Fiul meu refuză să se mai joace cu un prieten, așa că am eu acum misiunea ingrată de a rupe prietenia cu el și mama lui

O mamă nu știe cum să procedeze pentru a-și ajuta fiul să iasă dintr-o prietenie pe care nu și-o dorește

Îngrijorată de faptul că nu știe ce soluție să găsească pentru ca nimeni să nu aibă de suferit, o mamă a dezvăluit, pe „Reddit” în ce situație a pus-o fiul ei. Potrivit „sheknows”, aceasta vine cu următoarele precizări:

„Problema este că mama unui prieten al fiului meu îmi trimite întotdeauna mesaje ca să planificăm o ieșire împreună cu ea și cu copilul ei. Băiatul meu îmi cere să fie lăsat în pace, întrucât nu își mai dorește să petreacă timpul cu acest copil. De obicei, îi sugerez ceea ce facem deja, de exemplu să mergem în parc- astfel încât băieții să nu fie nevoiți să stea prea mult împreună-, dar trebuie să găsesc o modalitate prin care să o refuz politicos pe mama acelui copil, fără să fiu nevoită să vin mereu cu diverse scuze.

Pur și simplu nu știu cum să procedez pentru ca această prietenie să se rupă pur și simplu, fără ca nimeni să nu aibă de suferit. Orice sfaturi îmi sunt de ajutor!”

A primit numeroase sfaturi în mediul online

Pe de o parte, utilizatorii de „Reddit” au simțit nevoia să-și împărtășească propriile experiențe pentru a o ajuta pe mamă să-și dea seama cum ar fi mai bine să acționeze. Iată câteva exemple în acest sens, disponibile pe „Reddit”:

• „Am fost și eu într-o asemenea ipostază, dar de cealaltă parte. Fiul meu (acum are 18 ani) suferă de o tulburare de spectru autist. Știam că nu era ușor pentru cei din preajma sa să-i fie prieteni. Copiii se jucau cu el o dată sau de două ori și după aceea, dându-și seama că el era diferit de ei, voiau să rupă prietenia. Această situație s-a repetat de nenumărate ori. Nu pot să-ți dau un sfat anume, întrucât oricum sentimentele cuiva vor fi rănite. Fiul tău nu ar trebui obligat să fie prieten cu celălalt copil, dar sper că va rămâne întotdeauna amabil cu el. Este o situație complicată- mult noroc!”
• „Trec și eu printr-o asemenea situație în momentul de față! Nu am sfaturi care să fie utile, pur și simplu îmi exprim punctul de vedere din solidaritate. Atât eu, cât și copilul meu, suntem persoane mai degrabă ciudate, nu reușim pur și simplu să punem capăt unei situații, așa că eu îmi cer scuze în continuare. Mama celuilalt copil vrea să ne mai întâlnim, dar eu sunt foarte introvertită și îmi este de ajuns să am în preajmă doar anumite persoane. Cred că situația este mai stresantă decât ar trebui să fie”;
• „Am avut un prieten care a procedat așa când eram de vârsta copilului tău. Și-a rugat mama, tatăl și frații să mă sune și să mă determine să îmi fie rușine pentru că nu voiam să-mi petrec timpul cu el. Deși nu aveam prea multe în comun în acea perioadă, treptat a ajuns să-mi fie ca un frate. Nu îl tratasem bine pentru că nu îmi doream să îl am preajmă și le-am cerut părinților mei să intervină pentru a-mi putea petrece timpul cu cine voiam. Când m-am maturizat, am regretat enorm ceea ce s-a întâmplat. Niciodată nu o să mă iert pentru că nu i-am fost alături când a avut nevoie de mine și pentru că am găsit scuze față de prietenul meu, de fratele meu, care era dispus să mă ajute mereu. Nu ar trebui ca prieteniile să se rupă atât de rapid. Este un moment bun pentru ca un copil să învețe care este diferența dintre un prieten și o cunoștință. Eu nu aș rupe total legătura cu cineva căruia îi pasă de mine.”

De cealaltă parte, mama a primit sfaturi pentru a putea gestiona situația nu tocmai agreabilă în care se află. Comentarii în care utilizatorii de „Reddit” își exprimă poziția sunt disponibile chiar în sursa citată:

• „Spune-i celeilalte mame că nu te mai ocupi de viața socială a fiului tău. Cei doi băieți sunt cei care ar trebui să discute între ei”;
• „Oare acea mamă își dorește să poată petrece timpul cu tine? Și folosește copiii drept pretext? Dacă și ție îți place să stai cu ea, data viitoare când vrea să planificați ceva, încearcă să-i spui: „băiatul meu e ocupat până târziu, dar putem să ieșim puțin la o cafea dacă ai chef.” Dacă ea refuză, altă dată îi poți transmite următorul mesaj: „nu știu ce planuri are fiul meu, îmi spune că este prea mare ca să-i mai fac eu programul.” Sau găsește o variantă asemănătoare. O să-și dea ea seama despre ce este vorba”;
• „Să se mai întâlnească pentru a se juca la vârsta de 11 ani? Cred că acea mamă este cea care vrea să socializeze și își folosește copilul ca „pretext”. Indiferent despre ce este vorba, spune-i că nu mai fixezi întâlnirile fiului tău, că acesta și le stabilește singur”;
• „Probabil că fiul său nu a avut parte de succes când a încercat să-și construiască alte prietenii- iar ea vrea să-l ajute să reușească. Ai dreptate, dacă băiatul tău nu mai vrea să fie prieten cu acel copil nu îl poți obliga, dar trebuie să fii și cât mai empatică. Eu aș continua să răspund la mesajele venite din partea acelei mame, cerându-mi scuze- poți spune că fiul tău are alte planuri sau „mulțumesc, dar astăzi nu poate”;
• „Primul lucru pe care l-aș face ar fi să aflu de ce fiul meu nu vrea să fie prieten cu acel copil. Dacă motivele sale țin de o anumită aroganță (spre exemplu, pretextul este că băiatul respectiv nu este „popular”), i-aș spune că pe viitor s-ar putea să regrete că a refuzat să-l cunoască mai bine. În plus, i-aș spune acelei mame că nu ești responsabilă de relațiile sociale ale fiului tău. Dacă tot găsește scuze pentru a nu se întâlni cu celălalt băiat, i-aș sugera să fie cât mai direct cu acesta.”