Psihologia copilului de 6 ani

De Bianca Onofrei

Marţi, 28.02.2017

A venit momentul acela despre care nu credeai că va apărea atât de repede: maturizarea copilului tău. Psihologia copilului de 6 ani este una extrem de complexă, plină de schimbări şi situaţii care pot reprezenta reale provocări pentru părinţi.

Schimbările emoţionale constau în faptul că există o dorinţă mai mare de independenţă, pe care să şi-o manifeste atât faţă de părinţi, cât şi faţă de prieteni. Încep să înţeleagă mai bine care este rostul existenţei lor şi se gândesc mai des la viitor, a cărui noţiune o percep cu adevărat. Când vine vorba de munca de echipă si de prietenie, acordă mai multă atenţie şi îşi doreşte să fie acceptat de către cei din jur.

Din punct de vedere al gândirii şi al capacităţii de învăţare, se poate observa o creştere destul de bruscă. Acum, poate relata cu uşurinţă diverse întâmplări şi poate vorbi despre ceea ce simte şi gândeşte. Atenţia pentru propria persoană nu mai este prioritară, îndreptându-şi atenţia şi către ceilalţi.

Independenţa

Odată cu independenţa pe care o capătă copilul la această vârstă, apar şi riscurile, de aceea este foarte important să fii un părinte atent şi implicat în viaţa copilului tău. Activitatea fizică este foarte importantă pentru ca el să-şi consume energia într-un mod constructiv, aşa că asigură-te că petrece măcar o oră pe zi având astfel de activităţi. Foarte important este să îţi înveţi copilul măsurile de siguranţă pentru atunci când se află pe stradă, în interacţiune cu străinii sau când are nevoie de ajutor. Asigură-te că eşti lângă el în situaţiile riscante, cum ar fi la piscină sau în natură.

copil si parinte fericiti

Timpul petrecut în faţa televizorului trebuie limitat şi pus accent pe activităţile care implică socializarea şi gestionarea situaţiilor de diverse tipuri. Acest lucru îi va ajuta în cazul stimei de sine, pentru a nu fi nesiguri pe viitor.

Acum, este momentul să pui accent pe obiceiurile alimentare sănătoase. Mesele în familie pot fi mult mai relaxante, deoarece copilul mănâncă singur, iar voi puteţi crea o legătură puternică, discutând ce aţi făcut în ziua respectivă şi despre planurile pe care le aveţi.

Sfaturi pentru părinţi:

Arată-i afecţiune copilului tău. La această vârstă, are mai multă nevoie de asta, fiind foarte important şi să îi validezi reuşitele.

Ajută-ţi copilul să dezvolte simţul responsabilităţii. Cere-i să te ajute cu diverse treburi mai simple ale casei, povesteşte-i despre lucrurile pe care le ai de făcut zilnic, pentru a înţelege în ce constă viaţa de adult. Ai grijă, însă, să nu te plângi despre cât de greu îţi este, nu spune că te-ai săturat de toate responsabilităţile pe care le ai. Există riscul ca, în acest mod, copilul să dezvolte anxietăţi sau chiar să se simtă vinovat de frustrarea ta.

Vorbeşte cu copilul despre grădiniţă şi despre şcoală, prieteni şi despre ceea ce îşi doreşte, ce îl nemulţumeşte. Astfel, înţelegi mai bine cum funcţionează mintea lui, pentru ca tu să iei decizii mai bune în ceea ce îl priveşte.

Insuflă-i noţiunea de respect. Aceasta nu trebuie confundată cu supunerea, teama, ci cu formarea acestei atitudini şi faţă de cei din jur, nu doar faţă de părinţi. Încurajează-l să ajute oamenii.

Învaţă-l să îşi stabilească ţeluri: să realizeze un puzzle mai complicat, să-şi facă ordine în cameră o dată pe săptămână, să înveţe ceva nou etc. Asta îl va ajuta să aibă motive să fie mândru de ceea ce face şi să nu fie atât de dependent de ceea ce cred ceilalţi. La maturitate, va fi un aspect extrem de important, care îi poate influenţa stima de sine.

Învaţă-l să aibă răbdare. Poţi face asta în momentele în care se joacă. Explică-i cum trebuie să aştepte atunci când este rândul cuiva în cadrul unei activităţi sau cum trebuie să termine lucrurile importante pe care le are de făcut, iar abia apoi să meargă la joacă. De asemenea, este important să înţeleagă consecinţele faptelor sale şi că reacţiile agresive nu ajută cu nimic.

fetita

Respectă mai mult decât oricând regulile pe care le stabileşti. Fii foarte determinată atunci când îi explici ce este bine şi ce nu.

Fă lucruri amuzante împreună cu familia, de la jocuri până la citit sau mers la diverse evenimente. Disciplina nu înseamnă absenţa bunei dispoziţii.

Continuă să îi citeşti copilului. Chiar dacă, începând cu această vârstă, va învăţa să facă asta singur, îl va ajuta să nu îşi piardă interesul pentru citit, iar pe măsură ce învaţă, puteţi să citiţi pe rând, pentru a fi mai interesant.

Foloseşte disciplina pentru protejarea copilului, nu pentru pedepsirea lui sau pentru a-l face să se simtă rău.

Pune accent pe meritele lui, laudă-l pentru lucrurile pentru care a muncit. Nu îi spune „eşti foarte inteligent". Asta îl va deruta, părând o calitate cu care se naşte pur şi simplu. În schimb, spune-i „bravo, ai muncit foarte mult pentru asta şi ai avut rezultate foarte bune". Astfel, atunci când nu va putea să facă ceva şi va trebui să se străduiască mai mult, nu va abandona sau nu va simţi că nu este capabil.

familie fericita

Încurajează-l în noi provocări şi în ieşirea din zona de confort. Atunci când are parte de un conflict, chiar dacă ţi se pare pueril, explică-i cum şi de ce este bine să rezolve problema. Nu îl lăsa să ignore tensiunea creată în diverse situaţii, ci să spună politicos ceea ce gândeşte. Ajută-l să facă asta şi atunci când este vorba despre conflictele cu voi.

Implică-l în activităţi de voluntariat. Spiritul civic se formează din copilărie. Nu trebuie să aştepţi să meargă la liceu sau la facultate ca să aibă singur această iniţiativă. Vorbeşte-i despre importanţa acestor gesturi şi mergi cu el la astfel de evenimente. Asta nu îl va ajuta doar în dezvoltarea personală, ci şi în crearea unei relaţii frumoase cu părinţii.

Vezi si