O conversație cu fiul meu care acum 6 luni era fiica mea

Anna Sophia este mama unei fetițe care și-a dorit să fie băiat

Anna Sophia este activist social, consilier și mamă a doi copii, între care este o diferență de 21 de ani, pe care s-a străduit să-i crească după cum a mărturisit chiar ea pentru „THE SPINOFF”: „...În afară de aceste limite, copiii mei au avut libertatea de a explora și de a descoperi cine voiau și ce voiau să devină în viață...”

Ea a povestit, pentru publicația menționată, care au fost momentele din copilărie când fiica ei, MJ, și-a manifestat dorința de a deveni la un moment dat băiat: „Încă de când MJ a făcut primii pași, se juca împreună cu băieții. Parcă ar fi întrebat: „Când o să fiu și eu băiat?” Când avea trei ani, a mers la o petrecere de fetițe și a ignorat toate regulile alegând să poarte un costum de pirat. Îi cumpăram hainele de la secțiunea pentru băieți din magazine întrucât îi plăceau tricourile cu dinozauri și cu super-eroi și pantalonii cu buzunare adevărate...Îi plăcea să aibă părul scurt și din cauza acestui fapt, dar și a numelui și a culorii hainelor pe care le purta, oamenii credeau că era băiat...Când avea vârsta de 8 ani, a spus că era un băiat trans. Când a ajuns la 11 ani și-a lăsat părul să crească și purta rochii. A spus că toate lucrurile de până atunci, legate de a fi băiat, au fost doar o fază. Timp de câțiva ani a fost fată. A început liceul. Atunci s-a ras în cap.”

Mama a explicat cum a aflat de schimbarea din viața copilul ei: „În urmă cu șase luni ne-a mărturisit nouă, familia lui, că este băiat. Numele lui este Connor.”

A explicat ce a simțit în momentul în care a aflat că are un copil ce și-a asumat statutul de transgender

Anna Sophia nu s-a ferit să precizeze, pentru „THE SPINOFF”, care au fost primele gânduri pe care le-a avut după ce a aflat ce decizie a luat copilul ei: „În mod instinctiv m-am pregătit pentru o altă rundă a bătăliei contra normelor sociale, de data aceasta pentru Connor. O lupă diferită de cea pe care am avut-o pentru fratele său. Această luptă urma să fie una pentru găsirea propriei identități, pentru a trăi autentic și pentru a reuși să fii acceptat de societatea din 2021. Până acum am rămas în standby. Nu a trebuit să fac nimic. Până acum, Connor este adolescentul obișnuit, fericit, iar viața merge lin înainte...”

A venit cu explicații legate de lucrurile noi pe care trebuie să le învețe „Familiile-Curcubeu” („Rainbow Families”, familiile celor ce fac parte din comunitatea LGBT+, formată din lesbiene, gay, bisexuali, trans) și pe care va trebui să le învețe și ea: „Comunitatea de adolescenți rainbow este vastă, iar părinții și membrii familiei trebuie să învețe foarte repede să utilizeze un nou limbaj, format din multe cuvinte pe care nu le-au auzit până atunci, iar multe dintre cuvinte vor trebui folosite în contexte diferite, cum ar fi „ei”, „lor”, „non-binar.” Mă văd în situația de a lua lucrurile treptat astfel încât să devin conștientă de limbajul pe care îl voi folosi în cazul în care aș identifica pe cineva cu genul greșit.”

Sursă foto: The Spin Off

Interviul acordat de Connor mamei sale, Anna Sophia

Anna Sophia a hotărât să împărtășească tuturor ce înseamnă viața unui adolescent transgender și de aceea i-a luat un interviu lui Connor. Iată cum arată conversația unei mame cu copilul ei transgender. Interviul este disponbil pe „thespinoff.co.nz”.

Prima întrebare adresată lui Connor se referă la modul în care decurge viața sa de la școală după ce și-a asumat statutul de transgender: „Cum este la școală după ce ai dezvăluit că ești transgender?”

Înainte de orice, adolescentul a ținut să vorbească despre susținerea pe care a simțit-o din partea familiei, prietenilor și a cadrelor didactice: „Din lucrurile pe care le-am citit și din ceea ce am auzit de la alte persoane trans, cred că eu am avut noroc. Am primit o susținere extraordinară din partea familiei, prietenilor, cadrelor didactice...”.

În ciuda acestui lucru pozitiv, a explicat că în fiecare zi se confruntă și cu evenimente mai puțin plăcute: „Nu trece o zi fără să mi se atribuie genul greșit, fie că este cu intenție, fie că este accidental, dar nu este lucrul cel mai grav. Am plâns întrucât colegi ai mei de clasă heterosexuali și-au exprimat opinia despre mine nu în modul cel mai agreabil...”.

Connor a adus în discuție și cel mai recent raport al său de la școală, despre care mama sa a menționat că era „Un amestec de toate numele lui, de pronume „el” și „ea”. Pe de o parte, a spus că înțelege confuzia pe care o au cei din jur: „Nu vreau să condamn pe nimeni pentru că știu că este dificil pentru persoanele mai în vârstă să țină pasul cu pronumele, cu genurile etc...”.

Nu s-a simțit în largul său când a început să fie chemat zilnic la școală pentru a face modificări legate de pronume și de genuri: „La un moment dat, timp de aproximativ o săptămână, ajungeam zilnic în secretariat la școală pentru a-mi sorta pronumele și genurile. Sfârșeam prin a avea mereu aceeași discuție și devenise frustrant.” În acest context, nu s-a ferit să-și exprime nemulțumirea față de ceea ce se întâmplă în societate: „Mulți oameni nu înțeleg sau pur și simplu nu vor să accepte tranziția cuiva spre genul real. Acest lucru mă enervează teribil, nu numai pentru că ne face viața mai dificilă nouă, celor din comunitatea LGBTQIA+, ci și pentru că oamenii nu se educă pe ei înșiși.”

Connor consideră că persoanele care nu acceptă și nu înțeleg prezența transgenderilor în societate se vor adapta cu dificultate în viitor: „În prezent este ceva mai obișnuit să fii „transgender”, nu pentru că este „la modă”, ci pentru că în general suntem mai acceptați de către societate, iar dacă personalul administrativ din școli și cadrele didactice nu se vor putea adapta, atunci vor avea vremuri grele în anii următori.”

În conversația pe care mama a avut-o cu copilul ei transgender s-a adus în prim-plan și un studiu neo-zeelandez potrivit căruia peste jumătate dintre adolescenții trans se confruntă cu depresie și chiar cu tentative de suicid. De asemenea, în același raport se menționează faptul că o parte dintre aceștia se confruntă zilnic cu bullying-ul la școală.

Ținând cont de aceste date, Anna Sophia nu a ezitat să-l întrebe pe Connor cum se descurcă. Aspectul asupra căruia a insistat a fost că s-a simțit mai degrabă ajutat de familie și de prieteni decât de specialiști și că din acest motiv, până în momentul de față, poate spune că se simte susținut în procesul său de tranziție: „Simt că am parte de multă susținere din partea prietenilor și a familiei mele dar, detest să spun asta, specialiștii în sănătate mentală nu au reușit să mă ajute în problemele mele ce țin de tranziția trans...Cu alte cuvinte, nu simt că aș avea nevoie să mă adresez unui consilier întrucât sunt fericit cu mine și mă simt susținut în procesul de tranziție.”

Ceea ce îl îngrijorează este însă viitorul, mai ales în ceea ce privește urmarea unui tratament hormonal: „Ceea ce mă îngrijorează este viitorul meu. Este binecunoscut faptul că trebuie să te adresezi unui consilier sau cuiva care este specializat în problemele de sănătate mentală ale persoanelor transgender pentru o bună perioadă de timp pentru ca acesta să te orienteze către un medic care îți va recomanda un tratament hormonal ce este vital pentru tranziție din punct de vedere medical...sunt îngrijorat în legătură cu ceea ce va urma după tranziția mea din acest punct de vedere.”

Anna Sophia l-a întrebat pe Connor și care este principalul motiv pentru care persoanele transgender au de suferit. A primit următorul răspuns: „Este vorba despre alte persoane care nu le acceptă și este vorba și despre faptul că nu se acceptă pe ele însele. Se confruntă cu disforia de gen și au senzația că nu se acomodează...”.

Conversația acestei mame cu copilul ei transgender se încheie cu această întrebare: „Cum pot fi ajutați tinerii trans să se simtă mai acceptați?” Connor a venit cu acest răspuns:

„Pur și simplu tratați-ne ca pe o persoană obișnuită. Pe mine...chiar dacă oamenii încercau să fie mai deschiși construind un grup special pentru bărbații trans, acest demers tot m-a determinat să nu mă simt în largul meu și să mă simt izolat. 

Anumite persoane sunt mai deschise decât altele, dar pentru majoritatea persoanelor trans nu este un lucru agreabil să participăm la conversații despre noi, despre faptul că suntem trans. Am o viață ca toți ceilalți și am ce să povestesc despre ea. Știu să cânt la chitară și să folosesc tobele. Produc muzică. Am fost în echipa de producție a școlii...pur și simplu tratează-i ca pe orice alte persoane pe care le-ai întâlnit.

Până la urmă, este pur și simplu vorba de a ține pasul cu numele și cu pronumele- să se formeze obiceiul de a-i întreba pe oameni despre numele lor și despre pronume, chiar dacă nu pare un lucru important, le ajută pe persoanele trans să se simtă mai confortabil cu ele însele și cu tine.”

Surse: rnz.co.nz, thespinoff.co.nz, transinromania.ro

Sursă poză principală: istockphoto.com