„Tatăl meu biologic era bipolar și mama mea suferea de schizofrenie”. O femeie rememorează cele mai dificile momente din copilăria ei

„Tatăl meu biologic era bipolar și mama mea suferea de schizofrenie”. O femeie rememorează cele mai dificile momente din copilăria ei

Bianca Geica - Redactor Senior

„Am fost diagnosticată cu tulburare bipolară și mi s-a spus că nu există tratament. S-a dovedit că, de fapt, aveam tulburare de stres post-traumatic”, povestește Nadia, o femeie din Sydney, care a fost de acord să rememoreze cele mai dificile momente din copilăria ei, într-un material emoționant publicat pe kidspot.com.au.

Atentie, urmează informații cu un puternic impact emoțional!

Ambii mei părinți biologici au avut probleme de sănătate mintală

Motto-ul meu este „Cu cât cazi mai puternic, cu atât te ridici mai sus”, și chiar cred asta. Povestea mea de viață a fost foarte diferită de a multora. Copilăria mea a fost presărată cu traume. Tatăl meu biologic era bipolar, iar mama mea biologică, schizofrenică. Am stat cu ei până la vârsta de șase săptămâni, apoi cu diverse familii adoptive, până la vârsta de 18 luni.

Mi s-au spus atât de multe povești diferite despre copilăria mea, dar știu că atunci când am fost îngrijită de mama mea naturală și „predată” mamei mele adoptive nu eram spălată și aveam scutecele murdare. Odată, când eram cu mama mea biologică, aceasta a plecat în vizită la mama ei și a uitat de mine, lăsându-mă singură în apartament. Nu aveam nici măcar un an.

Am fost dată în plasament familiei Tooth, care dorea să mă adopte, iar acesta a fost începutul unei bătălii de patru ani între părinții mei și instanțe. În cele din urmă, m-au adoptat și am crescut cu ei într-o familie iubitoare.

Nadia cu părinții ei biologici (stânga) și tatăl adoptiv (dreapta) | Foto: kidspot.com.au

Când eram mică, eram retrasă, zâmbeam rar în fotografii, arătam degetul mijlociu sau scoteam limba. Mă jucam doar cu băieții și nu prea vorbeam. Nu am fost apropiată de tatăl meu biologic. Era confuză și mă simțeam ciudat în preajma lui, dar eram înconjurată de atâta dragoste și grijă din partea familiei sale. El suferea de anxietate și ajungea deseori să fie internat în spital. Nu l-am mai văzut ani de zile. Ulterior am descoperit că aveam niște frați vitregi și am simțit că lumea mea era împărțită în două - am încercat să țin ambele lumi separate.

Am avut un episod hipomaniacal care a durat un an

În urmă cu patru ani, tatăl meu adoptiv a decedat și acest lucru m-a determinat să am un episod hipomaniacal care a durat aproape 12 luni. Dormeam rar și aveam doar câteva ore de somn întrerupt pe noapte. Nu mâncam pentru că nu simțeam nevoia. Nivelul ridicat de adrenalină și cortizol mă țineau în priză.

Mă îndreptam spre o prăpastie. Luam somnifere, iar medicul m-a întrebat despre traumele și trecutul meu. În scurt timp, m-a diagnosticat cu tulburare bipolară. Eram pe partea maniacă și mi s-au prescris medicamente antipsihotice. Mi s-a spus că nu există leac și că voi lua medicamente pentru tot restul vieții mele.

Am fost foarte absentă din punct de vedere emoțional din viața fetelor mele în timp ce treceam prin etapele de suferință, furie și disociere. Ben, soțul meu, a făcut mai mult pe părintele. Toate medicamentele pe care le luam mă făceau să mă simt amorțită.

Nadia cu soțul și fiicele lor, Elyse (11 ani) și Kaila (9 ani) | Foto: kidspot.com.au

Diagnosticul dat de acel medic avea sens, dar în adâncul, în adâncul sufletului meu, nu credeam că am tulburare bipolară. Am început să mă documentez și m-am gândit că aveam sindrom post-traumatic provocat de ceva ce mi se întâmplase în trecut. M-am dus la câțiva terapeuți, inclusiv la un prieten care este psihoterapeut. Ea a pus-o pe seama traumei, pentru că trecusem prin atât de multe. Nu am apucat să jelesc adopția mea și moartea tatălui meu adoptiv, așa că asta a permis vulcanului să erupă.

Mă simt totuși recunoscătoare și cred că lucrurile se întâmplă cu un motiv. Acum, la 40 și ceva de ani simt că s-a deschis o poartă a emoțiilor. M-am gândit că trebuie să fac această muncă interioară și să transform experiența mea în ceva care să-i ajute pe alții. Cu yoga, am dezvoltat o conexiune spirituală cu tot ceea ce mă înconjoară. Am început proiectul meu de yoga, care a câștigat un premiu pentru povești și mișcări aborigene, iar anul viitor voi lansa un program. De asemenea, am început un podcast despre adopție și am simțit că este un lucru curajos să-mi împărtășesc povestea. M-am simțit pregătită și m-a ajutat să mă vindec.

Așa că să nu vă fie teamă să vorbiți despre traumele voastre!

Surse foto: kidspot.com.au, freepik.com

Surse articol: kidspot.com.au

Articolul urmator
Nu știu cum să-i spun fiicei mele că fratele ei vitreg este, de fapt, tatăl ei biologic
Nu știu cum să-i spun fiicei mele că fratele ei vitreg este, de fapt, tatăl ei biologic

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    „Cred că rolul nostru pe Pământ e să devenim tatăl sau mama cuiva, chiar dacă nu este copilul nostru biologic”
    „Cred că rolul nostru pe Pământ e să devenim tatăl sau mama cuiva, chiar dacă nu este copilul nostru biologic”

    În urmă cu câteva luni, scriitorul franco-belgian Eric-Emmanuel Schmitt a acordat un interviu celor de la Republica.ro, în care a vorbit despre cărțile sale, dar și...

    O femeie din Polonia a adus pe lume cvintupleți. Era deja mamă a 7 copii
    O femeie din Polonia a adus pe lume cvintupleți. Era deja mamă a 7 copii

    Incredibil! O femeie din Polonia, mama a șapte copii, a adus pe lume cvintupleți. Cei doi băieți și trei fete s-au născut prin cezariană duminică, în a 28-a săptămână...

    Mama mea mi-a tuns băiețelul și soțul meu nu a mai vorbit cu mine zile întregi
    Mama mea mi-a tuns băiețelul și soțul meu nu a mai vorbit cu mine zile întregi

    Băiețelul acestei femei nu a fost tuns niciodată în 3 ani. Până când bunica lui a luat foarfeca în mână și s-a pus pe treabă. Însă tatăl...

    Am aflat cele mai intime gânduri ale soțului meu și mă simt distrusă: „Te iubesc, draga mea, dar asta nu mai e de ajuns”
    Am aflat cele mai intime gânduri ale soțului meu și mă simt distrusă: „Te iubesc, draga mea, dar asta nu mai e de ajuns”

    Sunt într-un mare impas, stare de șoc și de teamă. În week-end, pe când făceam curățenie prin șifonierul soțului meu, am dat de o coală împăturită în...

    Cum depășești cele mai grele momente din viața ta, în funcție de zodie
    Cum depășești cele mai grele momente din viața ta, în funcție de zodie

    Momentele dificile vin când ne așteptăm mai puțin și fiecare dintre noi avem propriile modalități de a trece peste ele. Spre exemplu, unii dintre noi își revin...

    „Mami, poți să vii cu mine?”. O mamă rememorează ultimele cuvinte și clipe alături de copilul său
    „Mami, poți să vii cu mine?”. O mamă rememorează ultimele cuvinte și clipe alături de copilul său

    O mămică din Dublin, Irlanda, povestește ultimele momente petrecute alături de fiul ei, care nu mai este în viață.

    ”Nu mi-am mai simțit corpul ca fiind al meu. Nu mai suportam să fiu atinsă”. O femeie dezvăluie cum i s-a schimbat viața după ce a devenit mamă
    ”Nu mi-am mai simțit corpul ca fiind al meu. Nu mai suportam să fiu atinsă”. O femeie dezvăluie cum i s-a schimbat viața după ce a devenit mamă

    Titulatura nobilă de „mamă” devine din ce în ce mai greu de dus pe umeri de către femeile de la care societatea se așteaptă să fie perfecte din toate punctele de...

    Câinele meu și-a dat seama că sarcina mea era în pericol. Mi-a salvat bebelușul
    Câinele meu și-a dat seama că sarcina mea era în pericol. Mi-a salvat bebelușul

    O mămică de peste hotare ne demonstrează tuturor că, într-adevăr, câinele este cel mai bun prieten al omului. Femeia mărturisește că are un cățel extrem de inteligent...

    © 2024 Qbebe