Din grija pentru copilul tau

7 mămici bloggerițe dezvăluie cele mai dificile momente de parenting din viața lor

Să fii părinte nu înseamnă întotdeauna lapte și miere, iar mamele bloggerițe o știu cel mai bine. Fiind curioși cu privire la experiențele lor de viață, Qbebe a apelat la 7 mămici îndrăgite de comunitatea părinților pentru a afla ce momente li s-au părut cele mai dificile. Iată ce ne-au împărtășit Mariana Stan, Bianca Moruș, Ana Maria Mitruș, Georgiana Idriceanu, Cristina Ologeanu, Egizia Theodora Massini și Dina Țarălungă Bento.

1. Mariana Stan, pe care o puteți urmări pe positivemother.ro

Cele mai dificile momente de parenting: când am avut problemele de sănătate ale Marei pe la 1 an si avea nevoie de foarte multă atenție, iar eu trebuia sa ma gândesc cum mă împart pentru ca Paula să nu resimtă acest lucru. Apoi începutul de adolescență al Paulei când aveam impresia că le știu pe toate, dar adevărul era într-o relație mai apropiată și deschisă cu fiica mea. Și, nu în ultimul rând, provocarea de a nu mai ține pasul cu șabloanele educaționale, ci cu încrederea în ceea ce își doresc cu adevărat copiii mei. 

2. Bianca Moruș, pe care o puteți urmări pe biancamorus.ro

Există 2 categorii de mame: acelea care spun că au uitat toate greutățile și acelea care țin minte în detaliu fiecare durere, fiecare moment de panică, fiecare eșec. Ghiciți în care categorie mă încadrez eu. Desigur, eu sunt aia care nu uită nimic. Asta nu mă împiedică să zâmbesc ori de câte ori ma uit la cei aproape 6 ani de când sunt cel mai obosit, dar și cel mai fericit om de pe pământ.

Primul hop a fost perioada de bebelușeală, când Diana plângea mult, foarte mult și tare, foarte tare. Visam la ziua în care o să vorbească și n-o să mă mai întreb ce o deranjează. Acum visez la momentele în care doarme, ca să vorbească mai puțin. Da, vorbește și-n somn. Apoi a fost perioada de tantrumuri. N-au fost multe, recunosc, dar detestam privirile celor din jur, care mă puneau la zid pentru că îmi lăsam copilul să urle sau, și mai rău, se gândeau să se bage ei, să "rezolve" problema. Practic, încerci să îți educi copilul, dar te trezești că te "educă" alții pe tine.

Apoi a venit "adolescența" de 3 ani, care nu se mai termină de atunci. Are atitudine, are pretenții, știe că are drepturi și se folosește de ele, ironia este la ea acasă, are zile în care orice ai face sau zice, ea este Gică Contra. Și atunci îți vine să-ți muști pumnii și să te întrebi ce-a fost în capul tău când i-ai spus că poate să se certe parte-n parte cu tine dacă știe că are dreptate. Apoi, când înțelegi că are dreptate, te feliciți și nu ți se mai pare dracul atât de negru. Pot să trec peste orice, mai puțin peste boli. Am avut noroc, n-a fost un copil bolnăvicios. Dar și când s-a îmbolnăvit, a avut grijă să facă cele mai rele forme posibile. În acele momente aș fi dat orice, aș fi făcut orice doar ca ea să nu mai sufere. Cred că asta este cea mai mare provocare a oricărui părinte: să reziste când își vede copilul în suferință. 

 

3. Ana Maria Mitruș, pe care o puteți urmări pe meseriadeparinte.ro

Printre cele mai dificile momente de parenting s-a numărat acela în care a trebuit să aleg între copii și job, între carieră și maternitate. A fost momentul în care am pus în stand by toate planurile pe care le aveam din punct de vedere profesional și am decis ca pentru o perioadă de câțiva ani să mă dedic copiilor. Nu am renunțat niciodată la statutul de femeie în favoarea celui de mamă, însă mi-am dat seama că va dura ceva până când contextul va fi favorabil pentru ambele. 

 

4. Georgiana Idriceanu, pe care o puteți urmări pe idriceanu.com

Am doi băieți crescuți într-un spirit liberal, adică educați să spună ce nu le convine, să-și susțină drepturile, să-și exprime dorințele, să-și folosească imaginația și, pe cât posibil, să-i pună plăsmuirile în practică. Aș putea alege ca răspuns la această întrebare oricare dintre zilele în care trebuie să mă ocup singură de ei, când au dispoziții diferite, dorințe diferite și fiecare încearcă să tragă spuza lui pe turta mea - care turtă oricum e prea plină de propriile mele topping-uri - și, atunci, abilitățile mele de mediere, negociere și soluționare a situațiilor tensionate sunt testate la maximum.

Dar acesta este un tip de provocare pe care mi-l doresc - deși, uneori, este incredibil de greu de gestionat - dar mă face pe mine însămi să evoluez, să cresc. În schimb, nu vreau să mă mai confrunt niciodată în viața de mamă - sau mătușă, prietenă, cunoștință etc. - cu un moment din genul celui pe care l-am trăit când Tudor, băiatul cel mare, avea doar un an și două luni: și-a tras o cană cu supă fierbinte pe el și s-a ales cu o arsură de gradul trei pe piept.

Atunci a trebuit să fiu tare, eficientă, blândă, atentă, responsabilă, iubitoare, amabilă, multe lucruri la un loc, să fiu cea mai bună versiune a mea de mamă și de aparținător în fața sistemului, ca să pot să-mi alin copilul, să am grijă să-i ofer cea mai bună îngrijire posibilă, să fac totul ca să-i fie bine atunci, pe moment, dar nici să nu existe repercusiuni pe termen lung. Nu doresc nimănui - mamă, ne-mamă - să vadă cum curge pielea de pe trupul unui copil, să-i vadă carnea vie și să-i simtă durerea. Aș mai fi născut încă o dată fără anestezie numai să nu trebuiască să trecem prin așa ceva. Acesta este genul de moment în care grija, vinovăția, stresul, oboseala te pot doborî, dar nu-ți permiți asta, pentru că astfel de momente nu sunt despre tine, ci despre copilul care are nevoie de tine. Așa că reziști. Iar hashtag-urile sau culoarea politică nu au nicio relevanță în astfel de situații.

5. Cristina Ologeanu, pe care o puteți urmări pe blogulmamei.ro

În perioada ei de bebelușenie, fata mea a fost foarte bolnăvicioasă. Mergeam atât de des la UPU, la Budimex, Gomoiu sau Grigore Alexandrescu, încât medicii au început să ne recunoască. A fost o perioadă cu multe nopți albe, lacrimi și "De ce"-uri. De ce copilul meu? De ce trebuie să sufere? De ce trebuie să își înceapă viața așa chinuită? De ce nu mă îmbolnăveam eu în locul ei? De ce? De ce?

Când Alexia avea 8 luni, a fost un episod pe care cu greu îl voi uita. Asta pentru că, dincolo de suferințele mele, a fost o revelație pentru mine, a fost o descărcare, o eliberare. După o lună în care copilul a trecut printr-o viroză, urmată de o otită și o enterocolită păcătoasă, după nopți albe și plâns, am simțit că o să clachez. Mama, Dumnezeu s-o odihnească, tot încerca să mă liniștească. "Lasă, mamă, că e bine Alexia. O să vezi, o să îi treacă! Mulțumește-i lui Dumnezeu că nu e mai rău. Tu odihnește-te și fii cu mintea limpede". Și acum îmi răsună în minte cuvintele ei. Am explodat. Am urlat la ea cum nu am făcut-o vreodată. Pentru mine, era cel mai cumplit să îmi văd copilul că se chinuia, că nu mânca, nu dormea, nu avea liniște și nici nu putea vorbi, să-mi spună cum să o alin. Am urlat atunci la mama cum nu am făcut-o niciodată. Mi se părea că ea nu-mi înțelegea suferința. Dar am uitat un lucru: ea a crescut doi copii!

În noaptea aceea, Alexia a dormit bine. La fel și eu. A doua zi, am realizat ce mare prostie am făcut. Îmi era o rușine de nu mai știam cum să dau ochii cu mama. Apoi, m-am pus în pielea ei: orice ar zice, orice ar face copilul meu, sigur voi avea puterea să îmi iert și să-mi iubesc necondiționat copilul. Așa și mama mea. "Doamne, tu știai, ai trecut prin astea de două ori, tu încercai să mă pregătești pentru rolul de mamă și eu... eu am urlat la tine și te-am jignit. Iartă-mă, mamă, abia acum înțeleg prin ce ai trecut tu ca să ne crești, pe mine și pe sor-mea. Iartă-mă pentru toată suferința și te iubesc". A trebuit să îmi fac mama să sufere ca să înțeleg prin câte trece o mamă atunci când copilul ei suferă. Mi-a luat mai bine de 30 de ani ca să îi cer mamei mele iertare și să îi spun prima oară că o iubesc. Ca mamă, sunt convinsă că voi trece prin mai multe episoade dificile. Urmează adolescența, doar! Însă, știu că le voi depăși cu bine cu iubire, răbdare și înțelepciune. Așa cum a făcut și mama cu mine și cu sora mea.

 

6. Egizia Theodora Massini, pe care o puteți urmări pe mothersandthecity.ro

"Cel mai"... Cel mai recent, vrei sa zici... Știi cum e, că ai preadolescent în casă. Se întâmplă. După care zici: "Mai rău nu poate fi"... și ce să vezi...
Acum vreo trei luni să tot fi fost. L-am lăsat acasă, am plecat la birou, cu aceeași strângere de inimă că trebuie să meargă singur la școală. Iar la el e vorba de un drum de o oră 40 spre două. E o strângere de inimă atenuată doar de obisnuința și de trecerea timpului, căci nu vrei să știi câte fire albe am căpătat în plus, după primul lui drum:) ). Revenind, pe la prânz îl sun să văd că e ok. Nu răspunde. Mă trec toate apele, dar nu prea tare, că s-a mai întâmplat.  Calcul simplu- bine că nu intră căsuța- cum ar fi după un impact- dacă suna, e ok, în cel mai rău caz i-a furat cineva telefonul, dă-l încolo, e o tablă de 1400 de lei, nu contează, copilul să ajungă la școală și mă sună el de pe un alt telefon.  O oră mai târziu primesc mesaj. Dar nu era fiul, ci diriga. "S-a întâmplat ceva? Christi nu a ajuns la prima oră..."
... Iar eu am îmbătrânit cu zece ani într-o clipă.
Țin minte că m-am ridicat și mi-am luat geanta. Cred că am rostit trei cuvinte de genul "Plec, fi-miu nu a ajuns la ore. Alte trei le-am îngăimat în drum spre ușă, către colegii de la secția Eveniment. "Sunați la 112 și verificați accidentele pe DN 1."  Nu știu cum am ajuns afară din clădire, dar știu că, în timp ce mergeam ca un robot, mă întrebam unde merg de fapt. Ce fac. Să iau mașina pe care nu pot s-o conduc sau taxi-ul? Și unde-i spun să mă ducă? Totul în timp ce apelam disperată numărul de la favorite, cel cu fețișoara aia haioasă a lui de la cinci ani, feţişoara aia care e toată viața mea, alta nu am...
Scenariile din minte? Nu pot să... că ar trebui să bag burtiera de avertisment "Atenție, urmează gânduri negre care vă pot afecta emoțional", iar pe mine mă fac și acum să transpir.
Happy end-ul a venit doar 10 minute mai tarziu, prevenind atacul cerebral al subsemnatei, după ce diriga a mobilizat toată clasa și încă vreo două de lângă, pe whatsapp, mess, facetime sau cum se mai numesc ele. Pe scurt, copilul se jucase pe calculator mai mult decat trebuia, întârziase la autobuz, îl pierduse și, de rușine și frică să nu întârzie, luase bicicleta și pornise spre București... Pe DN 1.
Ah, stai că ăsta e alt moment "Cel mai"...:)))) 

 

7. Dina Țarălungă Bento, pe care o puteți urmări pe mamipetocuri.ro

De departe, cele mai dificile momente din viața mea de părinte sunt cele legate de gestionarea relațiilor între frați. Am doi copii, cu diferență relativ mică între ei - 2 ani -, dar atât de diferiți, încât ai crede că în momentul procreării lor, Genetica ieșise în oraș cu fetele și-a uitat să numere paharele de rose. Unul vrea afară, celălalt în casă. Unul vrea la teatru, altul vrea la fotbal. Unul vrea la mare, altul vrea la munte. Nu e suficient că trebuie să mă pun de acord cu tatăl lor, care se înțelege că e diferit până în măduva oaselor de mine, mai trebuie să uzez de toate resursele și pentru a ne coordona în aceeași direcție măcar o zi din săptămână. Iar când sunt două, tocmai am atins nivelul de Paradis. Mă-nchid în baie și mănânc înghețată. Mă întrebați cum fac? Nu cum mănânc înghețată, că asta știu sigur că știți. Ci cum îi pun că colaboreze. Păi negocierea e mama înțelegerii la noi. Sau cu rândul. Azi unul, mâine altul. Acum unul, peste două ore, celălalt. Ușor - ușor, ajung să se înțeleagă. Le intră în ritm și când crezi că l-ai atins pe Dumnezeu de-un picior, iar încep să se certe de la aceeași jucărie. Dar ăsta-i farmecul fraților, nu-i așa? 

 

Cele mai jenante momente ale familiei regale

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Data nașterii bebelușului

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Cele mai grele momente din viata de parinte. Cum sa faci fata la “Te urasc, mama/tata!”
    Cele mai grele momente din viata de parinte. Cum sa faci fata la “Te urasc, mama/tata!”

    Nu e usor sa-ti privesti copiii luptandu-se cu viata. Si, totusi, asta face parte din viata. Meseria de parinte presupune sa ai grija de copilul tau, lasandu-i totodata libertatea si...

    Surpriză fabuloasă! Una dintre cele mai cunoscute bloggerițe din România este însărcinată
    Surpriză fabuloasă! Una dintre cele mai cunoscute bloggerițe din România este însărcinată

    Sezonul graviduțelor este în toi! Faimoasa bloggeriță româncă a dezvăluit vestea cea mare chiar pe rețelele de socializare.

    Cele mai frumoase cântece pentru mămici și copiii lor
    Cele mai frumoase cântece pentru mămici și copiii lor

    Legătura dintre o mamă şi copilul ei este una care sparge barierele vieţii, construieşte poduri peste ape învolburate şi întrece distanţele şi timpul. Nici nu este de...

    10 momente din viata in care trebuie sa TACI DIN GURA
    10 momente din viata in care trebuie sa TACI DIN GURA

    Este posibil sa te fi aflat in situatia in care sa fi spus ceva ce ai regretat aproape imediat. Tocmai de aceea, este bine sa stii situatiile in care ar trebui sa taci din gura pentru a...

    Cele mai bizare tendințe în parenting din trecut
    Cele mai bizare tendințe în parenting din trecut

    Fiecare deceniu include câteva sfaturi de parenting care te pot pune pe gânduri. Recomandările pentru spălatul copiilor din anii 1910, alături de recomandările pentru gravide...

    Top 9 cele mai potrivite momente pentru sex
    Top 9 cele mai potrivite momente pentru sex

    E foarte important sa-ti organizezi viata, astfel incat sa ai timp pentru copii, pentru job, pentru gospodarie, in fine, pentru tot ce te inconjoara. Dar in agenda ta trebuie sa-si faca...

    12 bărbați dezvăluie motivele pentru care nu au mai făcut sex cu soțiile lor
    12 bărbați dezvăluie motivele pentru care nu au mai făcut sex cu soțiile lor

    După o perioadă de timp să faci sex cu soția ta nu mai pare un lucru atât de atractiv, mai ales când intervin între timp și copii de vârstă mică. Motivele...

    © 2019 Qbebe