„Când am rămas însărcinată cu primul meu copil, m-am gândit imediat că-mi doresc o să nasc acasă. Însă nu s-a putut, pentru că am avut nevoie de operația de cezariană. Imediat ce am născut-o pe fiica mea, medicii au luat-o și au dus-o în altă încăpere, în timp ce eu am fost pusă sub anestezie generală, dintr-un motiv pe care nici acum nu îl cunosc”, povestește femeia, potrivit Today’s Parent.
Proaspăta mămică a rămas singură, în salonul de naștere, ore întregi după ce a născut. Abia apoi, a reușit să-și țină fiica în brațe pentru prima dată.
„În următoarele zile, a trebuit să rămân în spital, ca să să mă recuperez. Aveam dureri mari și nu puteam decât să stau pe o parte. În tot acest timp, soțul meu avea grijă de fiica noastră.
Am plecat din spital cu sentimente de neîncredere și dezamăgire. Mă simțeam dezamăgită de corpul meu, de medici și de abilitatea mea de a fi mamă”, mai povestește.
În primele săptămâni, mămica s-a simțit anxioasă - ca toate mamele, de altfel - cu privire la siguranța fiicei sale, cu teamă ca nu cumva cineva, sau chiar ea, să facă ceva greșit și să-i pună sănătatea fetiței în pericol.
Însă aceste gânduri s-au transformat, treptat, în altceva.
„După câteva săptămâni în care abia mă odihnisem, a început să-mi fie frică de gândurile mele. Nu îmi mai era teamă că o să-i facă cineva ceva fiicei mele, ci că o să-i fac ceva chiar eu.
Dacă îmi aruncam fetița pe șinele de tren, sau mă așezam în fața trenului cu ea la pieptul meu?
Când soțul meu se oferea să-i facă baie, respiram ușurată, pentru că nu mă mai obseda gândul că o să-mi înec bebelușul.
Nu îmi doream să-i fac rău fiicei mele, dar touși, gândurile nu încetau. Dimpotrivă, erau din ce în ce mai puternice. Așa că am devenit și mai anxioasă decât era înainte. Îmi era teamă de mine și nu înțelegeam ce se petrece”, a mai mărturisit femeia.
Ceea ce a descris femeia mai sus, este începutul unei psihoze postpartum, o tulburare de care suferă multe mame, la scurt timp după naștere.
Un studiu recent, publicat în martie 2022 în „The Journal of Clinical Psychiatry” arată că jumătate din mamele care au participat la cercetare, au gânduri intruzive cu privire la rănirea propriului lor copil. Totuși, rezultatele spun că aceste mame sunt predispuse la a-și răni proprii copii în aceeași măsură în care sunt și mamele care nu experimentează astfel de gânduri, adică deloc.
În cazul unelor mame, psihoza postpartum poate trece de la sine, în câteva săptămâni, în schimb, în celelalte cazuri, este nevoie de tratament medicamentos.
Un lucru e cert. Multe mame se confruntă cu idei sau gânduri neplăcute sau chiar înfricoșătoare, pe care le simt străine de sine, și ar trebuie să știe că în cea mai mare măsură, ele sunt normale.
Desigur, e important să spui cuiva prin ce treci și să ceri ajutor specializat dacă te afli într-o situație care se agravează pe zi ce trece.
„Mi-aș fi dorit să știu la momentul acela că dacă am astfel de gânduri nu înseamnă că sunt o mamă oribilă. Frica și rușinea imensă pe care le simțeam atunci față de mine, au lăsat niște urme pe care nu știu dacă le voi putea șterge vreodată”, a încheiat.
Citește și:
Surse foto: www.istockphoto.com
Surse articol: https://www.todaysparent.com/baby/postpartum-care/postpartum-intrusive-thoughts/
Urmareste-ne pe Google News
