Soțul meu strigă în somn numele altei femei de mai bine de 3 săptămâni, așa că am pus mâna pe telefonul lui ca să aflu cine e. Descoperirea ne-a schimbat radical viața

La început, lucrurile păreau normale între mine și soțul meu. Eram căsătoriți de doi ani, găteam împreună, ne culcam la aceeași oră, iar el îmi trimitea mesaje în mijlocul zilei doar ca să-mi spună că mă iubește. Apoi mesajele s-au rărit, iar serile lui la birou au devenit din ce în ce mai lungi. Venea acasă epuizat, mânca în tăcere și adormea aproape imediat.

Nu m-am alarmat din prima, pentru că voiam să fiu soția înțelegătoare. Îmi spuneam că este doar o perioadă mai aglomerată la serviciu, un proiect dificil care îi consumă toată energia. Însă în fiecare seară îmi răspundea tot mai scurt și își ținea telefonul cu fața în jos pe masă. Între noi se instalase o distanță pe care nu știam cum să o măsor, dar o simțeam clar.

Cine este Marlena?

Într-o noapte, când m-am strecurat în pat lângă el, l-am auzit pentru prima dată spunând numele acela: „Marlena”. Am crezut că mi se pare. Dar apoi l-a repetat, din ce în ce mai apăsat, aproape disperat. M-am ridicat brusc și l-am scuturat, iar el s-a trezit confuz, spunând că eu visez.

L-am confruntat direct, dar a negat totul cu o nonșalanță care m-a durut mai mult decât ar fi făcut-o o recunoaștere. Mi-a spus că sunt obosită, că îmi imaginez lucruri și că el nu a rostit niciun nume. A doua noapte s-a repetat scena, și a treia noqpte. Aproape în fiecare noapte, timp de trei săptămâni, o striga în somn.

Nu mai puteam ignora situația. Îl priveam cum adoarme, iar eu rămâneam cu ochii în tavan, așteptând momentul în care avea să rostească din nou acel nume. Uneori suna tandru, alteori panicat, de parcă fugea de ceva. Faptul că nu știam cine este Marlena mă măcina mai tare decât orice altceva.

Am descoperit că soțul meu are o aventură emoțională cu o colegă de birou

Am devenit detectiv în propria mea casă

Am început să analizez fiecare detaliu. Întârzierile lui deveniseră rutină, iar privirea lui evita orice conversație serioasă. Nu mai râdeam împreună și nu mai aveam discuțiile lungi de altădată. În locul lor rămăseseră suspiciunea și tăcerea.

Într-o noapte, după ce a adormit profund, am făcut ceva de care nu sunt mândră. Am luat telefonul de pe noptieră și i-am căutat contactele. Inima îmi bătea atât de tare încât aveam impresia că îl va trezi. Și acolo, printre nume obișnuite, am văzut clar scris numele Marlena.

Mi s-au înmuiat genunchii. Deci nu era doar un vis sau o invenție a minții mele. Era o persoană reală, salvată în agenda lui. Am copiat numărul în telefonul meu și am pus aparatul la loc exact cum îl găsisem. În acel moment eram convinsă că soțul meu mă înșală.

„Sunt soția lui. Cum v-ați cunoscut?”

A doua zi dimineață, imediat ce a plecat la serviciu, am sunat-o. Mi-a răspuns o voce calmă, controlată. Când i-am spus cine sunt, s-a lăsat o pauză grea. Mi-a explicat că lucrează în același birou cu el și că nu poate spune mai mult.

Am insistat și i-am spus că soțul meu îi strigă numele în somn de aproape o lună. A râs scurt și mi-a sugerat să discut cu el. Tonul ei nu era nici panicat, nici defensiv, ci precaut, de parcă știa mai multe decât voia să recunoască. Am închis telefonul cu o senzație și mai apăsătoare.

Mi-am dat seama că nu voi afla adevărul prin presupuneri. Așa că m-am urcat în mașină și m-am dus la biroul lui, cu un prânz cumpărat pe drum, ca să am un pretext. Tremuram pe tot parcursul drumului, convinsă că îmi voi distruge viața în câteva minute.

Dacă am o legătură strict emoțională cu un coleg de serviciu înseamnă că-mi înșel soțul?

Soțul meu era anchetat și nu mi-a spus nimic

Când am intrat în biroul lui, nu am găsit nicio scenă romantică, ci un munte de dosare și un soț vizibil stresat. Câteva clipe mai târziu a apărut și Marlena, ținând un dosar albastru gros. S-a prezentat ca fiind responsabilă de conformitate internă și a spus că urmează o evaluare importantă.

Am înțeles din privirea ei că adevărul nu avea legătură cu o aventură, ci cu o problemă gravă la serviciu. L-am întrebat direct dacă riscă să-și piardă locul de muncă. A ezitat, apoi a recunoscut că existau neconcordanțe într-un proiect și că încerca disperat să repare situația.

În loc să mă liniștesc, m-am simțit trădată într-un alt mod. Trei săptămâni am crezut că sunt înșelată, în timp ce el ascundea faptul că era aproape de a pierde tot ce construisem împreună. Spunea că a vrut să mă protejeze, dar în realitate m-a ținut la distanță și m-a lăsat să mă înec în suspiciuni.

La final, am plecat din biroul lui cu un gust amar. Marlena nu era o amantă, ci simbolul unei minciuni mai mari, lipsa de încredere dintre noi. Descoperirea nu ne-a destrămat din cauza infidelității, ci din cauza tăcerii și a fricii. Iar în acel moment am realizat că uneori adevărul doare mai puțin decât minciuna repetată în fiecare noapte.