Tabel: greutatea ideală în funcție de înălțimea și conformația ta

Informații despre stabilirea greutății ideale

Pentru a determina greutatea pe care trebuie să o ai în mod ideal, trebuie luați în considerare mai mulți factori, inclusiv vârsta, raportul mușchi-grăsime din corp, înălțime, sex și densitate osoasă. Unii specialiști în sănătate sugerează că un instrument de ajutor pentru a estima greutatea ideală constă în indicele de masă corporală (IMC), în timp ce alții sunt de părere că acesta nu este exact deoarece nu ia în considerare masa musculară, iar raportul talie/ șold este o metodă mai exactă.

De asemenea, trebuie subliniat faptul că greutatea ideală pentru o persoană poate avea o valoare complet diferită pentru alta. Astfel, dacă te compari cu persoane apropiate, precum familie și prieteni riști fie să te subestimezi (dacă ești înconjurată de persoane obeze), fie să te supraestimezi (dacă cei din jur sunt extrem de supli); contează în acest sens și media greutății corporale din țara în care trăiești. Nu este de ajutor nici să te compari cu persoane complet străine. Singurul lucru pe care acest calcul trebuie să-l urmărească este să te ajute să identifici dacă te încadrezi într-o categorie de risc expusă mortalității (persoanele supraponderale se confruntă cu un nivel crescut de mortalitate comparativ cu cele normoponderale).

Cum să calculezi greutatea ideală

După cum am menționat, indicele de masă corporală reprezintă o măsură a greutății tale în raport cu înălțimea. S-a consimțit faptul că persoanele care se încadrează sub valoarea de 18,5 (uneori este vorba despre o limită inferioară de 20) sunt subponderale, cele cu un IMC cuprins între 18,5 și 25 au greutatea ideală, cele cu un IMC între 25 și 30 sunt încadrate drept supraponderale, iar cele cu IMC mai mare de 30 sunt obeze.

Practic, trebuie să împarți greutatea în kilograme la înălțime la pătrat în centimetri. Această formulă de calcul nu este potrivită pentru copii, gravide, sportivi (cu masă musculară mare) și persoane vârstnice. Se întâmplă acest lucru deoarece nu ia în considerare talia, mărimea bustului sau a șoldului (o persoană sedentară și grasă poate fi considerată mai sănătoasă decât un atlet), dar nici densitatea osoasă (o persoană cu osteoporoză va avea un IMC mai mic). Din aceste motive, specialiștii nu îl consideră un instrument util în evaluarea stării de sănătate și sunt de părere că subestimeează cantitatea de grăsime corporală la persoanele supraponderale și o supraestimează la persoanele slabe sau musculoase.

O altă metodă de a măsura greutatea ideală este raportul talie/șold. După cum reiese din denumire, reprezintă raportul dintre circumferința taliei și cea a șoldului. Măsori cea mai mică circumferință a taliei, de obicei chiar deasupra buricului și împarți valoarea totală la circumferința șoldului în porțiunea cea mai mare. Acest raport este menit să indice sănătatea cardiovasculară. Astfel, pentru femei un raport mai mic de 0,8 indică un risc scăzut de probleme cu sănătatea cardiovasculară, un raport cuprins între 0,8-0,89 indică un risc moderat de probleme cardiovasculare, iar un raport de 0,9 sau mai mare indică un risc ridicat de probleme cardiovasculare. Se consideră că este un indicator mai fiabil dacă greutatea corporală a unei persoane este cea ideală, precum și a riscului ca aceasta să dezvolte afecțiuni grave de sănătate. Conform studiilor, persoanele cu o formă de măr a corpului (cu raport crescut) au riscuri mai mari comparativ cu cele cu corp în formă de pară (cu raport scăzut); se întâmplă acest lucru din cauza cantității de grăsime acumulată în jurul taliei (silueta pară presupune mai multă grăsime pe șolduri). În general, un raport mai mic de 0,8 indică în cazul femeilor o sănătate bună și fertilitate, risc scăzut de diabet, cancer sau probleme cardiovasculare. Principala problemă pe care o presupune raportul talie-șold este că nu ia în considerare cantitatea totală de grăsime a unei persoane sau raportul masă musculară-țesut adipos.

În urma unui studiu desfășurat în anul 2012, doctorul Margaret Ashwell, director de știință la Fundația Britanică a Nutriției, a descoperit faptul că raportul talie-înălțime este mai potrivit pentru a anticipa viitoarele probleme cardiace și diabetul, comparativ cu indicele de masă corporală. Conform concluziilor acesteia, dacă menții circumferința taliei la mai puțin de jumătatea înălțimii poți ajuta la creșterea speranței de viață. Prin urmare, o femeie cu înălțimea de 163 cm ar trebui să mențină dimensiunea taliei sub 81 cm. Acest instrument poate fi folosit și pentru screening, putând prezice riscul de atac de cord, accident vascular cerebral, diabet și hipertensiune comparativ cu indicele de masă corporală (acesta din urmă nu ia în considerare distribuirea grăsimii împrejurul corpului, iar acumularea de grăsime viscerală poate fi dăunătoare pentru inimă, rinichi și ficat, în timp ce acumularea de grăsime în jurul șoldurilor și feselor este un aspect mai puțin dăunător pentru sănătate). Pentru a măsura corespunzător dimensiunea talei, Organizația Mondială a Sănătății sugerează să măsori talia în porțiunea de mijloc dintre ultima coastă și creasta iliacă (vârful osului pelvian de la șold).

Ultima metodă de a calcula greutatea ideală este reprezentată de procentul de grăsime corporală. Procentul de grăsime corporală este greutatea grăsimii tale împărțită la greutatea totală, rezultatul indicând grăsimea esențială, precum și grăsime acumulată. Grăsimea esențială este acea grăsime crucială pentru supraviețuire; la femei este un nivel mai mare decât la bărbați, de 10-13%. Grăsimea acumulată constă în depozitele de grăsime din țesutul adipos, care protejeaază organele interne din piept și abdomen. Procentul de grăsime corporală totală se calculează ca suma celei esențiale și a celei acumulate. Grăsimea totală trebuie la femeile atlete să reprezinte 14-20%, la femeile non-atlete în formă fizică bună 21-24%, la cele cu greutate acceptabilă 25-31%, la femeile supraponderale 32- 41% și la cele obeze mai mult de 42%. Conform experților, prin calcularea grăsimii totale se evaluează nivelul de pregătire fizică, fiind singurul instrument care include compoziția reală a corpului (ceea ce nu se întâmplă în cazul IMC).

Deși există numeroase modalități de a calcula greutatea ideală, trebuie să reții că niciunul nu oferă o valoare 100% precisă. De asemenea, aceste calcule nu substituie un sfat medical și nu trebuie folosite în locul unui specialist. Înainte de a începe un program de slăbire trebuie să discuți cu un cadru medical specializat.

Surse:

www.livestrong.com; www.healthcentral.com; www.medicalnewstoday.com