Copiii ai căror părinți pleacă în străinătate au parte de o copilărie umbrită de dor și lacrimi. „M-a luat în brațe și m-a asigurat că va reveni acasă ori de câte ori va putea, că mă iubește mult..."

Condițiile grele de trai, prețurile din ce în ce mai mari, locurile de muncă plătite slab îndeamnă anual mii de români să plece din țară pentru a-și făuri un trai mai bun în străinătate. Acolo cred românii că vor câștiga mai bine, își vor putea întreține familia și copilul și nu le va lipsi nimic. În urmă milioanelor de români plecați să lucreze în străinătate, rămân în țară sute de mii de copii în grija rudelor sau cu unul dintre părinți, ori în grija asistenților sociali.

Aceasta este și povestea Oanei, o fetiță care, ajunsă la vârsta maturității și-a găsit puterea să împărtășească trăirile din copilăria ei.

„Promisiunea unui trai mai bun l-a făcut pe tata să accepte propunerea prietenului său de a munci în străinătate pe loc”

Oana își amintește cum încă din primul an de grădiniță, când avea cinci ani, cerințele erau tot mai mari, totul era din ce în ce mai scump, iar părinții ei se certau din cauza neajunsurilor și a facturilor restante. Până într-o bună zi când tatăl ei a primit un telefon de la un prieten care i-a propus să meargă în străinătate și să muncească în construcții.

Promisiunea unui salariu foarte mare și a unui trai mai bun pentru Oana și pentru mama ei, l-au făcut pe bărbat să accepte pe loc acel job. Tatăl urma să plece în câteva zile. Acela a fost și primul moment în care fetița a plâns, știind că urma să treacă o bună perioadă de timp până își va mai vedea din nou părintele. „M-a luat în brațe și m-a asigurat că va reveni acasă ori de câte ori va putea, că mă iubește mult și că face acest sacrificiu pentru a-mi oferi un viitor mai bun”, își amintește Oana.

Tot ce își dorea o fetiță la vârsta de cinci ani era ca amândoi părinții să îi fie alături și să o crească. La plecarea tatălui în străinătate aceasta i-a strecurat în ascuns în buzunar o poză de a ei sperând că îl va mai înduioșa să se întoarcă mai des acasă. Timpul trecea și fetița număra zilele din calendar până când tatăl ei avea să se întoarcă. Oana își amintește cât de fericită era când îi auzea vocea la telefon.

După doi ani de la plecarea tatălui, Oana urma să intre la școală, sperând până în ultima clipă că părintele ei va fi alături în acel moment important. Din păcate, a primit doar un telefon de la el pentru a o îmbărbăta, iar mama a încercat să-i suplinească atât absența, cât și rolul. Însă lacrimile fetei nu puteau fi șterse cu banii trimiși de tatăl ei.

Suferința copiilor cu părinți plecați în străinătate. „Am o singură poză cu mama”

Banii pe care tatăl Oanei îi trimitea din străinătate ștergeau datoriile, dar nu și lacrimile de pe chipul fetei

Tatăl ei trimitea foarte des bani din străinătate, sume cu care au reușit să scape de datorii, să achite toate ratele la casă și să ducă un trai decent, cu prețul absenței figurii paterne din viața ei. Când s-a întors pentru prima dată acasă, fericirea fetei a atins cote maxime, iar după puținul timp pe care l-a petrecut împreună cu ea, în momentul plecării, durerea din sufletul ei a atins limite insuportabile. Străinătatea îi ținea tăticul departe și totul a durat mai bine de 10 ani.

Mama Tatiana: povestea femeii care şi-a pierdut viaţa în incendiul din Neamţ. A crescut 25 de copii abandonaţi

Anii petrecuți în străinătate i-au afectat tatălui Oanei sănătatea

Fata, acum adultă, a primit într-o bună zi o veste foarte tristă. Tatăl ei se îmbolnăvise foarte grav. Bărbatul a suferit un accident vascular și a fost adus de urgență de către colegii de muncă în țară, unde a stat în spitale luni întregi, a fost vegheat de soția lui la căpătâi, iar banii economisiți cu atâta trudă sau epuizat foarte repede.

Toți anii de chin, sacrificiu și distanță de familie au rezultat în îmbolnăvirea părintelui ei și țintuirea lui pe un pat de spital. Oana este acum mulțumită pentru că nu și-a dezamăgit tatăl care a muncit cu atâta trudă pentru ea. A terminat două facultăți, a devenit un om demn integru și la 26 de ani îl poate sprijini din punct de vedere financiar, prețuindu-i zâmbetul, chiar dacă părintele ei stă într-un scaun cu rotile.

O lecție de viață foarte importantă pentru mulți dintre cei plecați în străinătate. Nimeni nu oferă garanția că un ban în plus asigură un trai mai bun și nicio sumă din lume nu poate cumpăra sănătatea iubirea copilului sau liniștea în cămin.