Confesiuni de mamă: am un copil mult prea bun și sensibil și nu știu cum să îl pregătesc pentru viață

Irina Olteanu - Redactor Senior

Titlul pare un fel de emfază pompoasă. Ca o laudă nejustificată, căci până la urmă toți părinții au parte de copii buni și sunt la fel de îndreptățiți să îi prezinte ca atare. Și anume ca pe niște copii buni, sensibili, altruiști și așa mai departe. Dar adevărul este că lucrurile nu stau întotdeauna astfel...

Mai întâi de toate trebuie să explic de ce îmi consider copilul mult prea bun și prea sensibil. Când spun aceste lucruri mă raportez la copiii din jurul său, de aceeași vârstă, și la viață, în general. Căci viața este nemiloasă, mai ales cu cei înzestrați cu suflet bun.

Este bun încă de mic, din primii ani de viață, când nu a știut ce înseamnă să fii răutăcios cu ceilalți. Când nu a înșelat, nu a mințit și nu a profitat de nimeni ca să-și atingă interesele. Acum, școlar fiind, continuă în aceeași direcție. Chiar dacă mai încearcă uneori să mintă, reușesc să îl depistez încă dinainte de a rosti minciuna. Pentru că-i este străin acest obicei. Poate totul ar fi fost bine dacă și ceilalți sau mai bine zis o parte din ceilalți ar manifesta același comportament. Însă lucrurile stau cu totul altfel.

Copiii din generația prezentă sunt răutăcioși. Sunt invidioși. Nu toți, dar mulți, foarte mulți.

Nu cunosc ce înseamnă empatia și compasiunea. Respectul le este total străin. Sunt capabili să te privească pe tine, adult fiind, în ochi, într-un mod sfidător și să nu te salute. Cu toate că te cunosc. Existențele lor se învârt strict în jurul unor obiecte, care au ajuns să fie privite ca niște totemuri. Telefonul mobil, tableta, orice gadget, de preferat cu valoare financiară cât mai mare, ajunge să dobândească proprietăți fantastice. Să te facă să fii mai bun decât ceilalți dacă este mai scump, mai popular, mai demn de admirația semenilor. Telefonul mobil ajunge să stârnească intrigi de o răutate și un cinism greu de imaginat de către adulți. Pentru că are o putere fantastică asupra copiilor.

copil bun si sensibil

Copilul meu a ajuns, nu o dată, să fie ținta unor glume. Să se simtă exclus, izolat, altfel. Pentru că este altfel. Datorită felului său bun și sensibil de a fi nu tolerează nedreptatea. Chiar și când este vorba despre alții, nu doar despre propria persoană. Pentru că nu este egoist. Ajunge astfel să se angreneze în lupte pentru a restabili dreptatea. Și suferă pentru că dreptatea pe care o vede el nu este și dreptatea celorlalți.

Întotdeauna se gândește la ceilalți înaintea lui. Iar asta îl face să sufere. Pentru că ceilalți nu merită întotdeauna să fie așezați pe un loc superior ție. 

Suferă când altul suferă. Și se gândește cum l-ar putea ajuta să îi fie bine. Sau puțin mai bine. Caută singur soluții și uneori chiar le găsește și le pune în practică.

Este bun pentru că iubește animalele. Ar face și mâine în cameră o mică crescătorie de câini, pisici și orice vietate s-ar mai putea. 

Îi place să înțeleagă oamenii. Să înțeleagă motivațiile care îi mână pe ei în anumite direcții și ce se ascunde în spatele acestora.

Este și înțelept. Pentru că știe când să se oprească și să dea dreptate ceiluilalt, chiar dacă el poate pierde. Nu îi plac conflictele și preferă o atmosferă calmă, de înțelegere, uneia plină de tot felul de dispute în contradictoriu. Știți cum se spune...despre cine cedează primul.

Îi este silă de oamenii răi. Simte răutatea și îi pot observa reacția de repulsie la întâlnirea cu o astfel de persoană. Simte pentru că îi pasă.

Este generos. Pentru că își dorește să îi fie bine și celuilalt, nu doar lui. Nu s-ar simți confortabil, împăcat cu sine însuși, dacă aproapele său ar avea vreo problemă, iar el ar rămâne impasibil. Când vede o problemă, se implică. Sau cel puțin încearcă să se implice.

Ca urmare a tuturor acestor reflexii ale sufletului său bun și sensibil am avut, și nu doar o dată, de a face cu situații bizare. În care a trebuit să încerc să explic unui alt om, adult, faptele și vorbele sale prin prisma felului său de a fi. Pentru că lumea nu este obișnuită cu un astfel de copil. Sau, mai bine zis, nu mai este obișnuită. Odată, astfel de copii nu erau rarități, ci erau majoritari. Vremurile s-au schimbat însă și din păcate valorile bune nu mai sunt încurajate la fel de des. Pare că nu mai este suficient timp ca să mai fim buni și sensibili. Este timp doar ca fiecare să își vadă propriul interes, propria bunăstare și mulțumire. Trăim niște vremuri groaznic de egoiste și meschine. Iar acest lucru, din păcate, se reflectă exact asupra generației proaspete. Pe generația căreia dorim să îi oferim tot ce avem mai bun. Și totuși nu o facem. Pentru că lucrurile cele mai bune pe care un părinte le poate oferi copilului său nu se măsoară în bani.

copil bun si sensibil

Consider cu tărie că astfel de trăsături de suflet sunt insuflete de părinți sau, de ce nu, în cazul celor mai norocoși, chiar și de bunici. Există, desigur, o componentă ereditară în personalitate fiecăruia dintre noi, dar mediul în care îți trăiești viața și în special primii ani de viață, exemplele pe care le observi în jurul tău vor așterne calea pe care vei păși mai departe. Și nu doar pe termen scurt, ci lung, până la maturitate. Poate că am jucat și eu un rol în ceea ce v-am povestit mai sus. Eu nu pot decât să sper că i-am oferit copilului meu un exemplu bun. Știu cel puțin că, de când sunt mamă, am încercat să devin cea mai bună variantă posibilă a mea. În tot și în toate. Pentru că știu că în permanență sunt urmărită, îndeaproape, de doi ochi mici și de un suflețel pregătit să asimileze absolut tot ce i se oferă. 

Dacă vrei un copil bun și sensibil, trebuie să fii tu un om bun și sensbil. Chiar dacă viața și societatea au ajuns să fie încărcate cu o mare doză de superficialitate și cinism, aceste trăsături reprezintă în continuare calități. Poate te fac să pari inadaptat, diferit. Dar când știi că toate faptele și vorbele tale sunt izvorâte din valori corecte, morale, generoase, nu ai cum să faci rău. Este de un milion de ori mai bine să fii un inadaptat, bun și sensibil, într-o lume rece și insensibilă. Îți va fi greu, vei purta multe războaie, dar la capăt de drum, un drum diferit poate de al majorității, scopul vieții tale va fi unul luminos. Iar lumina învinge întotdeauna întunericul.

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Prințul William, confesiuni despre viața de tată: „Mi-a fost greu să mă adaptez, să trec de la viața de bărbat singur la cea de tată”
    Prințul William, confesiuni despre viața de tată: „Mi-a fost greu să mă adaptez, să trec de la viața de bărbat singur la cea de tată”

    Să fii tătic nu este neapărat cel mai ușor lucru, iar Prințul William se pare că știe foarte bine acest lucru! Când era însărcinată pentru a treia oară, Kate Middleton...

    Delia a recunoscut de ce nu face copii: ”Sunt prea tânără și prea bătrână ca să am un copil. Aș crea încă o problemă Universului”
    Delia a recunoscut de ce nu face copii: ”Sunt prea tânără și prea bătrână ca să am un copil. Aș crea încă o problemă Universului”

    Delia este o cântăreață extrem de apreciată, însă mulți dintre fanii ei sunt extrem de preocupați și cu privire la aspectele ce țin de viața personală, în...

    Fiica mea s-a plâns întotdeauna că sunt mult prea protectivă. A rămas mamă singură de gemeni un an mai târziu
    Fiica mea s-a plâns întotdeauna că sunt mult prea protectivă. A rămas mamă singură de gemeni un an mai târziu

    Relația mamă-fiică poate fi una complicată, în special atunci când fiica este adolescentă. După ce a rămas văduvă, o mamă de peste hotare încearcă să-și...

    Confesiuni: Ce spun mamele despre a face al doilea copil. „Mai degrabă îmi tai o mână”
    Confesiuni: Ce spun mamele despre a face al doilea copil. „Mai degrabă îmi tai o mână”

    Există o mulțime de subiecte spinoase în parenting. Pentru multe cupluri, încercarea de a avea un alt copil se încadrează în această categorie. Poate că ați...

    Confesiuni de mamă: oboseala după naștere, când ajungi să te întrebi de ce ai făcut un copil și daca ești potrivită în acest rol
    Confesiuni de mamă: oboseala după naștere, când ajungi să te întrebi de ce ai făcut un copil și daca ești potrivită în acest rol

    Ajungi acasă de la maternitate, cu ghemotocul de om pe care l-ai adus pe lume. Îți dai seama că toață viața se va schimba. Ușor, dar sigur, se instalează oboseala după...

    Laura Cosoi, confesiuni de la naștere: ”Travaliul a fost mai greu decât când s-a născut Rita”
    Laura Cosoi, confesiuni de la naștere: ”Travaliul a fost mai greu decât când s-a născut Rita”

    Laura Cosoi a devenit mămică pentru a doua oară chiar în zi de sărbătoare, pe 15 august, de Sf. Mărie Mare. Actrița a povestit recent, pe blogul sau personal, cum a decurs...

    Soțul meu mi-a spus că își dorește să nu fi făcut un copil cu mine și nu știu cum să reacționez
    Soțul meu mi-a spus că își dorește să nu fi făcut un copil cu mine și nu știu cum să reacționez

    Sfâșiată de durere, o mămică povestește, pe forumul Mumsnet, că soțul ei i-a spus că își dorește să nu fi făcut copil cu ea. Cei doi sunt căsătoriți de mai bine de...

    Regret enorm că am făcut un copil, credeam că voi fi o mamă bună, dar acum nici nu știu dacă îmi iubesc fiul
    Regret enorm că am făcut un copil, credeam că voi fi o mamă bună, dar acum nici nu știu dacă îmi iubesc fiul

    Unele femei își doresc dintotdeauna să devină mame și așteaptă cu nerăbdare să se bucure de copiii lor. Uneori însă, odată ce se întâmplă așa, tot...

    © 2022 Qbebe