Jurnal de tătic. Reclama la prezervative
Uneori, tăticii sunt puşi în situaţii dificile de către proprii copii. De fapt, nu sunt puşi, că asta ar însemna să dăm vina pe copii. Şi nici nu putem spune că tăticii creează situaţii dificile pentru că am fi nedrepţi. Aşadar... Uneori, situaţiile dificile năvălesc peste tăticii nevinovaţi ai unori copilaşi la fel de nevinovaţi. Mai bine îl lăsăm pe Alecu Racoviceanu, nevinovat evident, să vă povestească o situaţie dificilă care l-a copleşit. Fără aportul fetiţei sale care este complet nevinovată, evident.
Undeva în subconștientul oricărui părinte este întipărită reclama aia la prezervative în care un copil face într-un supermarket o criză de nervi, pentru că tac-su refuză să-i ia nu știu ce prostie. Cine n-a pățit asta?
Ale mele, de multe ori - de prea multe ori, după mine - când le spui "Nu!" la ceva, răspund...
Și începe Ne-Negocierea!
Foto: Alex Mazilu
Regulile de creștere a copiilor spun că dacă ai apucat să-i spui nu la o dorință oarecare, nu trebuie să mai dai înapoi, indiferent de criza pe care copilul o face, sperând să te impresioneze... Pe bune? Câți rezistăm la strigăte, lacrimi, tăvăleli pe jos? Și, mai ales, cât rezistăm? Mai mult decât pot țipa ei?
Când era Alecsia mică, cred că abia făcuse 3 ani, am ieșit cu ea la cumpărături. La colțul blocului, în dreptul unei stații de autobuz, am auzit un piuit lângă mine:
-Vleau blațe!
Aveam două sacoșe uriașe - "Iei tu două-trei chestii de la magazin?" îmi spusese nevastă-mea și eu le luasem - și la gât purtam un rucsac cu Barbie, din care scotea capul roz de pluș Ponică.
-Nu are tati cum să...
-Vleaaaaaaaau blațeeeeeeee!
Am zis "Nu!" și am mers mai departe. Alecsia a repetat ordinul de câteva ori, pe un ton tot mai răstit , eu am refuzat, încercând să păstrez o tonalitate egală. Apoi...
Copilul a înlemnit. Eu am înlemnit. Toți cei de pe stradă au înlemnit, pentru că Alecsia nu a mai așteptat să o refuz a șasea oară. S-a aruncat pe jos și a început să urle ca și cum o picasem cu smoală încinsă.
Am lăsat sacoșele jos, m-am aplecat asupra ei și atunci am auzit:
-Bă, nu mai da în bietul copil!
M-am întors și atunci am văzut că mai toți cei care așteptau autobuzul făcuseră cerc în jurul nostru.
-Ce se întâmplă?
Am încercat să o liniștesc pe Alecsia, să o iau în brațe...
-Uite, umflatul ăla chelios bate fetița!
-A furat ghiozdănelul!
Simțind că are aliați, Alecsia a ginit în mulțime o bătrânică. A fugit de lângă mine, a sărit în brațele ei și a strigat un "Buuuuniiiii!" care a sfâșiat inimile audienței. În momente din astea te pierzi cu firea. Câteva secunde mai târziu, secvența era așa: Alecsia era agățată de gâtul bătrânicii, eu trăgeam de ea și femeia îmi trăgea genți în cap. Mulțimea își mutase centrul de greutate:
Continuarea aici.
Urmareste-ne pe Google News
