Cum am orbit după ce am născut

A orbit după ce a născut primul copil

Sylvia Chengo (din Marea Britanie) are 33 de ani și este mama a doi copii: Kai (7 ani) și Naarah (4 ani). Ea a dezvăluit că, în copilărie, a fost diagnosticată cu uveită: o inflamație oculară ce afectează învelișul mijlociu al globului ocular. Din această cauză, și-a pierdut temporar vederea la unul dintre ochi. Cu ajutorul unui tratament și-a recuperat-o după un timp. 

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A post shared by Cilveeyah | Blind Mum Diary (@shehasvsn)

Pe când avea 26 de ani și a născut primul copil, a ajuns să-și piardă iar vederea. A explicat că a avut o naștere traumatizantă, că a fost necesară cezariana și că, la șapte zile de la naștere, nu mai vedea nimic. Medicii nu au putut explica exact ce i s-a întâmplat, dar au precizat că afecțiunea de care suferea Sylvia îi crea din nou probleme.

Într-o intervenție pentru „The Sun”, mama a venit cu detalii despre experiența trăită după nașterea primului copil, când a orbit:

„Sarcina mea a mers foarte bine. Nu am avut deloc grețuri matinale. Dar când am intrat în travaliu, a fost vorba despre un eveniment care a durat practic trei zile. După aceste trei zile am trecut printr-o cezariană de urgență. 

Am fost externată. La șase zile după aceea, am sesizat că aveam tulburări de vedere. Vedeam totul ca prin ceață. Începând cu ziua a șaptea, nu am mai văzut nimic. Cu toate acestea, nu am vrut să spun nimănui ce am pățit. Am încercat să merg înainte. Ulterior, mama mea a observat ce se întâmpla. Mă ajuta să am grijă de fiul meu, am schimbat de mai multe ori scutece și, la un moment dat, ea a văzut că nu îl ștergeam bine.

Mai târziu, în aceeași zi, mi-a arătat cum să-i fac baie și mi-a zis „acum trebuie să iei un șervețel și să-i ștergi fața ca să îndepărtezi urmele de vată.” Eu i-am răspuns: „Nu îi văd fața, nu văd nimic. De fapt, pentru mine totul este în ceață.” 

Cu ajutorul unui tratament, și-a recăpătat temporar vederea

În zilele următoare, Sylvia s-a adresat medicilor. A primit un tratament și, după șase săptămâni, și-a recuperat vederea, așa cum reiese și din confesiunea ei pentru sursa citată:

„Mama mea m-a sfătuit să las totul și să mă duc la doctor, ceea ce am și făcut. În acea perioadă alăptam și mă gândeam doar că trebuia să revin acasă ca să fiu cu fiul meu. Nu puteam vedea reacțiile celor din jur, dar îi puteam auzi. Aveam senzația că era multă lume în preajma mea. Toți mă întrebau „Ce s-a întâmplat? Cum s-a întâmplat”, dar eu nu știam ce să răspund. Pur și simplu m-am trezit în această situație. 

Am ajuns la un specialist, iar acesta mi-a prescris numeroase medicamente. Din cauza tratamentului, am luat mult în greutate...Treptat însă vederea mea s-a îmbunătățit și, după șase săptămâni, puteam vedea destul de bine și eram din nou independentă. Nu eram la fel ca înainte, dar oricum lucrurile se îmbunătățiseră. Puteam să-mi văd iar copilul și petreceam ore întregi privindu-l.”

A precizat că a continuat să mai ia tratament încă doi ani și a recunoscut că și acum îl urmează pentru a încerca să-și țină boala sub control. De asemenea, și-a exprimat regretul pentru că, până în prezent, cercetările despre uveită nu au progresat prea mult. Iată ce a declarat pentru sursa citată anterior:

„În prezent iau o doză mai mică de medicamente pentru a-mi gestiona boala. Sper că vor continua cercetările în domeniu și că se vor descoperi noi tratamente. Momentan nu există prea multe cercetări legate de modul în care poate fi tratată uveita și complicațiile sale. Nu pot decât să sper că lucrurile vor merge bine și încerc să profit de ceea ce este disponibil acum. Mă tratez cu picături de ochi, cu pastile și cu injecții. Folosesc zilnic picăturile și pastilele și fac injecții la fiecare două săptămâni.”

Și-a pierdut iar vederea după nașterea celui de-al doilea copil

A povestit că trece permanent prin episoade de pierdere și de revenire a vederii. Chiar dacă în perioada în care a fost însărcinată cu al doilea copil a continuat să urmeze tratamentul, tot s-a confruntat cu un episod de pierdere a vederii, așa cum reiese și din intervenția pentru aceeași sursă:

„După câțiva ani s-a născut fiica mea și, după cele întâmplate, mi s-a recomandat să iau în continuare tratamentul și în perioada sarcinii. Am fost îngrijorată, dar medicii m-au asigurat că nu se va întâmpla nimic. 

Totul a fost în regulă până când bebelușul a ajuns la vârsta de șase săptămâni și am avut un nou episod de orbire. M-am dus imediat la spital. Mi-au mărit iar cantitatea de medicamente. Cred că faptul că s-a intervenit imediat a fost binevenit. După o săptămână-două, vederea mi-a revenit. Cu toate acestea, ori de câte ori mă confrunt cu o revenire a bolii, vederea nu îmi revine la fel cum era, ci de fiecare dată se deteriorează. Acum văd în proporție de 5% și vederea se diminuează după fiecare episod de orbire.

Când fiica mea avea nouă luni, am trecut iar printr-o criză. Avusesem o zi obișnuită. Luasem copiii de la grădiniță și nu am observat nimic neobișnuit. Seara, după ce i-am dus la culcare, am vrut să-mi fac un ceai și, când mă pregăteam să-mi iau o cană, aceasta dispăruse. Nu mai vedeam nimic. Am crezut că o să leșin. Am încercat să mă uit în jurul meu, dar totul era învăluit în întuneric. Aveam în fața ochilor pete. Păreau ca acelea care se văd pe ecranele televizoarelor vechi. În același timp, era și ceață. Am încercat să mă uit la mâna mea, dar nu am reușit să o văd. 

I-am dat telefon partenerului meu și i-am zis că nu mai vedeam nimic. Eram distrusă. Aveam un atac de panică. Mi-am spus că am avut la dispoziție patru ani ca să-mi văd fiul și că nu mai aveam cum să fac asta pe viitor.”

A vorbit despre dificultățile cu care s-a mai confruntat de atunci

Sylvia nu s-a ferit să spună că a mai avut perioade în care și-a pierdut vederea și că, până când să devină mamă, nu a mai trecut prin așa ceva. Potrivit sursei menționate, a explicat și ce a avut nevoie să învețe pentru a se putea adapta situației în care se află:

„Mi s-au prescris iar medicamente, dar timp de câteva luni nu am sesizat nicio îmbunătățire. Abia după trei luni a început să-mi revină vederea. De atunci am mai trecut prin câteva episoade în care nu am mai văzut. Acum am însă speranța că, după ele, vederea revine treptat. Poate că nu la fel cum era anterior, dar am încercat să mă adaptez. 

Învăț braille și mă străduiesc să deprind abilități care să-mi permită să mă descurc fără vedere. Am învățat cu ochii închiși drumul de acasă până la școala copiilor mei. Pot să fac totul prin casă cu ochii închiși și vreau să mă descurc singură și când sunt afară. 

Am intrat în legătură cu numeroase persoane și mi s-a spus că este ceva care li se întâmplă celor care au probleme cu vederea. Da, sunt lucruri care se întâmplă, dar nu se știe exact din ce motiv. Nu există cercetări care să demonstreze că situația mea este provocată de uveită. Este ciudat că nimeni nu vorbește despre așa ceva. Ar trebui să se cunoască mai multe lucruri pe această temă. În același timp, ar trebui să existe mai mult sprijin psihologic. Este foarte dificil să faci față. 

Nu am mai avut niciun episod în care să îmi pierd vederea înainte de a deveni mamă... Am trecut printr-unul pe la jumătatea anului 2021 și după aceea către finalul anului și a fost foarte greu. După aceea am avut altul în luna ianuarie a acestui an. Avusesem o săptămână bună, mă simțeam minunat și, când copiii mei s-au întors de la școală, la finalul zilei, nu mai vedeam nimic. Totul s-a întâmplat pe neașteptate și am avut mult de suferit. A durat câteva săptămâni până când lucrurile s-au îmbunătățit.”

A dezvăluit cum se descurcă în prezent

Cea care a mărturisit că a orbit după ce a născut a dat detalii despre viața ei din prezent, despre cum încearcă să facă față provocărilor prin care trece, în condițiile în care și-a păstrat doar 5% din vedere. A insistat și asupra următorului fapt: că face tot posibilul să atragă atenția asupra dificultăților persoanelor nevăzătoare pentru ca acestea să beneficieze de mai multă susținere. În acest scop, a apelat la diverse rețele de socializare, precum Instagram sau TikTok. 

Conform sursei citate, Sylvia a făcut aceste precizări:

„Pot să văd cam la un metru în fața mea, dar nu pot zări detalii. De la această distanță, nu pot să văd expresiile faciale ca să-mi dau seama dacă oamenii zâmbesc. Pot vedea detalii doar dacă o persoană este foarte aproape de fața mea. Anumite lucruri, precum insectele, sunt invizibile pentru mine.

Dar acum m-am obișnuit cu situația mea. Mamele mă ajută mult când este vorba să traversez strada în apropierea școlii în care învață copiii mei. Și alte persoane mă vor ajuta când voi fi în afara casei. 

Am doi copii și trebuie să am grijă și de ei, dar și de mine. De aceea, când traversăm, îi rog să facă liniște pentru ca eu să pot asculta traficul. Să traversezi o stradă fără semafor și zebră este foarte dificil. Uneori, așteptăm și zece minute să traversăm ca să mă asigur. Fiul meu este alături de mine, dar eu trebuie să mă bazez mai ales pe ceea ce fac eu. 

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A post shared by Cilveeyah | Blind Mum Diary (@shehasvsn)

Și mersul în diverse locuri a devenit o problemă. Înainte, obișnuiam să ies mult din casă. Făceam adesea cumpărături, dar acum nu mai merg singură ca să-mi cumpăr haine. Dacă fac asta, mă simt copleșită de faptul că nu pot vedea. În unele magazine personalul este foarte amabil și mă întreabă de ce am nevoie și mă ajută să aleg ceea ce vreau. Dacă ar fi așa peste tot, aș merge mai des la cumpărături. Dar eu nu îmi doresc ca alții să facă lucrurile în locul meu.

Sunt și eu om. De aceea, chiar dacă încerc să rezist, nu pot continua să zâmbesc când lucrurile nu sunt în regulă. Trebuie să te confrunți cu sentimentele negative și să le accepți. 

Am învățat să mă accept așa cum sunt acum. A fost foarte greu, dar am avut parte de multă susținere. Am prieteni adevărați și o familie extraordinară. 

În prezent, mi-am păstrat vederea minimă la ochiul stâng și vreau să am parte de asta. Îmi doream să am patru copii, dar nu mă simt pregătită să-mi asum acest risc pe viitor. Pot spune că doi copii îmi sunt mai mult decât de ajuns în momentul de față.”