De ce mi-e groază să îmi las copilul în excursii

Excursiile, scenariul de groază al tuturor părinților. Îmi doresc să cred că nu doar al meu, dar probabil sunt un pic prea optimistă. Deși nu a plecat decât în patru excursii până la venerabila vârstă de 11 ani, continui să mă gândesc la tot felul de variante apocaliptice de fiecare dată când are loc vreo incursiune în afara domiciliului. Iată care sunt motivele pentru care mi-e (încă) groază să îmi las copilul în excursii.

Sunt o mamă grijulie. Recunosc solemn. Poate puțin prea grijulie. Hai să fim sinceri pe deplin. Exagerat de grijulie. Nu știu dacă este de vină faptul că sunt mamă de băiat sau mai degrabă faptul că acest băiat este unul dintre cei mai împiedicați pe care îi cunosc. Mă întrece cu mult. Ca să nu deviez prea mult de la subiect, se mai întâmplă ca sus-numitul copil să părăsească domiciliul în scop turistic, respectiv în excursie. Despre tabără încă nu poate fi vorba. Îmi fac curaj pentru anul acesta. Sau poate următorul. Dar n-ar fi mai bine oare după majorat?!

1. Mi-e groază de excursii pentru că se poate îmbolnăvi. De răceală de obicei, dacă este toamnă sau iarnă. Dar se poate întâmpla și vara. Nu este exclusă nici fracturarea vreunui membru al corpului. Pentru că nu se mai află în perimetrul meu de protecție, mă gândesc că întotdeauna este posibilă o calamitate de acest gen. De aici și trusa de medicamente care îi este nelipsită din rucsac de fiecare dată. Suficientă pentru a aproviziona întreaga clasă, fie vorba între noi.

de ce mi-e groaza sa imi las copilul in excursii

2. Dacă este vară, va face insolație. Este un risc mai mult decât clar. Bine stabilit din punct de vedere matematic. Copilul nu poartă șapcă/pălărie, nu folosește cremă de protecție solară, deci automat radiațiile ultraviolete îi vor penetra pielea sensibilă și mult prea albă și se va alege cu o insolație de toată frumusețea. Nu are niciun sens să vă spun că până acum nu i s-a întâmplat niciodată. Mai degrabă a făcut insolații când a ieșit cu mine la plimbare.

3. Nu putem exclude pericolul de a fi mușcat sau atacat de vreo viețuitoare sălbatică. Nu, nu este vorba despre vreo broască țestoasă rătăcită, ci eventual...de vreun raton turbat?! Evident, în urmă mușcăturii se poate alege cu rabie sau cine știe ce altă boală.

4. Nu va mai dormi după-amiaza. Poate sună ciudat. De-a dreptul paranormal, ca un copil în vârstă de 11 ani să își mai facă siesta. Dacă nu mă credeți, vă fac și o poză. Nu doar doarme, ci doarme profund, cu sforăit cu tot, uneori mai mult de două ore de ajung să îl trezesc eu. Nu de alta, dar mai sunt lecții de făcut...Plus culcarea de la ora 23 nu mai decurge atât de pașnic dacă exagerăm cu somnul.

5. Programul i se va da peste cap. În continuarea punctului anterior, desigur că și programul este unul relativ constant. Cu oră de trezire, de culcare, de mese, de lecții. Nu este chiar bătut în cuie, ca să mă exprim așa, dar nici ca în țara lui Papură Vodă. De, rutina este cel mai bun prieten al oricărui copil.

6. Nu va mânca ce trebuie. Mesele lui, desigur, sunt intens calculate și analizate din perspectivă nutritiv-calorică. Glumesc. De cele mai multe ori încerc să aibă măcar câteva vitamine și proteine pe zi. Și să se prepare cât mai rapid. Criteriile de bază ale oricărei bucătărese desăvârșite, trebuie să recunoașteți.

7. Îl va durea burta pentru că nu va mânca ce trebuie. Și acest mit a fost demontat efectiv în fiecare drumeție. Pe românește a mâncat absolut tot ce a dorit și nu a avut nici măcar o problemă cu stomacul. În condițiile în care de obicei are. Încep să mă întreb dacă nu am eu vreo legatură cu acest aspect. Și mâncarea pe care i-o gătesc. Pardon, prepar.

8. Să nu uităm de răul de mașină. Pentru că majoritatea excursiilor sunt desfășurate la munte, vin însoțite de serpentine. Din nou surprinzător, nici măcar o dată până în prezent nu a făcut vreo bucurie colegilor din față...cu conținutul gastric. Dar nu este timpul pierdut. Trusa de medicamente menționată mai sus este întotdeauna un aliat de nădejde.

de ce mi-e groaza sa imi las copilul in excursii

9. Își va pierde lucrurile pe unde se plimbă. Eventual și capul. Pentru că este împiedicat, este desigur și împrăștiat. Și se va întoarce acasă fără haine și desculț. Culmea, în toate cele patru excursii nu a pierdut nici măcar un obiect. O singură dată și-a rătăcit crema solară, dar am recuperat-o de la doamna învățătoare. Și cu toate acestea, nimeni și nimic nu mă oprește să mă îngrijorez.

10. Își va cheltui banii pe prostii. Sau îi va pierde. Nici nu se pune problema. Pe lângă faptul că trebuie să îl rog efectiv de fiecare dată să îmi aducă un mic magnet, în majoritatea zilelor își uită banii sau portofelul în autocar. Și îi este jenă să ceară cu împrumut colegilor...

11. Ultimul, dar nu cel din urmă aspect are legătură mai mult cu mine decât cu el. Că îi va fi dor de mine. Sau mai degrabă mie de el. Căci în nicuna dintre excursii nu m-am trezit cu telefoane de panică de tipul că nu ar putea adormi fără mine sau înlăcrimate de dor. Fie vorba între noi, nici nu prea își amintește să mă sune. Iar asta mă scoate din sărite îngrozitor. Ca și cum ar putea supraviețui foarte bine și fără mine prin preajmă.

Lăsând gluma deoparte, există și pericole pentru copii în orice excursie. Dar la fel de multe pericole pot fi și aproape de casă. Nu doar o dată mi s-a întâmplat să se lovească, mai mic fiind, chiar cu mine de mână sau la doar la câțiva pași distanță. Chiar dacă în continuare îmi fac tot felul de gânduri negre, am realizat că dacă îl las să se bucure de copilărie, alături de colegi și prieteni, fără prezența mea, îl ajut să se dezvolte. 

Nici lui nu îi făceau plăcere deosebită excursiile de la început. Dar a ajuns ușor să se bucure de natură, de peisaje frumoase, de diverse monumente și experiențe de viață pe care eu cu siguranță nu i le pot oferi. În calitate de mamă, zic eu bună, nu pot decât să îmi doresc tot ce este mai bun pentru el. Fie ele și excursii. Consider că avem noroc că relația pe care o împărtășim este una nu doar de iubire, ci și de prietenie, prin urmare ne simțim unul pe altul. Cum spune el: mami, îți cunosc inima. Și sunt convinsă că o va simți indiferent la câte mii de kilometri distanță se va afla de mine.

Sunt mamă elicopter, primele două zile fără copilul meu. Șoc și groază!

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Data nașterii bebelușului

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Ajutor! Nu am cu cine să îmi las copilul! - Răspunsul primit de o mamă care cere ajutor autorităților la numărul verde
    Ajutor! Nu am cu cine să îmi las copilul! - Răspunsul primit de o mamă care cere ajutor autorităților la numărul verde

    Primăria Generală a pus la dispoziție ieri, la scurt timp după ce Gabriela Firea a anunțat închiderea școlilor și a grădinițelor de stat, un număr verde la care părinții...

    Crescând un copil: ”Pentru mine, o zi bună este cand reușesc să fac un duș, să îmi pieptăn părul și să îmi schimb pantalonii”
    Crescând un copil: ”Pentru mine, o zi bună este cand reușesc să fac un duș, să îmi pieptăn părul și să îmi schimb pantalonii”

    „Mami, nu-ți mai picta buzele cu roșu!”, îi spune un copil mamei sale. Declarația uimitoare a unei mame care se confruntă cu problemele de zi cu zi, la fel ca noi,...

    Câteodată nu știu cum să îmi iubesc copilul
    Câteodată nu știu cum să îmi iubesc copilul

    Este extrem de ușor să îți iubești copilul când este cuminte, ascultător și nu-ți oferă niciun motiv de nemulțumire. Sarcina devine mult îngreunată atunci...

    Clipe de groază într-o școală din România: un profesor a fost găsit spânzurat
    Clipe de groază într-o școală din România: un profesor a fost găsit spânzurat

    Miercuri seara, un profesor de educație fizică de la „Colegiul Național Pedagogic Ștefan Odobleja” din Drobeta Turnu Severin a fost găsit spânzurat în sala de...

    Un profesor s-a împrumutat la bancă pentru a duce în excursii elevii nevoiași
    Un profesor s-a împrumutat la bancă pentru a duce în excursii elevii nevoiași

    Un gest uimitor a impresionat întreaga țară - un profesor de religie care predă într-un sat din capătul României a făcut împrumut la bancă pentru a-și bucura...

    De ce nu îmi forțez copilul să mănânce mâncare gătită
    De ce nu îmi forțez copilul să mănânce mâncare gătită

    Nu-i așa, dragă mami, că ai deschis acest articol pentru că s-a întâmplat de multe ori să ai sesiuni interminabile de negociere cu cel mic, pentru că nu vrea să își...

    Scrisoare către șeful meu: nu vreau să îmi cer scuze că pun copilul pe primul loc
    Scrisoare către șeful meu: nu vreau să îmi cer scuze că pun copilul pe primul loc

    Nu-mi imaginam vreodată că voi ajunge în situația efectivă de a alege între viața personală și cea profesională. Am avut încredere că lucrurile sunt mai mult...

    © 2019 Qbebe