Detaliul stresant pe care numai un tată îl poate înțelege la nașterea unui băiat

Sigur, acest dialog a avut loc doar în mintea mea. Dar îngrijorarea a fost acolo și nu doar în ziua nașterii, ci din momentul în care am aflat că vom avea băiat. Da, recunosc: mi-a fost realmente teamă să n-o aibă prea mică. Și această teamă s-a stins abia când l-am văzut dezbrăcat prima oară: era în acvariu și o doamnă asistentă îl ținea de-un picior , ca pe-o găină, și-l spăla nepăsătoare. Am crezut că sparg geamul acvariului și mă duc s-o strangulez, ca pe-o găină, pe acea asistentă dar două lucruri m-au oprit: 1. gândul că poate, totuși, știe ea ce face și 2. zărirea "echipamentului " băiatului meu care, sigur, nu atârna până la genunchi dar nici nu era vreun năsturel. Era undeva între, mai spre genunchi, din punctul meu de vedere, extrem de subiectiv.

Sub o formă sau alta, am povestit despre această frică a mea și momentul în care m-am liniștit de foarte multe ori celor care au vrut să m-asculte. Și aproape fără excepții reacțiile au fost de două feluri:

Reacțiile mamelor: Hahaha, ce nebun ești!

Reacțiile taților: Hahaha, ce nebun ești! Fix așa am făcut și eu!

Nu știu să vă spun exact de ce avem o reacție de acest fel, extrem de potrivită sfârșitului de secol XV - începutului de secol XVI? Pot fi mai multe motive:
1. Bărbații se opresc din evoluția cognitivă relativ devreme și rămân pe vecie la vârsta de 18 - 20 de ani.
2. Bărbații sunt, fără excepție, obsedați de sex.
3. Bărbații se opresc din evoluția cognitivă relativ devreme și sunt, fără excepție, obsedați de sex.

Da, am auzit și eu de nenumărate ori vorba aceea cum că "nu dimensiunea contează, ci ceea ce știi să faci cu ea". Păi, ce să faci, frate, cu ea, dacă, Doamne ferește, e atât de mică încât tu dai tot ce poți din tine și partenera te întreabă,relaxată, dacă ai intrat? Ăsta necaz pe capul tău!

De aici și stresul meu imens. Adică, na, poți să te descurci foarte bine în viață și fără vreun deget, fără păr sau chiar și fără prea mult IQ. Dar fără "dânsa" pleci din start cu ceva mai puține șanse decât ceilalți. Căci orice bărbat vrea să audă o femeie râzând în hohote atunci când scoate ceva pe gură, în niciun caz când scoate chiloții de pe el. Acela e un râs care te poate marca pe viață.

Tocmai de aceea cred că atunci când se naște un copil, anunțul făcut de doctor ar trebui să fie ceva de genul: Băiat, 3 kile opt sute, 51 de centimetri, penis de dimensiuni corespunzătoare, inima și restul organelor ok și ele. Plus că pe etichetele acelea din acvariul n-ar trebui să scrie doar Sunt băiețel, ci Sunt băiețel și sunt "bine" wink wink. Nu strică nimănui puțină reclamă, chiar din prima zi de viață.

Așa că, da, oameni buni, orice tată de băiat este extrem de preocupat de acest aspect al fizionomiei copilului său. Cred că așa a fost și așa va fi mereu. În ceea ce mă privește, sunt tare fericit că băiatul meu poate să ducă mai departe o glumă de care tac-su e foarte mândru și pe care o folosește mult prea des:

- Ce faci, iubito?
- Bine, dragule, vin spre casă.
- Ce bine! Căci acasă te așteaptă o surpriză foarte mare!
- Pe bune? Nu mă minți?
- E, dacă pui problema așa, acasă te așteaptă o surpriză foarte puțin peste medie...

Puteți citi mai multe lucruri scrise de Alex pe blogul lui:

www.celmaibuntata.ro

www.facebook.com/CelMaiBunTata