Seara de decembrie. Inca poti fuma pe balcon, fara sa te grabesti. Tarziu, cand toti din casa dorm si caisa caramelizata se raceste inutila pe fundul vetrei pipei, am trecut prin hol. Am vazut aliniate la usa ghetutele si cizmele fetelor din casa. Trei, daca pui si mama la socoteala, dar sirul de incaltari mi-a parut mult mai lung.
E interesant cum lucreaza mintea barbatului, mai ales daca in casa e singurul din specia sa.
Cu cat se apropie Mos Nicolae, sirul de ghetute de la usa pare mai lung decat un anaconda gata sa inghita pe nemestecate un mall de jucarii sau o fabrica de hainute, mai multe decat pot asambla cateva sute de chinezi care abia pot spune "Tunda"!
Pana la urma, Mos Nicolae asta e un fel de incalzire pentru Craciun. Ala e simpatic, striga "Hohoho!", orneaza casa cu stelute si cetina, pe cand pe astalalt nu l-a vazut nimeni niciodata. Vine noaptea, amusineaza ghetele de la usa si stie exact unde sa lase jucarii si dulciuri si unde sa bage o nuielusa.
Discutam odata cu Alecsia despre cei doi, Nicolae si Craciun.
-Mie-mi place mai mult Mos Craciun.
-De ce, printesa? Si Mos Nicolae aduce destul de multe.
In replica mea se simtea si un ton de contabil, nu doar de tata.
-Eh na, muuuuult mai putine! Si sunt bomboane si Mami zice ca strica dintii de nici Zana Maseluta nu-i mai vrea.
Tocmai bomboanele fusesera in acel an aportul meu la darurile din ghetute. Mie-mi plac. Si Sofiei si nu ne suparam daca Alecsia le refuza.
-Totusi, Mos Nicolae e cu ceva mai bun.
-Cu ce?
-Pai... Continuarea aici.
