Mi-am agresat fiul cu autism și acum regret enorm...

Uneori părinții reacționează impulsiv din cauza grijilor pe care le au în viața lor cotidiană și fac unele greșeli față de copii, pe care ulterior le regretă. Părinții suprasolicitați la locul de muncă, obosiți, stresați, împovărați de probleme financiare sau de alte griji și nevoi, se trezesc a fi abuzatorii copiilor lor din dorința de a refula toate sentimentele negative asupra cuiva.

Este și cazul unui bărbat, tatăl unui copil diagnosticat cu autism, care recunoaște într-o postare pe site-ul Reddit că a fost abuziv cu Caleb când era mititel.

Diagnosticul de autism al copilului a salvat și viața tatălui: „Aveam aceleași simptome de peste ani buni”

„Simt că am dat greș și că mi-am dezamăgit copilul”

„Mă simt atât de vinovat, încât trebuie să vă scriu. Am un băiat cu autism nonverbal, care avea mari probleme în folosirea oliței. Atunci când băiatul meu s-a scăpat pe el și apoi a dat toată murdăria pe toaletă, pe covorul din baie, pe perdeaua de la duș și chiar pe cadă, mi-am pierdut controlul și... l-am tras de păr. Ulterior m-am gândit că băiatul a făcut acea mizerie în încercarea lui de a curăța și de a acoperi pozna pe care o făcuse.

Una peste alta, l-am găsit pe băiatul meu acoperit în treabă mare și mânjind toată baia. I-am spus că trebuia să meargă la oliță și am rămas cât de calm am putut eu. Deși este nonverbal, Caleb răspunde uneori întrebărilor. Atunci când l-am întrebat unde trebuia să își facă nevoile, mi-a răspuns la oliță. Deci înțelege acest concept.

După ce am curățat cât de cât baia, i-am spus să termine ce a început în oliță dacă mai are nevoie. El s-a așezat, dar nu mai avea nevoie, așa că am decis să-l curăț. Pentru că nu stătea deloc să îl spăl în duș, mi-am pierdut cumpătul și l-am tras de păr. Nu vă imaginați că i-am rupt părul din cap sau altceva.

Aparent nici nu a fost deranjat de acel gest. Nu a plâns și nici nu și-a frecat căpușorul ca și cum l-ar fi durut. Dar mă simt îngrozitor pentru ceea ce am făcut. Am fost abuzat ca și copil și atunci când am devenit tată m-am jurat să fiu un părinte bun și să nu îl fac pe copilul meu să treacă prin ce am trecut eu.

Vedeți voi, și eu sufăr de autism, iar mama mea de cele mai multe ori îmi spunea că nu sunt bun de nimic sau că sunt un idiot. De aceea am vrut să fiu un părinte mult mai bun pentru copilul meu. Simt că am dat greș și că mi-am dezamăgit copilul.

În altă ordine de idei, niciodată nu mi-am înjurat copilul, nu l-am făcut să se simtă prost, nu l-am jignit, nu l-am lovit, de aceea faptul că mi-am pierdut cumpătul mă face să mă simt foarte vinovat. I-am cerut scuze pentru că l-am tras de păr în timp ce îl șamponam, iar el mi-a răspuns „Te iubesc”.

După care am continuat să îi spăl părul cu șampon și să-l limpezesc delicat. Apoi l-am băgat în pătuț, l-am îmbrățișat și am stat lângă el o perioadă, frecându-l ușor pe spate și pe căpușor. L-am sărutat pe frunte de noapte bună și am părăsit camera.

Dacă încă citiți această mărturisire, vă mulțumesc. Aveam nevoie să scap de această povară de pe umerii mei. Chiar vă rog să îmi spuneți că am fost un părinte groaznic, merit!”

10 părinți care au copii cu autism au vorbit sincer despre lucrurile pe care ar fi vrut să le știe când au primit diagnosticul

„Ești un părinte foarte stresat și meriți să te ierți pe tine însuți pentru greșeala pe care ai făcut-o”

Răspunsurile internauților nu au încetat să apară, postarea strângând sute de comentarii de la internauți.

„În viață trecem prin toate și se întâmplă să ne mai supărăm și pe cei dragi și să refulăm toată frustrarea noastră asupra lor. Este greu să fii părinte și asta înseamnă că răbdarea îți este testată zilnic. Deci dacă s-a întâmplat doar o dată, nu mai spune că ești la fel ca și mama ta. Din descrierea ta, mie mi se pare că ești un părinte grozav, care a avut un moment de slăbiciune”, îi scrie o persoană în comentarii.

„A fi părintele unui copil cu autism în calitate de adult diagnosticat cu autism este o provocare teribilă. Copilul meu cel mic este autist, eu sunt autist și de cele mai multe ori, lucrurile sunt atât de dificile în relația noastră, încât nu știu dacă procedez bine sau rău față de el. Ceea ce descrii tu a fost un impuls de moment, un accident. Încearcă să nu se mai repete”, îl sfătuiește altcineva în comentarii.

„Povestea ta m-a făcut să plâng pentru că și eu sunt părinte al unui copil cu autism și este atât de greu uneori, încât nu mai știi cum să reacționezi. Nu ești un părinte rău! Un părinte rău nu ar avea rușine sau remușcări pentru ceea ce a făcut. Ești un părinte foarte stresat și meriți să te ierți pe tine însuți pentru greșeala pe care ai făcut-o”, îl încurajează o altă persoană în comentarii.

„Fiecare părinte are zile bune și zile proaste și se pare că tu ai avut o zi mai grea. Dacă realizezi că ai făcut o greșeală, iar fiul tău ți-a spus în urma incidentului că te iubește, eu zic că nu este nicio problemă. Data viitoare încearcă să nu îți mai pierzi cumpătul și ai în vedere faptul că a fi părinte este unul din cele mai dificile lucruri din viață”, îi răspunde altcineva.

A fi părintele unui copil cu autism: 21 de lucruri pe care aș fi vrut să le știu

„Părinții mei m-au lovit în copilărie și am și eu un copil cu autism. Este foarte greu să renegăm felul în care am fost crescuți și să adoptăm un alt stil de parenting. De multe ori mă trezesc spunându-i copilului meu unele lucruri atât de dureroase, încât mă regăsesc în pielea părinților mei. Întotdeauna îmi cer scuze și îi spun copilului meu cât de mult am greșit. Cu siguranță tu ești un părinte mult mai bun decât mine”, îi scrie un alt internaut.

Această poveste de viață este puțin spus interesantă a unui părinte atât de bun, încât își reproșează lucruri minore, semn că ține foarte mult la copilul lui. Trebuie să recunoaștem că toți suntem oameni și toți greșim. Deși poate nu ne-am regăsit niciodată în situația băbatului, cu siguranță răbdarea ne-a fost pusă la încercare din momentul în care am devenit părinți. Dacă încercăm să ne schimbăm și să nu repetăm greșelile părinților, relația cu copiii noștri poate fi extraordinară.