De ce mi-am lăsat băiețelul să poarte rochii? Pentru că fiul meu merită să trăiască fericit și împlinit

Fetițele poartă rochii și băieții pantaloni, fetițele poartă părul lung și băieții părul scurt, iar lista stereotipurilor și diferențelor dintre persoanele de sex feminin și masculin, vizibile încă din primii ani de viață, este foarte lungă. Din fericire, sunt și părinți care nu țin cont de aceste stereotipuri și își lasă copiii să își exprime propria personalitate și propriile preferințe. O mamă mărturisește că nu îi interzice băiețelului ei să poarte rochii, nu îi creează temeri nejustificate în această privință, ci îl lasă să se exprime liber și să fie fericit.

„Am observat bucuria imensă de pe chipul băiatului meu atunci când purta rochia surioarei sale”

Încă de la grădiniță, băiatul protagonistei poveștii noastre de viață, Caitlin Jarvis, s-a arătat mai mult decât interesat să poarte rochii de fetițe, nu numai ținute de băiat. Levi a rugat-o pe mama sa să îl lase să poarte o rochie la școală, deși femeia îl refuza de fiecare dată. Până când într-o zi s-a întors de la școală plângând pentru că dorea să poarte o rochie mai mult decât orice pe lume. Așa că mama i-a permis băiatului să poarte rochița surioarei sale mai mari, iar fiul a fost în culmea fericirii.

„Levi a ales o rochiță din garderoba surorii sale Braylee și era mai fericit decât niciodată. I-am explicat că oamenii nu vor accepta cu ușurință acest lucru pentru că în mod normal fetițele se îmbracă în rochii. Dar l-am lăsat să poarte rochia surorii sale a doua zi pentru fericirea lui. A doua zi dimineață, inima stătea să îmi sară din piept atunci când l-am lăsat să meargă la școală îmbrăcat în fetiță. Din fericire, băiatul meu a fost mult prea bucuros că purta o rochiță încât să audă comentariile răutăcioase din jurul lui, majoritatea lansate de părinți.

Tot timpul m-am rugat ca fiul meu să se întoarcă cu bine acasă și să nu devină ținta glumelor colegilor. Până când am primit un telefon în care mi se spunea că în autobuzul școlar fiul meu era de râsul copiilor. Inima mea s-a topit pe loc când am auzit că niște copii în vârstă de numai patru ani puteau fi atât de răi. Mi-au umilit băiatul doar pentru că se simțea bine în ceea ce purta.

Levi a cerut să se schimbe în pantaloni scurți și tricou, deși directorul școlii m-a asigurat că nu este nicio problemă în faptul că băiatul meu purta o rochiță. M-a informat că era necesar ca în clasa copiilor să se prezinte consilierul școlii pentru a le explica situația dată. Una dintre profesoare chiar a izbucnit în lacrimi și ne-a felicitat pentru curajul pe care l-am avut să ne lăsăm fiul să își exprime personalitatea astfel”, mărturisește mama.

Drama unui tată singur: „Fiul meu de 12 vrea să poarte rochii la școală, iar eu nu știu ce să fac”

„Toată lumea a râs de mine pentru că purtam rochiță”

În momentul în care Caitilin și-a luat copilul de la școală, acesta i-a mărturisit că toată lumea a râs de el pentru cum era îmbrăcat, iar mama nu a putut să facă altceva decât să-l îmbrățișeze și să-l asigure că este cel mai minunat băiețel din lume, indiferent ce ar purta. Atât părinții, cât și frații și surorile lui Levi l-au încurajat pe băiețel să-șiexprime personalitatea indiferent ce metode ar fi ales.

În fond, nu contează ce porți, ce meserie alegi, ce orientări sexuale ai atâta timp cât ești un om fericit și plăcut celor din jurul tău. Părinții au transformat căminul într-un spațiu în care copiii să își exploreze propria personalitate, propriile dorințe și nevoi, pentru a se transforma în adulți responsabili și cu o personalitate puternică. Copiii sunt lăsați să își aleagă singuri hainele, fără rușine, fără preconcepții ce țin de gen, astfel încât să își exprime adevărata individualitate.

Băiețelul meu a vrut să poarte o rochiță la nunta mea, așa că l-am lăsat

„Ceea ce nu văd oamenii din jur este faptul că Levi are multe probleme senzoriale, este un băiețel atipic, ieșit din tipare, căruia îi plac rochițele de fetițe, sclipiciul și care poartă tot ceea ce îl face să se simtă confortabil”, mărturisește mama.

Într-o lume ghidată și condusă de reguli, ați putea să vă lăsați copilul să poarte haine reprezentative pentru genul opus? Fetele nu au nicio problemă în purta pantaloni și cămăși, însă atunci când băieții poartă o rochie, situația degenerează și devine complet inacceptabilă. Care credeți că este natura acestor convingeri și cât de greșit este un astfel de comportament și dorințe ale băiețeilor?