Am un copil supradotat dar el și-ar dori să nu fie așa

Am un copil supradotat dar el și-ar dori să nu fie așa!

Soțul meu și cu mine nu i-am spus niciodată baiatului nostru ca are un IQ peste medie sau ca este, cu adevarat, inzestrat. A fost o alegere conștientă, deoarece, când era mic și precoce, erau informații pe care le-ar fi împărtășit - și nu am vrut ca el să fie „acel copil”. Dar a fost acel copil. La școală știa toate răspunsurile, a excelat, iar profesorii l-au iubit. Ceilalți copii, în schimb, nu îl îndrăgeau deloc tocmai din această cauză - că era mai bun decât ei. Când a împlinit 11 ani, băiatul nostru s-a schimbat radical. Nu mai voia să fie copilul super-deștept, supradotat, ci doar un „copil obișnuit”. Si uite așa a început, încet-încet, declinul său.

A început să „uite” să își facă temele, dând vina pe ADHD-ul său. A început să ia note tot mai proaste pentru răspunsuri incomplete și pentru că era neglijent. Nu-i mai păsa. Am început să primesc mesaje de la profesori care spuneau lucruri de genul: „Pur și simplu nu își mai dă interesul” sau „Știu că se poate descurca mai bine. Acesta nu este copilul pe care l-am cunoscut anul trecut”.

Citește și: Cum stii ca ai un copil supradotat?

A început să pice la matematică, care a fost întotdeauna materia sa preferată. Apoi mi-am dat seama că încerca să facă tot posibilul pentru a fi dat afară de la cursul de algebră avansată. Seară de seară încercam să discutăm cu el și să aflăm ce se întâmplă, dar el avea mereu explicațiile la el: „cursurile sunt prea grele”, „e de la medicamente”, „profesorii mint”. Nimic nu era din vina lui.

Soțul meu și cu mine am decis în cele din urmă că este timpul să vorbim cu un psihoterapeut. Fiul nostru a lucrat cu un consilier pentru o vreme și am vrut să discut cu acesta ca să aflu ce se întâmplă. Nu a existat nicio încălcare a confidențialității, dar el a m-a ajutat să găsesc niște răspunsuri. Mi-a explicat că fiul meu nu voia să fie diferit. Fiul meu voia să fie ceea ce el considera a fi un copil „normal”. Se considera anormal pentru că cei din jur, în special profesorii, aveau așteptări mai mari de la el decât de la restul copiilor. De ani de zile, de la fiul meu se așteptau performanțe, fie că era vorba de recitarea alfabetului la 14 luni sau de a spune poezii la trei ani - și pur și simplu nu mai voia să facă asta. El voia doar să se joace jocuri video și să facă TikTok-uri. S-a concentrat pe asta și a permis ca rezultatele sale academice să se prăbușească.

Citește și: 33 semne că ai un copil supradotat

Psihoterapeutul ne-a dat niște sfaturi simple. Trebuia să începem să îi lăudăm micile victorii, nu numai faptul că a luat o notă peste medie sau că e cel mai bun la matematică. Este o provocare în fiecare zi, dar mai degrabă i-aș spune unui copil de 13 ani să se adune și să înceteze cu prostiile decât să-i spun: „Bună treabă cu temele...” pe care ar trebui să le facă oricum. Și am observat îmbunătățiri! A început să ia, din nou, note bune, chiar dacă nu la fel de bune ca înainte. Dar cel mai important este că a început să încerce din nou sa fie bun în ceea ce face. Îl motivează faptul că, fiind bun, câștigă mai mult timp pe telefon și sau se poate culca mai târziu. Este, într-adevăr, banal ce vă zic acum, dar funcționează și poate credeți că îi irosim potențialul. Dar nu e deloc așa.

Nu renunț la el și nici nu-l las să renunțe la el însuși. A trebuit să îi explicăm că, deși acum nu pare a fi mare lucru, la 13 ani, ceea ce face acum creează un precedent pentru succesul său academic continuu, iar acest lucru poate juca un rol în succesul în carieră în viitor. Când va deveni adulti și va trebui să se angajeze, un angajator va avea așteptări pe care el va trebui să le îndeplinească. Nu va putea să se retragă pur și simplu.

A avea un copil supradotat poate fi o binecuvântare și un blestem, în același timp. Sunt zile în care mi-aș fi dorit să fi procedat altfel cu el când era mai mic. Mă întreb dacă este vina mea. Am insistat prea mult? Are resentimente față de mine? Știu un lucru: este genial și are atât de multe de împărtășit lumii. Nu trebuie să fie diferit sau mai bun decât restul, trebuie doar să fie el însuși, fiindcă are multe de oferit. Sper că va recunoaște într-o zi că a fi supradotat este, de fapt, un dar - și că îl va folosi cu înțelepciune.

Citește și: Cum este să fii mamă de copil supradotat?

Articol tradus și adaptat după un material publicat pe site-ul scarymommy.com.