Jurnal de tătic. Povestea unui selfie reușit
Și părinţilor le place să îşi mai facă un selfie din când în când, însă atunci când în respectiva fotografie se află toată familia, este clar că există o poveste în spatele ei. Mai ales atunci când este un selfie al familiei Racoviceanu. Mai ales că Alecu Racoviceanu are mereu câte o poveste de spus!
Silvana a pus poza asta pe Facebook:
O prietenă a și exclamat: "Aha, deci așa se fac copiii!"
"Nu", am spus eu în sinea mea, "Asta îți fac copiii! Să te porți și tu ca un puști!"
Poza am făcut-o marți, pentru că...
Când am ieșit pe poartă, marți pe la prânz, vecinul de vis-a-vis a crezut că am profitat că nu sunt bunicii acasă și fugim cu zestrea. Ne-a făcut îndelung cu mâna și apoi a binecuvântat cu un scuipat pământul uscat. Apoi și-a făcut cruce. Îl înțeleg, rar vezi o mașină atât de încărcată.
Nu știu ce lipsea din ea. Poate mâța Negruța și curcanii, deși nu m-aș fi mirat dacă la destinație aș fi auzit din portbagaj un glu-glu-glu sau un miorlăit.
Dacă e marți, e ziua de înot, la bazinul de la Ariniș, lângă Humor. Dacă e ziua de înot... vecinii își fac cruce. Seara, când revenim, oamenii s-or gândi: "Ia uite, i-au prins și i-au obligat să se întoarcă! Săracii, ce pleoștiți sunt și ce veseli erau dimineață!"
Dacă privești problema la rece, spui "Câte bagaje îți trebuie pentru o fetiță de 7 ani și una de 3 care au 45 de minute de zbenguială în apă?" Dacă începi să pui lucrurile în practică...
Două halate...
-Tati, ia-l pe ăla roz!
-Sofia, l-am pus pe ăla albastru și e foarte...
-Roz!
Eziți puțin și strigi: "Unde e halatul roz al Sofiei?"
-Tati, îl vreau pe ăla verde!
-Alecsia, mă gândeam că-l vei folosi tu pe ăsta albastru, dar.... Unde e halatul verde al Alecsiei?
Mă așteptam să aud vocea Silvanei, indicându-mi locul unde să caut. În loc de asta:
-Eu îmi iau rolele!
Un răspuns mi s-a plimbat prin gură, dar l-am înghițit când mi-am dat seama că fetele erau cu ochii pe mine.
-Și eu vreau rolele!
-Și eu!
-Băi Silvana, ce faci cu rolele la piscină - întrebarea era oricum retorică, pentru că deja le îndesam într-un rucsac - nici nu apuci să le pui că trebuie să ne întoarcem!
Prosoape. Două. Mari.
-Verifică tu, te rog, să fie în sacoșa lor saboții, ochelarii, căștile. Mai era ceva, dar nu-mi amintesc acum.
Verific. Sunt toate, dar cred că nevastă-mea are dreptate, parcă lipsește ceva.
-Iau silena Aliel!
-Sofia, lasă jucăria acasă.
-Silena!
-Iau serviciul de ceai? Poate bem după.
-Alecsia, ce să facem cu ăla, au ceai la terasă.
-Serviciul!
Jucării de tot felul zboară în mașină. Și totuși lipsește ceva.
-Ai luat apă?
-Să iau apă? Nu au în piscină?
Parcă mai era ceva de pus.
-Ce e asta din portbagaj?
La întrebarea tendențioasă a neveste-mii am răspuns răspicat:
...Continuarea aici.
Urmareste-ne pe Google News
