea copilului, și mai ales să fie disponibili pentru amândoi, mamă și bebe. Simbioza totală dintre mamă și făt începe să se diminueze cam după 6-7 luni, în funcție de fiecare femeie, dar un tată suportiv și un soț atent pot ajuta ca această perioadă în care mama simte că ea este singura capabilă să îi ofere protecție și iubire copilului să nu se prelungească prea mult.
În primul rând, dragi tătici, pentru a crește șansele să vă recuperați soția cea zâmbitoare și atentă mai repede, nu puneți presiune pe ea: "nu mai este la fel de multă ordine în casă, mâncarea nu mai este la fel de gustoasă, tu nu mai ai niciodată timp pentru mine, ești tot timpul obosită și nervoasă, nu mai facem sex atât de des ca înainte". Ea știe toate aceste lucruri și încearcă din răsputeri să le țină pe toate sub control, dar 24 de ore pe zi pur și simplu nu-i mai ajung. Pe măsură ce bebe va crește, lucrurile se vor mai schimba: ea se va obișnui mai mult cu noul statut și își va organiza altfel timpul. Deocamdată profitați pe cât posibil de timpul în care bebe doarme, pentru o îmbrățișare, un pupic furat (veți învăța să vă "furați" foarte multe lucruri de acum încolo), o discuție de adulți sau o cină rapidă în doi.
De asemenea, acceptați ajutorul sau cereți-l! O bunică, o menajeră, o bonă, ajutorul oferit de oricare dintre aceste persoane vă poate livra de fapt mai mult timp pentru voi. Tot respectul meu pentru părinții care decid să se ocupe exclusiv de copilul lor, fără niciun fel de ajutor, dar dacă ne gândim că tatăl este în cea mai mare parte a timpului plecat la muncă, majoritatea responsabilităților revin mamei, iar frustrările și consecințele negative se răsfrâng asupra cuplului. Două ore în care bunica stă cu bebe pentru ca voi să puteți merge la un film sau să ieșiți la o cină în oras, alături de alte două ore când tati a stat cu bebe pentru ca mami să poată da o fugă la coafor au efecte pozitive asupra acelui "noi" pe care mulți părinți se plâng că îl pierd.
Iar ție, dragă mămică, am să îți dau o veste proastă: "nu ești perfectă!", vestea bună este că nici nu trebuie să fii. Bărbatul de lângă tine te iubește așa cum ești, așa încât ia lucrurile încet, fă atât de mult cât poți și păstrează-ți un zâmbet și o vorbă bună și pentru soțul tău. Este absolut în regulă dacă nu ai pus astăzi aspiratorul, este perfect ok că ai ales în puținele clipe libere să îți permiți luxul unui duș prelungit și că ai decis să îl lași pe bebe puțin în pătuț singur pentru a te aranja un pic. Iar atunci când simți că nu mai poți, că ai nevoie de ajutor, cere-l. Nu te-ai căsătorit cu Nostradamus, iar bărbatul de lângă tine nu îți poate citi gândurile. El te iubește și vrea să te știe fericită așa că sunt sigură că îți va oferi ajutorul atunci când îl soliciți.
Ca în multe alte situații de viață, în calitate de părinte "pofta vine mâncând". Dar este foarte important pentru orice cuplu de părinți tineri să păstreze mai ales o foarte bună comunicare. Așadar, discutați, spuneți-vă temerile și emoțiile, râdeți împreună, învățați să "treceți peste", dar nu "băgați sub preș" și mai ales învățați să vă bucurați de fiecare clipă pe care o aveți doar pentru voi!
Citește și: Cum afecteaza copilul relatia dintre soti
Cum impaci romantismul in cuplu cu aparitia bebelusului
Mulțumim doamnei Simona Cernea pentru ajutorul acordat în realizarea articolului.
Urmareste-ne pe Google News
