Stai calm daca auzi bubuituri - neurmate, bineinteles, de tipete ce amintesc de gatitul de viu al unui misionar african - daca vreo jucarie tipa a dezmembrare sau daca pisicul miauna a calduri, cocotat pe undeva pe unde se imbina tavanul cu sifonierul.
Daca e liniste, vigilenta ta atipeste, un dracusor cu scutece se cuibareste pe umarul tau si iti sopteste: „Vezi? Cand e cu tine, copilul e cuminte, nu face nimic, ceilalti din casa se plang aiurea ca nu il pot tine in frau?"
Si alintata de dracusor, vigilenta ta scade si mai mult, tot mai mult, pana cand esti total in lumea ta, poate chiar te gandesti sa deschizi candva un blog „Cum sa supraveghezi copilul fara sa-l agasezi. Metoda Alecu pentru toti". Linistea te inveleste ca o patura care da un plus de caldura caminului si deja te vezi in fata unei sali plina cu tinere mame carora le explici doct cum supravegherea unui plod nu inseamna sa stai ghemuit in camera lui si sa spui mecanic „Nu, nu e voie, lasa aia!"
Tinerele noteaza, se mira cand le povestesti cum ai observat ca personalitatea supravhegheatorului e foarte importanta, ca aia mici simt imediat daca iti e frica sau daca te streseaza sa-i vezi intinzand manutele spre orice obiect. Anii trec si metoda devine parte a cresterii copiilor din intreaga lume. Pe toate televiziunile sunt reportaje despre mame care „pana la Alecu, inima imi sarea la fiecare miscare brusca a micutului, acum ma simte calma, stie ca nu ma poate scoate din sarite si se joaca frumos pe covoras".
Ba chiar si Sofia - crescuta acum, om mare -e intervievata si spune cu tandrete: „Nu stiu sa explic, de foarte mica, de cand am amintiri, tata era cel care imi imprima calm, cumintenie".
Cam atunci te ridici, doar sa mai vezi o data ingerul cum se joaca pe covorasul sau, te apropii incet de usa ca sa nu o tulburi, impingi usa cu delicatete si... duci mana la inima si cazi.
Nu, linistea niciodata nu prevesteste nimic bun daca esti de garda la copil!
P.S. Niciun copil nu va mai desena pe pereti dupa ce invata sa deseneze! Dupa ce o floare nu mai arata ca o explozie a unei gogosi cu marmelada, peretii sunt abandonati si desenele se muta pe hartii, panze... asa ca orice perete pictat de un copil arata ca zidurile zgariate ale celulei in care a fost omorat un balaur care in zbateri a smuls bucati de var.
Pe Alecu Racoviceanu il gasiti si aici .
Urmareste-ne pe Google News
