E momentul ala de rahat cand, in fata unui stand, te holbezi la un penar cu Barbie si la unul cu Printesele Disney si nu stii pe care sa-l iei. Pana la urma se pare ca o sa le cumperi pe amandoua. Si esti constient ca macar unul va aduna praf, nedesfacut, pe vreun raft de pe balcon.
E momentul ala de rahat cand s-a terminat vacanta si inca nu esti obisnuit sa faci nimic temeinic, cand ai inca tendinta de a te aseza pe borduri si de a privi trecatorii prin efemerul fum de tigara. Numai ca de cateva zile nu mai poti face asta fara sa intarzii la o intalnire.
E momentul ala de rahat cand te trezeste tramvaiul si nu soarele, cand vecinii se cearta-n casa si nu mai rad in fata blocului.
E momentul ala de rahat cand trebuie sa-i spui copilului ca, gata, de luni trebuie sa mearga la gradi, la scoala, la liceu, depinde de cat a trecut de cand nu aveai nimic de facut din toate astea. Si era doar un banal sfarsit al verii, in care doar numarai frunzele cazand si hainele adunandu-se pe trupul iubitei.
E momentul ala de rahat cand devin putin depresiv si ma simt singur. Oriunde as fi, cu oricine as fi. E momentul ala cand imi e dor de mama.
Sfarsitul vacantei e trist pentru orice copil - asta e o fraza ca alea de compunere tip: "e toamna, cocorii s-au adunat in V si pleaca" - e sfarsitul lumii frumoase si o noua treapta spre cea urata. Eram trist, eram bucuros, eram lacom dupa ultimele clipe de libertate. Eram in lumea mea si nu observam ceva.
Mama a fost cocheta toata viata, dar la sfarsitul verii disparea cu orele de acasa. Venea seara, coafata, permanent, cum se facea atunci, cu mainile si picioarele aranjate, iar nu cu unghiile taiate pe ascuns prin casa, dupa ce le inmuia in ligheanul in care voiam sa bag si eu o barcuta din hartie.
Dadea mai multa atentie unor detalii despre care nu intelegeam nimic, care nu insemnau mare lucru in anii `80, dar pentru ea erau esentiale.
Urmareste-ne pe Google News
