Jurnal de tatic. Epurasu usa rupe

-Tati, Iepurasul vine de Paste sau Pastele cade cand vine Iepurasul?
Ah, unde sunt dilemele alea simple, existentiale, filosofice, despre care poti discuta ore intregi fara sa te plictisesti? Astea de acum sunt mult mai chinuitoare chiar si decat cele care mi-au dizolvat studentia in vodca.

Sursa foto: www.alexmazilu.ro

-Nu stiu, tu ce crezi? Mos Craciun vine pentru ca e Craciunul sau serbam Craciunul pentru ca vine Mosul?
-Asta e simplu, Mosul vine de Craciun pentru ca are sanie si trebuie sa fie iarna.
Poftim, explica unui copil de 6 ani de ce serbam nasterea, moartea si invierea unui om! Mai bine le legam de cadouri si peste ani isi va aminti doar bucuria fiecarei sarbatori in parte, bradul cu daruri sub crengi, cosul de rachita cu papusi, oua de ciocolata si dulciuri. Iar cand mintea i se va spala de asteptarea darurilor, va cauta ea raspunsuri la probleme fara raspuns.

Nu stiu cum va fi mai incolo, dar deocamdata respect „traditia" de a nu explica fetelor credinta. Nici mie nu mi-a explicat-o nimeni, m-au lasat sa cred in iepurasi si mosi pana am gasit inainte de sarbatori pungile cu cadouri sau pana am deslusit pe sub mantia mosului pantalonii celui mai iubit dintre unchii mei.

Si apoi am inceput sa caut raspunsuri, poate chiar intrebari noi. Pornim toti de la „Oare ce-o aduce Iepurasul?" si ajungem la „O fi inviat?" mergand, generatie dupa generatie, pe aceleasi drumuri batatorite. Care e zorul sa le explici? Ii inveti sa faca semnul crucii si, peste ani, daca si-or aminti de ce a fost frumos in copilarie, l-or face din nou si or cauta si semnificatii. Sau nu. Cine stie?

Sursa foto: www.alexmazilu.ro

Eu asa am facut cu parintii mei, am legat Credinta de darurile frumoase ale copilariei, „mituindu-mi" sufletul cu amintiri calde, cu parfumul cozonacilor, cu jocul oului invincibil de lemn.
Si am ajuns acum sa le invat pe fete semnul crucii, lasand timpului misiunea de a le explica. Poate e comoditate. Sau poate e convingerea ca puterea credintei parintilor trece, natural, si la copii.
De aia restul conversatiei cu Alecsia nu m-a mirat, nu mi s-a parut o blasfemie si nu m-a dezorientat. M-a facut doar sa ma simt una dintre primele pagini, obligatorii ale unui manual de religie care acopera materia pentru toata viata:
-Tati, Iepurasul aduce oua de ciocolata, nu?
-Da, asa se spune.
-Eu am primit si o papusa...
-A fost Iepurasul mai darnic cu tine.
-Tati, mie nu prea-mi place ciocolata. Cred ca va iubesc pe tine si pe mami mai mult decat pe Iepuras!

Pe Alecu Racoviceanu il gasiti si aici.