Chiar dacă ceea ce am trăit când am fost copii se reflectă în stilul nostru de parenting, nu înseamnă că suntem obligați să repetăm aceleași greșeli ale părinților noștri. Chiar dacă am suferit un stres sau o traumă majoră, este important dacă am putut să resimțim durerea în modul corect pentru a crea o experiență utilă. Înțelegând propriile noastre experiențe, ne putem conecta la copiii noștri și le putem oferi grija de care au nevoie.
Putem ajunge să înțelegem că reacțiile noastre instinctive nu sunt mereu reprezentative pentru modul în care dorim să ne comportăm ca părinți și ajungem să înțelegem de ce reacționăm față de copiii noștri într-un anumit fel.
Nu înseamnă că trebuie să ne învinuim părinții, deoarece și ei sunt oameni, au calități pe care ne dorim să le preluăm, dar și defecte de care vrem să ne eliberăm. Însă când recunoaștem modul în care părinții ne-au influențat în perioada creșterii ne ajută să devenim noi mai buni. Iată modurile în care propria istorie se infiltrează în stilul nostru de parenting, ne distorsionează comportamentul și ne rănește pe noi și pe copiii noștri.
Sursa: www.psychologytoday.com
Vezi galeria foto »
Urmareste-ne pe Google News
