„Te rog nu îmi spune MAMA doar pentru că am adus pe lume un copil”

De Alina Nedelcu - Redactor Senior

Marţi, 13.02.2024

Chiar dacă, la începutul perioadei postpartum, ești foarte încântată când auzi de la cei din jur că îți spun „mama”, treptat nu este exclus să te saturi ca toată lumea să ți se adreseze astfel. De fapt, îți dorești să fii percepută și prin prisma personalității și identității pe care le ai dincolo de statutul de mamă. Printr-o asemenea experiență a trecut și o mamă de peste hotare în primul an de viață al fiicei sale. Parcurge articolul de mai jos pentru a descoperi ce a dezvăluit într-o confesiune prin care încearcă să transmită următorul mesaj: nu toate femeile care au copii se simt în largul lor limitându-se doar la statutul de mame.

Sari la

A vorbit despre bucuriile și provocările pe care le are de când a devenit mamă
De ce nu își dorește să fie percepută doar din perspectiva statutului de mamă

A vorbit despre bucuriile și provocările pe care le are de când a devenit mamă

Într-o confesiune pentru „PureWow”, o femeie a explicat că, de când și-a adus pe lume fiica, toată lumea o strigă „mamă”. De asemenea, a adus în prim-plan bucuriile și obstacolele pe care viața i le oferă de când este părinte și insistă asupra ideii că, în momentul în care i se spune „mamă”, nimeni nu se gândește și la dificultățile pe care le are de înfruntat zi de zi:

„Hei, mamă, iată lanolina pe care ai cerut-o”, mi-a zis o asistentă medicală la scurt timp după ce născusem, în timp ce îmi întindea un tub cu unguent care nu avea să aibă prea mult efect asupra mameloanelor mele sângerânde sau asupra stării mele emoționale fragile. Când eram în sala de nașteri, toată lumea mă striga „mama”. S-a întâmplat așa întrucât probabil nu își aminteau numele fiecărei paciente, am înțeles asta. Auzeam numai „mama, mama, mama.”

Când rudele îmi trimiteau mesaje, și ele îmi spuneau „mama” când mă rugau să le trimit fotografii cu bebelușul. Pe jumătate adormită, reușeam să le trimit fotografiile respective. Și iar auzeam „mama, mama, mama.”

Oare putem renunța să utilizăm numai acest cuvânt, „MAMA”? Cred că ar fi cazul.

Într-adevăr, acum sunt mamă. Totul s-a întâmplat rapid și brusc- m-am trezit cu o ființă mică, ieșită din corpul meu, iar job-ul meu este să am grijă de ea, să o țin în viață. Tocmai acum zbrobesc banană ca să o hrănesc și mă întreb dacă petele de pe blugii mei provin de la micul dejun sau sunt de fapt de la caca (Mama, chiar sunt pete de caca).

Habar nu aveam ce urma să mă aștepte odată ce voi deveni părinte. Sarcina mea a fost precum o briză, iar apoi am trecut printr-o tranziție bruscă. Am auzit de mult ori că se spune că nou-născuții sunt precum „cartofiorii”, așa că, mă gândeam pe atunci, oare chiar va fi greu?

Atenție: Este foarte greu! Nu mă înțelegeți greșit, fiica mea este extraordinară și ador să fiu mama ei. Piciorușele ei grăsuțe sunt irezistibile. În același timp, mă topesc pur și simplu când îmi zâmbește. Când doarme, mă uit pe fotografiile pe care i le-am făcut. De asemenea, de cele mai multe ori, consider că este irezistibilă și când nu doarme.

Într-adevăr, să fii părinte este minunat, dar și copleșitor deopotrivă. Totul este nou și nu dispui de un manual cu instrucțiuni. Ce să mai vorbim despre libertate? Probabil că te vei bucura de ea peste vreo 20 de ani.

După ce s-a născut fetița mea, îmi aduc aminte cum mă priveam în oglindă și nu recunoșteam persoana pe care o vedeam. Nu era vorba despre faptul că arătam diferit. Oricine este mamă înțelege însă cât de mult te schimbă faptul că aduci pe lume o ființă. La prima vedere, totul în jurul tău este la fel dar, în realitate, nimic nu mai e ca înainte. Toată lumea realizează foarte ușor o astfel de tranziție bruscă, spunându-ți „mama”, însă mie nu îmi este la fel de simplu să realizez tranziția către noile responsabilități. Tot timpul aud doar „mama, mama, mama.”

De ce nu își dorește să fie percepută doar din perspectiva statutului de mamă

Cea care s-a confesat pentru sursa citată a insistat asupra ideii că nu își dorește ca toată lumea să o vadă numai ca pe o mamă. Practic, vrea să se distingă nu numai prin statutul de mamă, ci și prin cel de persoană cu o identitate, cu anumite calități:

„Înțeleg că termenul „mama” se folosește atât de mult pe post de alint. În plus, înțeleg că reprezintă o modalitate de a le face pe toate mamele să simtă că fac parte din același „trib”. Cu toate acestea, nu mă simt tocmai în largul meu când primesc un mesaj precum „La mulți ani, mamă!”, iar eu sunt o femeie de 31 de ani. Mă întreb de ce nu mi se poate spune pe nume. „HEI! ÎNCĂ SUNT AICI!”!!! Așa îmi vine să strig în gura mare. Practic, am o personalitate, o identitate și o viață și în afara ființei pe care am adus-o pe lume.

Chiar dacă îmi vei spune că aceasta este pur și simplu opinia mea, tot pot să vin cu argumente care îmi susțin punctul de vedere. De exemplu, mă uitam pe Instagram, iar o mamă influencer promova pantaloni de trening care aveau inscripția „COOL MAMA”. La un moment dat, eram în sectorul pentru mame și copii din magazin și am văzut deodorant pentru mame, bile efervescente pentru baie pentru mame și creme de bebeluși pe care scria, uneori, că sunt bune și pentru mame. Așa mi-am dat seama că mamele- care au cea mai grea slujbă, care își dedică viața copiilor- au fost reduse la o simplă strategie de marketing. În plus, ultima dată când am verificat, nimeni nu i s-a adresat soțului meu cu „tati”.

Pe măsură ce mă despart de persoana care am fost și încerc să devin una nouă, îmi amintesc și următorul lucru: nu înseamnă că sunt o mamă rea dacă nu vreau să fiu definită doar prin statutul de mamă- de fapt, dacă sunt conștientă de ceea ce sunt, pot să fiu mai fericită și să devin o mamă mai bună pentru fetița mea. Știu că nu voi mai fi la fel ca înainte- sunt împăcată cu această idee. Nu am însă nevoie de nimeni care să îmi amintească permanent așa ceva (Am petele de caca, ele îmi amintesc tot timpul).”