Mami, vrei să-mi dai una din mâinile tale, să fiu și eu ca un copil normal?

A născut un băiețel fără o mână din cauza sindromului benzilor amniotice

O mamă și-a deschis sufletul și a relatat, pentru „Love What Matters”, cum a fost pentru ea momentul în care i s-a spus că bebelușul ei s-a născut fără o mână. Primele ei gânduri au fost legate de cum se va putea descurca acesta în viața de zi cu zi:

„Cum îl voi învăța să-și lege șireturile de la pantofi?” În timpul momentelor haotice din sala de naștere, acesta a fost primul meu gând coerent.

Ar fi trebuit să vină pe lume pe 1 Iulie- Ziua Canadei- dar s-a născut pe 4 Iulie. Ziua Independenței. 

„Va avea o proteză, ceea ce îl va ajuta să se descurce”, mi-a explicat medicul. Mă simțeam ca și cum capul îmi era inundat de un ocean de informații, iar inima îmi era cuprinsă de un tsunami de emoții. „O pro-te-ză?” am repetat eu încet, în timp ce încercam parcă să mă trezesc din ceea ce credeam că era un vis. 

„Nu îți face griji, fiul tău va fi bine”, mi-a spus o asistentă plină de empatie, care mi-a atins ușor brațul. „Uită-te la unul dintre jucătorii de baseball din echipa New York Yankees- este uimitor și așa va fi și fiul tău.”

I-am dat numele Jamieson, ceea ce înseamnă „fiul lui James”, un tribut pentru cel despre care nici nu știam că există înainte de acea după-amiază din anul 1993: era vorba despre Jim Abbott, un jucător de baseball din Prima Ligă. Se născuse fără mâna dreaptă și devenise eroul meu. 

În privința fiului meu, era vorba despre sindromul benzilor amniotice. În această situație, fătul este înfășurat de benzi fibroase, ceea ce va conduce la restricționarea circulației sanguine și va interfera cu dezvoltarea sa. Ceea ce știam era că băiețelul meu drag, cu o privire înțeleaptă și serioasă, se născuse fără a avea mare parte din brațul stâng. Mă temeam că nu doar corpul meu a eșuat în privința lui, ci și eu. Nu aveam idee cum aveam să-l învăț toate acele lucruri pe care un copil le învață de la mama lui. Era vorba despre acele lucruri pe care le-a învățat cu ușurință fratele lui mai mare, Iain.”

Copilul a primit o proteză

În cadrul aceleiași confesiuni, mama copilului născut cu sindromul benzilor amniotice a povestit cum au decurs lucrurile după ce acesta a început să utilizeze o proteză:

„...Pe când avea vârsta de trei luni, Jamieson a început să poarte o proteză. Am numit-o „brațul special” și o atașam în fiecare dimineață de brațul său micuț. S-a adaptat bine cu ea, iar la prima sa aniversare a primit o proteză de braț mioelectrică, putând să închidă și să deschidă pumnul acesteia prin flexarea mușchilor săi. 

După alte câteva aniversări, am auzit vocea fiului meu vorbăreț în timp ce se afla pe scaunul din spate al mașinii, în timp ce așteptam o comandă la „McDonald’s”: „Mami, poți să-mi dai una din mâinile tale, ca să am și eu două mâini adevărate, așa cum au colegii mei de grădiniță?”

Am încercat să-mi înghit lacrimile și i-am explicat că i-aș da una din mâinile mele fără să stau pe gânduri, dar nu era posibil ca aceasta să-i fie atașată. Replica lui a fost prima mea lecție: „Este în regulă”, a rostit el vesel, „Prietenii mei cred că brațul meu special este cool”.

Sursă poză:  facebook.com/Linda-Stuart-Reinvention-Coach-Celebrant-Speaker-143250935694451/photos/

A povestit cum a fost copilăria fiului ei

Cea care a fost pusă în fața întrebării dificile „Mami, poți să-mi dai una din mâinile tale, ca să am și eu două mâini adevărate, așa cum au colegii mei de grădiniță?” a venit cu detalii despre câteva dintre momentele-cheie, ce au marcat copilăria fiului ei și viața ei de mamă. 

„Într-o zi, pe când îl luam de la grădiniță, fiind la grupa mare, una dintre mame s-a apropiat de mine și mi-a spus, manifestându-și empatia: „Fiul meu mi-a spus ce s-a întâmplat cu brațul lui Jamieson. Îmi pare atât de rău. Nu știam. Cred că ai fost îngrozită. Vreau să spun cine s-ar fi gândit că un crocodil a apărut de nicăieri și i-a luat brațul!”

S-a dovedit astfel că povestea pe care i-am spus-o, potrivit căreia „Dumnezeu l-a făcut să fie așa” a fost prea plictisitoare pentru fiul meu amuzant.

Pe când era în clasa întâi, fiul meu a fost anunțat că va fi Moș Crăciun la serbarea de Crăciun. Așa a și fost, purta o barbă albă falsă și o căciuliță roșie, cântând și dansând din toată inima. Ulterior i-am mulțumit doamnei învățătoare pentru că l-a ales pentru un rol atât de important. Ea mi-a explicat: „A fost o decizie ușor de luat- Jamieson era singurul copil din clasă care putea să execute mișcările brațelor precum în coregrafie!” Inima mea era cuprinsă de mândrie și mă întrebam cu uimire ce am făcut să merit un dar așa cum este Jamieson. „De ce eu?”

Sunt de origine canadiană, dar acesta va fi cel de-al 28-lea an în care voi celebra Ziua Independenței- însă puțin diferit față de prietenii mei americani. Voi celebra un bebeluș care a devenit un băiat mare, iar acum este bărbat în toată firea. Un bărbat foarte independent, care m-a învățat să trăiesc cu bucurie, să râd cât pot de mult și să trec peste obstacole. 

Niciodată nu l-am învățat cum să-și lege șireturile. De fapt, nici nu a fost nevoie să îl învăț multe lucruri. De fapt, s-a dovedit că eu am fost cea care am avut de învățat de la el.”

Sursă poză: instagram.com/lindastuartcelebrant/

Articolul reprezintă traducerea și adaptarea materialului disponibil pe „lovewhatmatters.com”, oferit de Linda Stuart

Surse: lovewhatmatters.com

Sursă poză principală: facebook.com/Linda-Stuart-Reinvention-Coach-Celebrant-Speaker-143250935694451/photos/