De ce să îți lași copilul să nu facă nimic în vacanța de vară

Nu sunt încântată de ideea de lene. Absolut deloc. Îmi displace maxim să îmi văd copilul cum stă degeaba, cum taie frunză la câini, cum freacă menta. Oricum i-ați zice. Implică o activitate statică, total contraproductivă. Și, desigur, nocivă. Iar de plictiseală nu mai zic. Mi se pare o trăsătură a unui om incapabil. Să găsească o metodă de a-și petrece timpul. Căci, Slavă Domnului, sunt fără număr!

Personal, am fost dintotdeauna genul de om studios, mi-a plăcut și în continuare îmi place să învăț tot felul de lucruri, din domenii variate. Iar când îmi privesc odrasla, sânge din sângele meu și carne din carnea mea, complet dezinteresată de tot ce o înconjoară (cu câteva mici excepții), mi se zbârlește părul pe mine. Pe lângă faptul că nu este încântat de nicio activitate menită să îi ofere informații și cunoștințe prețioase, nu îl atrage mare lucru în viață, dar în același timp se plânge că se plictisește. Am învățat, din fericire, să înghit în sec și (încerc să) accept că ăsta micu' este fabricat din alt aluat decât mine.

Din punctul meu de vedere, vacanța de vară pare un supliciu greu de explicat. Nu mai puțin de 3 luni, aproximativ 90 de zile, copilul va sta nefăcând nimic. Fără să învețe, fără să citească, fără să facă nimic care să-i asigure un viitor prosper și încununat de succes. Glumesc, desigur, m-aș mulțumi să nu uite să citească și eventual tabla înmulțirii și a împărțirii. Că în rest, Dumnezeu cu mila.

Iată ce spun cercetătorii, desigur britanici, despre încurajarea unei perioade de plictiseală la copii

Vacanțele de vară abundă în activități și tabere pentru gusturile oricui, reușind să umple timpul liber al copilului și asigurând îngrijirea acestuia ca în perioada în care merge la școală. Experții în dezvoltarea copilului alături de psihologi sugerează că o aglomerare a programului copiilor în timpul verii nu este doar inutilă, ci îi poate împiedica să descopere ceea ce îi interesează cu adevărat. 

Psihologul expert în copii Lyn Fry din Londra a declarat următoarele: "Rolul tău ca părinte este să pregătești copiii să își găsească locul în societate. Viața de adult presupune să fii ocupat și să îți umpli timpul liber într-un mod care te va face fericit. Dacă părinții își petrec tot timpul umplând timpul liber al copilului, în acest caz copilul nu va învăța niciodată cum să facă acest lucru pentru el însuși".

Doctor Teresa Bolton, în vizită la Universitatea din East Anglia, subliniind conexiunea dintre plictiseală și imaginație, a declarat pentru BBC că plictiseala este esențială pentru dezvoltarea stimulilor interni, care permite apoi adevărata creativitate. Și deși capacitatea noastră pentru plictiseală este posibil să se fi diminuat odată cu atracțiile internetului, experții au discutat importanța de a nu face nimic timp de mai multe decenii.

În anul 1993, psihoanalistul Adam Phillips a scris că "abilitatea de a deveni plictisit poate fi o realizare în dezvoltare pentru copil". Plictiseala este o șansă să contempleze viața, în loc să se grăbească prin ea, susține același expert în cartea sa Despre Sărut, Gâdilat și Plictisit: Eseuri Psihanalitice despre Viața Neexaminată. "Este una dintre cele mai apăsătoare solicitări ale adulților că un copil ar trebui să fie interesat, în loc să își facă timp să descopere ce anume îl interesează. Plictiseala este integrantă în procesul de a-și găsi timp pentru sine", a completat Adam Phillips.

Psihologul expert în copii Lyn Fry sugerează ca la începutul verii părinții să stea alături de copii - cel puțin cu cei de vârsta minimă de 4 ani - și să conceapă împreună o listă cu tot ceea ce consideră că le-ar putea plăcea să facă copiilor în vacanța lor. Acestea pot fi activități simple, precum jocul de cărți, cititul de cărți sau plimbatul cu bicicleta, dar pot fi și idei mai elaborate precum să gătească o cină complicată, să pregătească o piesă de teatru sau să învețe arta fotografică. Apoi, dacă copilul tău vine la tine în vacanța de vară acuzând că se plictisește, îi poți recomanda să arunce un ochi pe listă.

Răspunderea revine astfel asupra sa, care trebuie să decidă ce își dorește să facă. Deși sunt șanse mari ca la început să fie descurajat o perioadă și să se plictisească, este important să realizezi că acesta nu este un timp pierdut. Lyn Fry consideră că nu este nicio problemă să te plictisești și nu este defel păcat. "Copiii trebuie să învețe cum să se plictisească pentru a se putea motiva să rezolve lucruri. Plictiseala este o modalitate de a face copiii să devină de sine stătători." Aceeași teorie a fost expusă în anul 1930 de către filosoful Bertrand Russell, care a dedicat un capitol din cartea sa Cucerirea Fericirii valorii potențiale a plictiselii. Imaginația și capacitatea de a face față plictiselii trebuie învățată încă din copilărie "Un copil se dezvoltă cel mai bine atunci când, asemenea unei plante tinere, este lăsat netulburat în același sol. Prea multe călătorii, prea mare varietate de impresii nu sunt bune pentru tânăr și îl determină să crească pentru a deveni incapabil să îndure o monotonie prolifică."