Mărturia dureroasă a unui tată cu doi copii, rămas văduv. „Am încercat să o salvăm, dar a fost prea târziu”

Un tată a povestit despre complicațiile survenite la nașterea celui de-al doilea fiu al său

Jared Wilson (din Buffalo, SUA) este medic rezident anestezist și tatăl a doi băieți, Lincoln și Gabriel. Într-un interviu acordat revistei „People”, bărbatul aduce în prim-plan dramele prin care a trecut la nașterea mezinului familiei, Gabriel. Astfel, la câteva zile de la nașterea micuțului, în decembrie 2022, Jared și-a pierdut soția (Caitlyn). 

Pe 12 decembrie 2022, Jared a dus-o pe soția lui în spitalul în care lucra ca medic rezident pentru ca acesteia să i se inducă nașterea pentru a naște cu anestezie epidurală. În jurul orei 1 dimineața, viitoarea mamă a făcut injecția, iar în scurt timp un medic rezident venise pentru ruperea apei.

Primele probleme au intervenit din cauza faptului că bebelușul avea o poziție neobișnuită, așa cum reiese din relatarea lui Jared pentru „People”: „Când medicul rezident a rupt apa și a încercat să poziționeze bebelușul, a constatat că brațul acestuia era aflat deasupra feței, iar în spatele brațului se afla cordonul ombilical. Medicul rezident a încercat să intervină, ceea ce a condus la ieșirea brațului bebelușului prin canalul de naștere, iar cordonul ombilical a rămas prins între gât, cap și pereții uterini, iar lichidul amniotic începuse să se scurgă. Aceste lucruri au condus la prolapsul de cordon ombilical, care prezintă un risc de mortalitate extrem de ridicat pentru bebeluș, în condițiile în care poate începe imediat să se sufoce”. 

Băiețelul s-a născut prin cezariană

Până la urmă, medicii au hotărât să-i facă soției sale anestezie generală și să o intubeze pentru cezariană:

„Lucrurile au evoluat foarte repede. La ora 2:02 dimineața, le-am trimis mesaje atât părinților mei, cât și părinților soției mele și i-am rugat să se roage pentru Caitlyn întrucât aceasta ajunsese în sala de operații. La ora 2:17, medicii au venit la mine cu fotografi de la ora 2:12, când se născuse fiul meu, Gabriel, era sănătos, țipase, totul era în regulă. Practic, în numai 10 minute, au dus-o în sala de operații, au tăiat-o și au adus pe lume bebelușul”.

Noi complicații au intervenit pentru soția lui

Tatăl a continuat să explice prin ce a trecut soția sa după cezariană, în condițiile în care exista un risc ridicat ca fluidele din stomac să ajungă la nivelul plămânilor ei. Aceasta a avut nevoie de oxigen, însă tusea pe care o avea, provenită de la o bronșită ma veche, a complicat situația, așa cum reiese și din confesiunea lui Jared pentru sursa citată:

„Unul dintre riscurile anesteziei generale este o aspirare consistentă a fluidelor din stomac și deplasarea acestora la plămâni. Acest risc este mai mare în cazul unei femei însărcinate, care bea multe lichide și care are și un bebeluș cu greutate mare ce creează presiune asupra stomacului și plămânilor. Când au intubat-o pe Caitlyn, ea consumase multe lichide, iar apă și acidul din stomac au fost regurgitate. În momentul în care medicii au fixat tubul ca să o intubeze, au început să-și facă griji în legătură cu cantitatea de fluide care ar fi putut ajunge în plămânii ei.

Cam la două ore de la cezariană, soția mea a fost dusă în salon și a primit oxigen. Operația a decurs bine. Desigur, medicii efectuaseră suturi puternice pentru a se asigura că straturile de mușchi s-au fixat bine. În acste condiții, perioada de recuperare dura mai mult, cu atât mai mult cu cât ai senzația că ai „înghițit” o piscină, în acea perioadă Caitlyn având o tuse foarte puternică...

Gabriel era sănătos, Caitlyn se simțea și ea mai bine. La un moment dat, a început să ia antibiotice pentru ca medicii să se asigure că nu va avea de suferit din pricina pneumoniei.

...Avea dureri, iar ritmul ei cardiac era crescut. Au început să i se umfle picioarele, în partea inferioară. De asemenea, trecea și prin transformări hormonale, generate de debutul procesului de lactație. La toate acestea se adăuga și stresul că se afla în spital, că avea nevoie de oxigen și că își dorea mult să poată pleca acasă cu bebelușul”.

Mama a ajuns la terapie intensivă

Începând cu data de 21 decembrie 2022, starea lui Caitlyn s-a agravat tot mai mult. De aceea, a fost transferată la terapie intensivă, dar situația ei nu s-a îmbunătățit, ci dimpotrivă. Pentru sursa citată anterioară, Jared a venit cu următoarele precizări:

„În clipa în care a fost detubată și s-a ajuns la scăderea saturației de oxigen, aparatele pentru susținerea respirației nu au mai putut să o ajute așa cum ar fi trebuit. În același timp, analizele, care nu arătaseră valori anormale zilele trecute, nu mai erau deloc bune. De exemplu, într-un interval de numai opt ore anumite valori crescuseră de patru ori, ceea ce nu era semn bun. De asemenea, nivelul tensiunii arteriale începuse să fie tot mai mic. În plus, pentru că trecuse printr-o sarcină și pentru că era predispusă la inflamații, fluidele pe care le primea nu ajungeau la sistemul vascular. De fapt, se împrăștiau în țesuturi și mușchi. Practic, oricât de multe fluide ar fi primit, acestea puteau să ajungă la plămâni. Era însă deshidratată, dar nu îi puteam da fluide. Nivelul tensiunii arteriale era și el scăzut, pierduse și mult sânge, prin urmare avea nevoie de fluide și de sânge.

Între timp, s-a descoperit că avea cel puțin două cheaguri de sânge la nivelul picioarelor, iar unul dintre ele era de de dimensiuni mari și putea să ajungă la inimă. Mai mult decât atât, în urma investigațiilor efectuate, s-a constatat că inima ei se afla în șoc obstructiv. Tratamentul pentru așa ceva nu trebuia să fie administrarea de fluide. 

După ce s-a analizat și numărul de celule albe, s-a ajuns la concluzia că era și în șoc septic. Tratamentul în acest caz trebuia să includă și administrarea de fluide. Pentru că și cheagurile de sânge se puteau agrava, avea nevoie de anticoagulante. Însă abia trecuse o săptămână de la cezariană, ea pierduse deja sânge, ceea ce era periculos.

Până pe 21 decembrie, Caitlyn fusese o femeie sănătoasă, vorbăreață, dar, totodată, și palidă și epuizată și, mai presus de toate, puternică. Însă a doua oară când ne-a dat voie să o ajutăm să o respire mai ușor, a intrat în stop cardio-respirator. Am readus-o la viață. În jurul orei 2:00-3:00 dimineața, s-a constatat că organele dădeau semne că începeau să cedeze, așa că nici nivelul tensiunii arteriale, nici șocul septic, nu au mai putut fi ținute sub control.

S-a făcut tot posibilul pentru a o salva pentru această femeie de 27 de ani, dar nimic nu a funcționat. Ultima încercare luată în calcul a fost să i se facă dializă pentru a se încerca să se curețe acidul și excesul de celule albe, astfel încât organele ei să primească sânge sănătos. Dacă s-ar fi procedat așa, însemna că fluidul este îndepărtat, ceea ce nu era binevenit în caz de șoc septic”.

Proaspăta mamă a încetat din viață

Tatăl rămas văduv a dezvăluit că și-a pierdut soția pe 22 decembrie, după ce aceasta făcuse un nou stop cardio-respirator:

„Medicii încercau să-i administreze mai multă epinefrină și să intensifice masajul cardiac, dar eu nu am putut decât să constat că suferise un alt stop cardio-respirator. 

Datorită meseriei mele și a altor lucruri, mi s-a permis să fiu zilnic lângă soția mea. Faptul că am putut să fiu acolo, să port aceeași uniformă ca și ceilalți medici, mi-a îngăduit să-i rog să nu mai efectueze manevre de resuscitare. Atunci ei au oprit toate mașinile și ne-au lăsat singuri, în timp ce eu am rămas alături de Caitlyn. Așa s-a terminat totul”.

Tatăl văduv a explicat de ce i-a fost mai greu să-și formeze o legătură strânsă cu cel de-al copil al său

Continuându-și confesiunea pentru sursa menționată, Jared a ținut să precizeze că, după moartea soției sale, a avut parte atât de sprijinul socrilor săi, cât și de cel al părinților lui. De altfel, aceștia din urmă s-au mutat cu el pentru a-l ajuta să-i crească pe cei doi băieți.

Cât despre modul în care a putut să se conecteze cu fiul său mai mic, Lincoln, tatăl nu s-a ferit să dezvăluie că:

„L-am văzut pe fiul meu mai mare, Lincoln, în brațele soției mele, la scurt timp după naștere. Și atunci se formează pe loc o legătură cu copilul tău, cu atât mai mult cu cât ești martor la dragostea de mamă.

Însă lucrurile nu s-au întâmplat așa când s-a născut Gabriel. Mi l-au adus înfășat în toiul nopții. De fapt, putea să fie vorba și despre copilul altcuiva. Urăsc să spun așa ceva. Pe tot parcursul în care a rămas în spital, nu am avut ocazia să mă conectez cu copilul meu la modul pe care ți-l dorești în primele 10 zile de la naștere. De fapt, acest interval reprezintă o perioadă minunată, fericită”.

A insistat asupra ideii că dorește să păstreze vie amintirea soției sale

În ultima parte a interviului acordat „People”, tatăl văduv a ținut să precizeze că se va strădui tot timpul să le povestească băieților lui despre mama lor și că îi va onora memoria zi de zi: 

„Indiferent de cât de greu îmi va fi să-mi cresc băieții ca tată singur și medic, iar ei nu își vor putea cunoaște mama, așa cum ar fi trebuit, și nu vor avea parte de dragostea ei, este de datoria mea să-i păstrez vie amintirea. De fapt, când este vorba despre dragostea adevărată, oricât de siropos și de neobișnuit pare la prima vedere, aceasta poate să treacă dincolo de granițele vieții, ale morții, ale distanței și, prin urmare, cei trei ani care mi-au fost mie de ajuns ca să-i trăiesc lângă soția mea, vor fi de ajuns și pentru ca băieții mei să-și cunoască mama. 

Pot spune că întreaga familie duce dorul soției mele și ne amintim de ea și îi onorăm memoria zi de zi. Ne străduim mereu să ne aducem aminte și să le vorbim băieților despre ea, astfel încât să o poată cunoaște și ei”.  

Un tată își crește singur gemenii, în ciuda faptului că este imobilizat într-un scaun cu rotile