De ce mi-e groază să îmi las copilul în excursii

De ce mi-e groază să îmi las copilul în excursii

Irina Olteanu - Redactor Senior

Excursiile, scenariul de groază al tuturor părinților. Îmi doresc să cred că nu doar al meu, dar probabil sunt un pic prea optimistă. Deși nu a plecat decât în patru excursii până la venerabila vârstă de 11 ani, continui să mă gândesc la tot felul de variante apocaliptice de fiecare dată când are loc vreo incursiune în afara domiciliului. Iată care sunt motivele pentru care mi-e (încă) groază să îmi las copilul în excursii.

Sunt o mamă grijulie. Recunosc solemn. Poate puțin prea grijulie. Hai să fim sinceri pe deplin. Exagerat de grijulie. Nu știu dacă este de vină faptul că sunt mamă de băiat sau mai degrabă faptul că acest băiat este unul dintre cei mai împiedicați pe care îi cunosc. Mă întrece cu mult. Ca să nu deviez prea mult de la subiect, se mai întâmplă ca sus-numitul copil să părăsească domiciliul în scop turistic, respectiv în excursie. Despre tabără încă nu poate fi vorba. Îmi fac curaj pentru anul acesta. Sau poate următorul. Dar n-ar fi mai bine oare după majorat?!

1. Mi-e groază de excursii pentru că se poate îmbolnăvi. De răceală de obicei, dacă este toamnă sau iarnă. Dar se poate întâmpla și vara. Nu este exclusă nici fracturarea vreunui membru al corpului. Pentru că nu se mai află în perimetrul meu de protecție, mă gândesc că întotdeauna este posibilă o calamitate de acest gen. De aici și trusa de medicamente care îi este nelipsită din rucsac de fiecare dată. Suficientă pentru a aproviziona întreaga clasă, fie vorba între noi.

de ce mi-e groaza sa imi las copilul in excursii

2. Dacă este vară, va face insolație. Este un risc mai mult decât clar. Bine stabilit din punct de vedere matematic. Copilul nu poartă șapcă/pălărie, nu folosește cremă de protecție solară, deci automat radiațiile ultraviolete îi vor penetra pielea sensibilă și mult prea albă și se va alege cu o insolație de toată frumusețea. Nu are niciun sens să vă spun că până acum nu i s-a întâmplat niciodată. Mai degrabă a făcut insolații când a ieșit cu mine la plimbare.

3. Nu putem exclude pericolul de a fi mușcat sau atacat de vreo viețuitoare sălbatică. Nu, nu este vorba despre vreo broască țestoasă rătăcită, ci eventual...de vreun raton turbat?! Evident, în urmă mușcăturii se poate alege cu rabie sau cine știe ce altă boală.

4. Nu va mai dormi după-amiaza. Poate sună ciudat. De-a dreptul paranormal, ca un copil în vârstă de 11 ani să își mai facă siesta. Dacă nu mă credeți, vă fac și o poză. Nu doar doarme, ci doarme profund, cu sforăit cu tot, uneori mai mult de două ore de ajung să îl trezesc eu. Nu de alta, dar mai sunt lecții de făcut...Plus culcarea de la ora 23 nu mai decurge atât de pașnic dacă exagerăm cu somnul.

5. Programul i se va da peste cap. În continuarea punctului anterior, desigur că și programul este unul relativ constant. Cu oră de trezire, de culcare, de mese, de lecții. Nu este chiar bătut în cuie, ca să mă exprim așa, dar nici ca în țara lui Papură Vodă. De, rutina este cel mai bun prieten al oricărui copil.

6. Nu va mânca ce trebuie. Mesele lui, desigur, sunt intens calculate și analizate din perspectivă nutritiv-calorică. Glumesc. De cele mai multe ori încerc să aibă măcar câteva vitamine și proteine pe zi. Și să se prepare cât mai rapid. Criteriile de bază ale oricărei bucătărese desăvârșite, trebuie să recunoașteți.

7. Îl va durea burta pentru că nu va mânca ce trebuie. Și acest mit a fost demontat efectiv în fiecare drumeție. Pe românește a mâncat absolut tot ce a dorit și nu a avut nici măcar o problemă cu stomacul. În condițiile în care de obicei are. Încep să mă întreb dacă nu am eu vreo legatură cu acest aspect. Și mâncarea pe care i-o gătesc. Pardon, prepar.

8. Să nu uităm de răul de mașină. Pentru că majoritatea excursiilor sunt desfășurate la munte, vin însoțite de serpentine. Din nou surprinzător, nici măcar o dată până în prezent nu a făcut vreo bucurie colegilor din față...cu conținutul gastric. Dar nu este timpul pierdut. Trusa de medicamente menționată mai sus este întotdeauna un aliat de nădejde.

de ce mi-e groaza sa imi las copilul in excursii

9. Își va pierde lucrurile pe unde se plimbă. Eventual și capul. Pentru că este împiedicat, este desigur și împrăștiat. Și se va întoarce acasă fără haine și desculț. Culmea, în toate cele patru excursii nu a pierdut nici măcar un obiect. O singură dată și-a rătăcit crema solară, dar am recuperat-o de la doamna învățătoare. Și cu toate acestea, nimeni și nimic nu mă oprește să mă îngrijorez.

10. Își va cheltui banii pe prostii. Sau îi va pierde. Nici nu se pune problema. Pe lângă faptul că trebuie să îl rog efectiv de fiecare dată să îmi aducă un mic magnet, în majoritatea zilelor își uită banii sau portofelul în autocar. Și îi este jenă să ceară cu împrumut colegilor...

11. Ultimul, dar nu cel din urmă aspect are legătură mai mult cu mine decât cu el. Că îi va fi dor de mine. Sau mai degrabă mie de el. Căci în nicuna dintre excursii nu m-am trezit cu telefoane de panică de tipul că nu ar putea adormi fără mine sau înlăcrimate de dor. Fie vorba între noi, nici nu prea își amintește să mă sune. Iar asta mă scoate din sărite îngrozitor. Ca și cum ar putea supraviețui foarte bine și fără mine prin preajmă.

Lăsând gluma deoparte, există și pericole pentru copii în orice excursie. Dar la fel de multe pericole pot fi și aproape de casă. Nu doar o dată mi s-a întâmplat să se lovească, mai mic fiind, chiar cu mine de mână sau la doar la câțiva pași distanță. Chiar dacă în continuare îmi fac tot felul de gânduri negre, am realizat că dacă îl las să se bucure de copilărie, alături de colegi și prieteni, fără prezența mea, îl ajut să se dezvolte. 

Nici lui nu îi făceau plăcere deosebită excursiile de la început. Dar a ajuns ușor să se bucure de natură, de peisaje frumoase, de diverse monumente și experiențe de viață pe care eu cu siguranță nu i le pot oferi. În calitate de mamă, zic eu bună, nu pot decât să îmi doresc tot ce este mai bun pentru el. Fie ele și excursii. Consider că avem noroc că relația pe care o împărtășim este una nu doar de iubire, ci și de prietenie, prin urmare ne simțim unul pe altul. Cum spune el: mami, îți cunosc inima. Și sunt convinsă că o va simți indiferent la câte mii de kilometri distanță se va afla de mine.

Articolul urmator
De ce nu îmi voi învăța copilul să spună „îmi pare rău”
De ce nu îmi voi învăța copilul să spună „îmi pare rău”

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    De ce îmi las copilul să poarte haine murdare sau pătate la grădiniță
    De ce îmi las copilul să poarte haine murdare sau pătate la grădiniță

    Îmi las copiii să poarte haine murdare la grădiniță. Da, știu că sună rău. Și sunt sigură că acest lucru nu ar fi fost „acceptabil” când eu eram copil....

    Refuz să îmi las mama să îmi viziteze nou-născutul pentru că este o fumătoare înrăită
    Refuz să îmi las mama să îmi viziteze nou-născutul pentru că este o fumătoare înrăită

    Încă de când te pregătești să devii mamă știi cât este de dăunătoare expunerea copilului la fumul de țigară, în special în primul său an de viață....

    Eram îngrozită să îmi las copilul cu o bonă. Am făcut-o, totuși, și camerele video mi-au dovedit că aveam dreptate
    Eram îngrozită să îmi las copilul cu o bonă. Am făcut-o, totuși, și camerele video mi-au dovedit că aveam dreptate

    Să-ți lași copilul cu o bonă pentru prima dată este întotdeauna o experiență sfâșietoare - dar, hei, trebuie să se întâmple cândva. Nu-i așa? O...

    Îmi cresc copilul vegan, dar îl las să mănânce și gogoși. Cei din jur spun că va ajunge să aibă tulburări alimentare
    Îmi cresc copilul vegan, dar îl las să mănânce și gogoși. Cei din jur spun că va ajunge să aibă tulburări alimentare

    Despre dieta vegană în rândul copiilor, părerile sunt împărțite. În timp ce unii specialiști consideră că nu este deloc o idee bună să privăm organismele...

    Refuz să îmi las soția să fie casnică. Trebuie să contribuie și ea la plata facturilor
    Refuz să îmi las soția să fie casnică. Trebuie să contribuie și ea la plata facturilor

    Am 28 de ani și soția mea are 31, iar în ultima vreme și-a exprimat interesul de a fi casnică pentru a se pregăti pentru rolul de mamă. Nu avem copii și nici nu am...

    Nu îmi spăl copiii zilnic și îi las să mănânce cu mâna. Nu sunt sclava lor!
    Nu îmi spăl copiii zilnic și îi las să mănânce cu mâna. Nu sunt sclava lor!

    Una dintre cele mai mari provocări pe care le are o mamă este să găsească întotdeauna soluții pentru a se ocupa de copii și de casă, încercând totodată, pe...

    Sunt nutriționist și mamă și iată de ce îmi las copiii să mănânce dulciuri când vor ei
    Sunt nutriționist și mamă și iată de ce îmi las copiii să mănânce dulciuri când vor ei

    Atacul dulciurilor! O mamă nutriționist spune că le lasă mână liberă copiilor săi să mănânce dulciuri oricând doresc ei. Un coș plin de dulciuri este prezent tot...

    Mi-am adus copilul la nunta vărului meu chiar dacă el m-a rugat să-l las acasă
    Mi-am adus copilul la nunta vărului meu chiar dacă el m-a rugat să-l las acasă

    Pentru a avea parte de nunta de vis, mirii sunt foarte atenți când vine vorba despre lista invitaților. În unele cazuri, aceștia pot ajunge la concluzia că nu este cazul ca...

    © 2024 Qbebe