„Am venit aici ca să fiu auzită. Sunt foarte multe femei la noi în țară care sunt agresate de soții lor și nu au curajul să vorbească”, își începe ea mărturisirea.
„La opt ani mi-am pierdut tatăl. Atunci a început coșmarul”
Aleona avea doar opt ani când și-a pierdut tatăl, omul care îi oferea siguranță și iubire. „Țin minte și acum cum m-a chemat la el, mi-a pus capul pe piept și și-a dat ultima suflare. A murit de cancer la gât”, povestește ea.
După moartea lui, mama a rămas singură cu trei copii, Aleona, fratele și sora ei, într-un sat străin. Fără sprijin, femeia a căzut în patima alcoolului. „Ne trezeam dimineața și spărgeam gheața din căldare ca să bem apă. Mâncam mămăligă înghețată. Am ajuns să fur mâncare ca să-mi hrănesc frații.”, a mai spus ea.
Violenta in familie: un semnal de alarma!
Copilăria ei a fost marcată de umilințe și lipsuri: „Mergeam la școală cu papucii rupți. Eram arătată cu degetul că sunt fata unei mame bețive.” Toate aceste traume au format-o și au făcut-o să devină independentă, dar și extrem de sensibilă.
„Visam la o familie, nu la o viață de coșmar”
La 19 ani, Aleona s-a căsătorit, crezând că își va construi familia la care visase din copilărie. „Îmi doream copii, să aud seara râsete în casă. Atât îmi doream.”
Primele semne de violență au apărut când era însărcinată cu primul copil: „Aveam șapte luni când am primit prima bătaie. M-a pălmuit. După aceea plângea și îmi cerea iertare.”
În timp, agresiunile au devenit tot mai dese și mai brutale. „Mă bătea cu pumnii, pe mușchi, să nu se vadă vânătăile. Eram neagră din cap până-n picioare.” Soțul pleca de acasă zile întregi, o lăsa singură cu copiii și nu aducea bani sau mâncare: „Au fost zile când fierbeam apă cu cartofi și puneam un pic de praf ca să avem ce mânca.”
Violenta in familie. Solutii. Ordinul de protectie. Afla sfaturile avocatului
„M-a forțat să întrerup sarcina în luna a șasea”
Unul dintre cele mai traumatizante episoade a fost când a rămas însărcinată cu al patrulea copil. „Când am aflat că sunt aproape în șase luni, m-a trimis să avortez. A venit de la Rusia și m-a bătut. Ploua afară, eram flămândă, dar eu nu am avut de gând să fac asta.”

În acea perioadă, violența s-a intensificat: „M-a bătut și m-a scos afară din casă. Mi-a spus că nu e copilul lui.” Totuși, Aleona a ales să păstreze sarcina.
„Dumnezeu mi-a trimis o copie a lor. A patra fetiță e toată în partea lor”, spune ea, încercând să-și găsească puterea în credință și să își stăpânească lacrimile.
„M-a lovit cu masa în cap până am văzut moartea”
Cea mai groaznică bătaie a avut loc într-o noapte de iarnă. „A luat masa din bucătărie și mi-a dat-o în cap. Picioarele mesei s-au rupt. A urcat cu genunchii pe pieptul meu și mă ținea de gât. Nu mai aveam aer.”
Copiii asistau îngroziți din spusele mamei lor: „Băiatul meu cel mare mă spăla de sânge și plângea: „Mama, pleacă! Nu mai suport!”. Unul dintre copii a fost bătut atât de tare încât i-a fost rupt nasul. „Ana Maria era mică, el i-a pus mâna la gură și copilul s-a înnegrit la față. Fratele ei l-a mușcat ca să-i dea drumul.”
Aleona a fugit desculță pe gheață, la miezul nopții, spre casa soacrei în încercarea de a se salva: „Nu aveam unde să mă duc. Mama murise deja.”
Cum să construiești o familie fericită
„Am avut trei coaste rupte și capul plin de sânge”
Un alt episod aproape fatal a avut loc la sora ei: „M-a lovit iar. A urcat cu genunchii pe pieptul meu. Aveam trei coaste rupte, nu crăpate, rupte. Capul era tot plin de sânge. Nu mai puteam respira. Capul totul însângerat. Mi-a dat foc la tot, și la acte, și la haine. Aș vrea în momentul ăsta să mă adresez la foarte multe femei. Aș vrea să fiu auzită.”, a mai spus ea.
A fost dusă la spital cu mască de oxigen. „Bluza mea era toată plină de sânge. Am simțit că mor.” Chiar și atunci, familia lui o învinovățea. „Soacra îmi spunea că așa îmi trebuie, că sunt cu gura mare.”
„Femeilor, nu stați pentru copii! E cea mai mare greșeală”
Aleona transmite un mesaj dur tuturor femeilor aflate în situații similare: „Cea mai mare greșeală e să rămâi pentru copii. Copiii văd, aud și suferă. Nu e dragoste asta.”
Cu toate acestea, femeia recunoaște că a stat din frică și lipsă de alternative: „Eram tânără, nu aveam unde să plec.” Dar astăzi știe că violența nu se oprește niciodată de la sine.
Povestea Aleonei este una dintre miile de istorii nespuse ale femeilor din Republica Moldova și milioanelor de femei din întreaga lume care trăiesc în teroare. Curajul ei de a vorbi poate deveni salvarea altora pentru că fiecare femeie are dreptul la viață, demnitate și liniște.
Surse foto: youtube.com
Surse articol: youtube.com