Iată întreaga poveste:
„Fiica mea de nouă ani, Kennedy, joacă volei. Unul dintre antrenorii asistenți este o femeie transgender. Știam despre acest antrenor înainte ca Kennedy să înceapă antrenamentele. Deși nu am nimic împotrivă ca o persoană transgender să-mi antreneze copilul (consider că identitatea lor de gen nu este absolut deloc treaba mea), soțul meu nu este de acord. El vrea ca fiica noastră să renunțe la un sport pe care îl iubește pentru a nu fi „expusă” la ceva cu care el nu este de acord. El nu este transfob, doar foarte conservator, și nu vrea ca Kennedy să crească altfel.
Încercăm să o îndreptăm în direcția cea bună cu credințele noastre creștine, care includ iubirea și acceptarea tuturor. Antrenoarea nu transmite faptul că este transgender; fiica mea a aflat despre asta de la o colegă de echipă. Nu există nicio altă echipă de volei în zonă. Cum pot să-l conving pe soțul meu să o lase să rămână la un sport și într-o echipă pe care o iubește?”, întreabă femeia.
Iată ce răspuns a primit din partea psihologilor New York Post:
„De fapt, soțul tău ESTE transfob și, posibil, homofob. El poate crede că, interzicându-i lui Kennedy să participe la volei, o protejează. Cu toate acestea, ceea ce nu înțelege el este că cei mici, în general, conștientizează ceea ce se întâmplă în jurul lor.
Pe măsură ce Kennedy va crește, va întâlni mulți oameni „diferiți” - rase, religii și orientări sexuale diferite de ale ei. Ca o bună creștină, ea ar trebui să-i accepte și să-i iubească pentru ceea ce sunt. Ea nu ar trebui să fie pedepsită prin faptul că este forțată să renunțe la o activitate pe care o iubește.
Soțul tău a cunoscut-o pe antrenoarea cu pricina? Poate că ar trebui să o abordeze la un antrenament și să se prezinte, pentru a o cunoaște ca pe o ființă umană”.
Tu ce părere ai despre această situație delicată?
Citește și:
Surse foto: istockphoto.com
Surse articol: nypost.com
Urmareste-ne pe Google News
