„Mamă, sunt transgender.” Ce ușurare a fost când am auzit aceste cuvinte de la copilul meu!

„Mamă, sunt transgender.” Ce ușurare a fost când am auzit aceste cuvinte de la adolescenta mea!

Acest copil trecuse prin atâtea încercări și transformări. A trecut de la a fi un copil vesel, poreclit „Zâmbărețul”, la a fi un elev încruntat și retras. Mackenzie* a fost etichetată ca fiind „excentrică” la școală. În clasa întâi, la o ședintă cu părinții, învățătoarea ei a spus: „Nu pot să o fac pe această copilă să zâmbească!”, în timp ce o ciupea de obraz și o gâdila la subraț, punând efectiv mâna pe ea. A fost ciudat și inconfortabil și a fost primul din multele momente în care mi-am dat seama că trebuie să iau apărarea lui Mackenzie.

Dar nu puteam să o fac singură; aveam nevoie de întăriri! Consilierii din zonă au stabilit că nimic nu era în neregulă cu ea. Mackenzie s-a închis într-o carapace protectoare. Îi văzuse pe alții din micul nostru oraș din Midwest ridiculizați, ostracizați și hărțuiți pentru că erau diferiți. Mackenzie abia a supraviețuit liceului, și nu mi-am dat seama de asta până după absolvire. A trecut de la a fi o elevă vedetă la un elev care abia dacă reușea să treacă clasa. Este cea mai deșteaptă și creativă persoană pe care o știu, dar prăbușirea ei a fost insidioasă, târând-o încet pe ea și întreaga noastră familie în abisul necunoscutului de-a lungul multor ani. Furia ei a devenit bruscă și incontrolabilă, la fel și a noastră, ca răspuns. Eram supărați unul pe celălalt, pe noi înșine, pe consilieri, pe lume. Până în ziua în care am primit semnalul de alarmă care ne-a schimbat viețile.

Citește și: O conversație cu fiul meu care acum 6 luni era fiica mea

Mackenzie a încercat să se sinucidă. Copilul meu dulce și vulnerabil a fost închis și izolat de noi, de toată lumea, timp de o săptămână. Nu aveam voie să comunicăm. Nu i s-a permis să aibă un telefon sau șireturi la pantofi.

Dacă nu ați fost în această situație, probabil că nu vă puteți imagina neputința, angoasa pe care o simte un părinte care trece prin așa ceva. Am avut timp pentru multă auto-reflecție și multe lacrimi. Acel eveniment a servit drept catalizator pentru a începe în sfârșit călătoria noastră spre vindecare.

Familia noastră a fost norocoasă. Mackenzie s-a născut într-o familie ale cărei convingeri erau înrădăcinate în dragoste și acceptare. A putut în sfârșit să dezvăluie cine este de fapt, știind că va fi în continuare iubită și susținută. Am căutat resurse, de data aceasta cu o determinare feroce, știind că viața lui Mackenzie era în joc.

Am petrecut luni de zile căutând furnizori de servicii medicale care tratează populația trans. Am petrecut o cantitate egală de timp căutând furnizori de asigurări dispuși să suplimenteze costul asistenței medicale salvatoare de vieți. Acesta a fost un proces foarte dificil; nu există mulți furnizori de servicii medicale sau furnizori de asigurări dispuși să sprijine copiii trans. Încă nu există. Am călătorit în alte părți ale țării pentru a ne asigura că Mackenzie a fost tratată legal, corespunzător și cu respect. Găsirea unor autorități medicale care să confirme egalitatea de gen a fost pasul care a transformat viața copilului nostru și a familiei noastre.

Mackenzie este acum o femeie în toate sensurile, are un loc de muncă bine plătit, are întâlniri și se bucură de viață, datorită asistenței medicale legale care i-a salvat viața. Refuzul de a le oferi tinerilor transsexuali asistență medicală pentru afirmarea genului este periculos. În Texas, mama unui adolescent transgender a căutat tratamente și medicamente potențial salvatoare pentru copilul său, la fel ca și familia noastră, la fel ca orice părinte. Pentru asta, ea a fost subiectul unei anchete de abuz asupra copilului. Această mamă este îngrozită pentru sănătatea și bunăstarea copilului ei, și așa ar trebui să fie.

Citește și: Nu sunt o mamă grozavă pentru că mi-am acceptat copilul transgender. Am suferit și încă o fac

Asistența medicală ar trebui să susțină viața, nu să pună viața în pericol. Acesta este motivul pentru care directiva guvernatorului Texasului, Greg Abbott, care cere statului să investigheze părinții care își ajută copiii să primească îngrijire pentru afirmarea sexului. Familiile care riscă să își piardă copiii pentru că au căutat asistență medicală care să le ajute copiii trans, ar trebui lăudate, nu mustrate. Trebuie să ne revenim; copiii noștri ar trebui să fie protejați, îngrijiți și iubiți. Valorile și convingerile reprezintă fundamentul TUTUROR familiilor, indiferent de partidul politic aflat la putere.

Din fericire, un judecător texan a revizuit acum ordinul lui Abbott și recunoaște privarea iminentă și continuă a drepturilor constituționale și pierderea îngrijirii medicale necesare. Dar hotărârea a fost limitată, iar ordinul rămâne în prezent în vigoare până când o instanță îl va revizui.

Avem responsabilitatea de a le permite copiilor noștri să fie ei înșiși autentici, indiferent de hotărârea legiuitorilor. Este timpul ca aceștia să realizeze că reprezintă societatea, nu propriile lor convingeri depășite și nefondate. Haideți să alegem legiuitori care să ne protejeze copiii și societatea noastră. Să nu mai pierdem încă un copil și să nu mai destrămămăm încă o familie. Să ne ridicăm și să fim indignați. Copiii noștri nu mai pot aștepta!

*Numele a fost schimbat din motive de confidențialitate.

Citește și: Un educator transgender către copiii de la grădiniță: „Medicii aleg dacă ești băiat sau fată, dar uneori greșesc”