Moartea tatălui meu m-a schimbat complet ca mamă

Moartea unui părinte te schimbă iremediabil. Cel sau cea care ți-a dat viață are un impact major asupra rolului tău ca părinte, ca angajat, ca om în societate. Cei șapte ani de acasă se reflectă în tot restul vieții copilului care devine adult și are propriile responsabilități.

Să vedem împreună cum a schimbat-o moartea tatălui ei pe o mamă pe care durerea a copleșit-o atât de mult, încât întreaga viziune asupra vieții i-a fost dată peste cap.

„La începutul acestui an mi-am pierdut tatăl. S-a întâmplat atât de repede și au trecut doar câteva zile între diagnosticul cumplit de cancer și pierderea lui. Nu eram deloc pregătită pentru valul copleșitor de durere sau incertitudinea de a merge în viață fără el.

Absența lui este de fapt o prezență constantă, un vid, un gol pe care îl simt în fiecare zi. Pierderea tatălui mi-a schimbat profund viziunea asupra vieții, ceea ce a influențat și modul în care mă port cu copiii mei”, mărturisește femeia.

Schimbările prin care a trecut după ce și-a pierdut tatăl: „Am înțeles că tradițiile de familie sunt cele mai importante”

Femeia pe nume Karen susține că, după ce și-a pierdut tatăl, a căpătat o nouă perspectivă asupra lumii. Ea mărturisește că atunci când experimentezi o pierdere, privești lumea printr-o nouă lentilă. Dacă înainte lăsa lucrurile mărunte să o streseze, acum înțelege semnificația lucrurilor esențiale ale vieții.

„Acum văd imaginea de ansamblu și atunci înțeleg ce este mai important. Această nouă perspectivă este utilă atunci când vine vorba de a trece prin dramele școlare, problemele de prietenie ale copiilor, stresul temelor pentru acasă, pentru că acestea sunt doar provocări temporare.

Am înțeles, în schimb, că tradițiile de familie sunt cele mai importante. Amintirea mea preferată despre tatăl meu a fost tradiția noastră anuală de a alege împreună un brad de Crăciun și de a-l împodobi când eram mică. Am decis să păstrez tradițiile familiei noastre și să creez altele, pe cât posibil.

Pierderea tatălui meu a fost o călătorie incredibil de dureroasă, dar mi-a dat puterea de a fi un părinte mai înțelegător, mai drăgăstos. Și acum cred că el ne veghează de undeva, de acolo, de sus, încurajându-ne să ne bucurăm de lucrurile mărunte din viață”, a susținut femeia.

Pe patul de moarte tatăl meu m-a rugat să am grijă de copiii lui din flori despre care nu știam nimic

„Emoțiile sunt energie și au nevoie de timp și spațiu pentru a trece prin corpurile noastre, astfel încât să le putem procesa”

Aceasta mărturisește că a învățat să caute bucuria în lucrurile mărunte, să se concentreze pe ceea ce o face pe ea fericită și să fie recunoscătoare chiar și în momentele mai dificile. Totodată, a devenit mult mai deschisă să discute despre emoții cu copiii ei, să îi învețe valoarea exprimării sentimentelor și recunoașterea durerii.

„Vreau ca micuții mei să știe că este în regulă se simtă triști sau să plângă. Este sănătos să vorbim despre emoțiile noastre și să împărtășim ceea ce simțim. Emoțiile sunt energie și au nevoie de timp și spațiu pentru a trece prin corpurile noastre, astfel încât să le putem procesa.

De asemenea, am învățat să am grijă de propria mea sănătate mentală, de familia mea, să mă conectez la eul meu interior, astfel încât eu însămi să devin o prioritate. Îmi învăț și copiii să prioritizeze propria bunăstare mentală.

Nu în ultimul rând, moartea tatălui meu m-a făcut să înțeleg că este important să-mi sprijin întotdeauna copiii. Mă voi strădui să le ofer același sprijin necondiționat, indiferent unde îi duce viața, așa cum tatăl meu a făcut-o cu mine”, concluzionează ea.

Cu siguranță decesul unui părinte este o experiență transformatoare, dar și revelatoare, este un lucru pe care din păcate nu putem să îl controlăm, un eveniment care face parte din viață și pe care fiecare îl depășește așa cum poate. Important este să vedem și partea bună a lucrurilor și să învățăm că prioritățile sunt altele decât lucrurile mărunte pentru care ne tot stresăm.