Copilul meu are emoţii la şcoală

Copilul meu are emoţii la şcoală

Bianca Onofrei

A trecut ceva timp de când ai terminat şcoala, însă probabil că îţi poţi aminti în continuare de emoţiile pe care le-ai avut în prima zi de şcoală şi chiar după aceea. Acum, a venit vremea ca tu să-ţi duci propriul copil la şcoală, ceea ce pare greu de crezut, nu-i aşa? Se întâmplă foarte des să auzi mamele din jurul tău spunând „copilul meu are emoţii la şcoală" şi te îngrijorează, neştiind cum va reacţiona copilul tău în această nouă şi importantă etapa a vieţii sale. 


Este firesc să aibă emoţii, ţinând cont de faptul că este cea mai importantă schimbare din viaţa lor, luând în calcul şi că ei nu au încrederea pe care o au de obicei adulţii, sunt speriaţi, simţind că totul se va schimba şi nu doar că trebuie să se adapteze, ci aşteptările sunt ca ei să se descurce extraordinar. 
Atunci când vine vorba despre anxietatea legată de şcoală, foarte mulţi copii prezintă „simptome" încă dinainte de a începe. Aceştia ajung să vorbească despre momentul începerii şcolii, să pună întrebări şi să caute sprijin din partea părinţilor, cum ar fi: „poţi să stai la şcoală cu mine?", „trebuie neapărat să merg la şcoală?" etc. Pot exista chiar şi tulburări ale somnului sau dorinţa bruscă de a dormi cu părinţii. Unii copii dezvoltă o teamă atât de mare când vine vorba despre mersul la şcoală, încât nu vor să iasă din casă, plâng, acuză diverse dureri, per total întregul lor comportament este în aşa manieră încât să evite mersul la şcoală. În general, cei care au astfel de reacţii resimt o anxietate legat de şcoală în fiecare zi, nu doar în cele care se presupune că sunt mai dificile. De asemenea, în momentul în care copilul ajunge totuşi la şcoală, în timpul orelor poate fi retras, evită orice interacţiune cu profesorii sau colegii, irascibil, agresiv sau chiar poate plânge că vrea acasă. 
 
Aceste situaţii sunt extrem de neplăcute atât pentru copil, cât şi pentru părinţi, care ajung să fie disperaţi, neştiind cum să procedeze. Părinţii experimentează diverse stări, de la ruşine până la sentimente de vinovăţie. Cel mai important pentru toată familia este ca părinţii să conştientizeze faptul că atitudinea copilului este un sistem de apărare împotriva unei situaţii pe care o percepe ca fiind incomodă, stresantă. Primul pas este să descoperi cum gândeşte copilul, ce simte vis a vis de şcoală, ce anume îl stresează, iar apoi să-i vii în ajutor. 
copil care scrie

În cazul în care nu a început încă şcoala, există câteva lucruri pe care le poţi face, astfel încât să nu ajungi niciodată să spui „copilul meu are emoţii la şcoală":  

Pregăteşte-l pentru această nouă etapă

Este greşit să te aştepţi de la copilul tău să fie pregătit emoţional pentru şcoală, pur şi simplu pentru că are vârsta necesară. Aşa cum ai reuşit să-l faci să se obişnuiască treptat cu lumea înconjuratoare încă de când s-a născut, cum a fost în cazul dezvoltării, al alimentaţiei, al jucăriilor cu care a intrat în contact, specifice fiecărei vârste, la fel se întâmplă şi cu şcoala. Nu poţi să iei un copil din mediul său, cu care s-a obişnuit, să-i pui ghiozdanul în spate şi să-l duci la şcoală şi să te aştepţi să se adapteze pur şi simplu. Chiar dacă ţie ţi se pare că nu este atât de dificil, că va face lucruri pe care oricum le făcea şi acasă sau la grădiniţă, asta nu înseamnă că nu este o schimbare majoră. Pentru copil va fi aşa cum este pentru tine când ai obţinut primul loc de muncă sau când l-ai schimbat pentru prima oară. 
 
Cel mai eficient este să-l pregăteşti atât pentru activităţile educaţionale pe care le va avea, cât şi pentru interacţiunea cu profesorii şi colegii. Explică-i cum se vor desfăţura activităţile la şcoală, care este programul, ce va învăţa etc. Nu trebuie să-l copleşeşti cu detalii şi liste, ci pur şi simplu, puţin câte puţin, să-i povesteşti cum va arăta o zi de şcoală. Este ideal chiar să-l duci să viziteze şcoala, să se familiarizeze cu noul spaţiu, astfel încât în primele zile să nu i se pară un loc complet străin. În ceea ce priveşte colegii, dacă deja ştii care vor fi sau dacă îi cunoşti pe câţiva dintre ei, poţi să organizezi sesiuni de joacă, pentru a socializa şi de a-şi face deja prieteni. 
 
Joacă-te „de-a şcoala"
Şcoala nu trebuie să fie prezentată ca pe o etapă a vieţii în care distracţia şi joaca este dată uitării, în locul responsabilităţilor şi temelor. Copilul trebuie să se obişnuiască cu această nouă activitate, care cu siguranţă că va fi şi stresantă şi neplăcută uneori, dar asta nu înseamnă că trebuie să devină o corvoadă. Ce metodă mai bună de a-l face să îndrăgească şcoala, dacă nu să faci un joc din asta? Împărţiţi rolurile în familie, astfel încât atât părinţii, cât şi copilul să fie pe rând profesori, şi elevi. Poţi include în acest joc sarcini nu foarte dificile, care să semene cu cele de la şcoală. Dacă se va familiariza cu activităţile şcolare, copilul va fi mai puţin anxios la orele de curs. Nu uita că cel mai mare motiv de anxietate îl reprezintă sentimentul că este incapabil să facă faţă cerinţelor. 
 
Povesteşte-i despre experienţa ta la şcoală
Dacă îi spui copilului cât de groaznic era la şcoală pe vremea ta, că abia aşteptai să se termine, nu te aştepta să fie entuziasmat de gândul de a merge acolo. Chiar dacă nu este bine să-ţi minţi copilul, asta nu înseamnă că trebuie să-i expui toate trăirile tale. Ţine cont chiar şi de faptul că opinia ta este subiectivă. Oamenii sunt diferiţi, sistemul s-a mai schimbat şi chiar dacă tu urai să mergi la şcoală, este posibil ca lui să-i placă. Tu ai o foarte mare influenţă asupra felului în care acesta priveşte şcoala, chiar şi după ce a început-o. Aminteste-ţi de momentele frumoase de la şcoală şi povesteşte-i cum era. Toate acestea îl vor face să simtă că empatizezi cu situaţia în care se află, că are în tine un sprijin şi că nu are neapărat motive reale de îngrijorare. 
sala de clasa cu desene
 
În cazul în care copilul spune că îi e rău, ţine cont că el chiar poate avea stări de greaţă şi atacuri de panică. Asigură-te că i-ai oferit îngrijirea de care are nevoie şi discută cu el, spune-i că este normal să aibă emoţii, că orice început este dificil, dar că pe măsură ce va trece timpul, toate astea vor deveni şi mai uşoare, îşi va face prieteni şi va rămâne cu amintiri foarte frumoase. Povesteşte-i despre lucrurile pe care le puteţi face după ce termină şcoala, pentru ca el să se poată agăţa de ele, atunci când stă la cursuri şi are emoţii, aşteptând să se termine. 
 
Păstrează legătura cu profesorii. Este foarte important să te informezi în legătură cu evoluţia copilului la şcoală, nu doar din punct de vedere educaţional, cât şi comportamental. Unul dintre motivele pentru care copilul tău are emoţii la şcoală poate fi legat de un conflict pe care îl are cu un coleg sau chiar şi cu un profesor. Asigură-te că descoperi dacă ceva de genul se întâmplă şi ia masuri. Încurajează-ţi copilul să-ţi povestească ce se întâmplă la şcoală. 
 
Nu-ţi manifesta propriile emoţii. Poţi spune „abia aştept să începi şcoala, să vezi cât de interesant va fi", „abia aştept să-mi spui cum a fost", dar nu şi „nu-mi vine să cred că ai crescut atât de repede şi deja mergi la şcoală", „o să-mi fie atât de dor de tine". Aceste replici îl vor face pe copil să se rupă mai greu de casă şi de părinţi şi îl va face să simtă că mersul la şcoală reprezintă o schimbare destul de dramatică. 
 
Când trebuie să ceri ajutor?
Dacă stările copilului tău depăşesc „smiorcăielile" zilnice, negocierile dinainte de a merge la şcoală, încercând să nu se ducă şi se ajunge la insomnie, coşmaruri, izolare, atacuri de panică, tristeţe generală, panică, este recomandat să ceri ajutorul unui specialist. În cazul copiilor cu anxietate moderată, tratamentul se rezumă de cele mai multe ori cu terapie cognitiv comportamentală, cu ajutorul căreia aceştia sunt invăţaţi cum să se relaxeze şi să capete abilităţi, astfel încât să nu mai fie stresţi de provocările de la şcoală. 
 
Indiferent că alegi ajutorul unui profesor sau al unui psiholog, psihiatru, asigură-te că este un profesionist cu experienţă, alături de care puteţi forma o echipă pentru binele copilului tău. 
 
 
Articolul urmator
Cum vorbești cu copilul despre emoții? De ce este important să-l înveți să le identifice corect
Cum vorbești cu copilul despre emoții? De ce este important să-l înveți să le identifice corect

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    A patra zi de școală și copilul meu a luat deja COVID
    A patra zi de școală și copilul meu a luat deja COVID

    O mamă a dezvăluit că fiul ei, aflat în clasa întâi, s-a infectat cu noul coronavirus la câteva zile de când a început școala. Parcurge cu atenție...

    Fiul meu are autism și am mers cu el la tuns, plină de emoții. Am avut noroc de un înger!
    Fiul meu are autism și am mers cu el la tuns, plină de emoții. Am avut noroc de un înger!

    O mamă își exprimă public aprecierea față de frizerița băiatului ei cu autism. Aceasta a adoptat o atitudine nonconformistă și a tuns băiețelul chiar și șezând pe...

    Copilul meu merge la școală și duce o viață bună, însă ar fi putut să nu fie aici, din cauza medicilor!
    Copilul meu merge la școală și duce o viață bună, însă ar fi putut să nu fie aici, din cauza medicilor!

    O mamă din Marea Britanie povestește cum, în urmă cu cinci ani, medicii i-au spus în repetate rânduri să își avorteze copilul, care era bolnav și avea șanse...

    Fiul meu s-a întors de la școală cu ojă pe unghii. Soțul meu și-a ieșit din fire!
    Fiul meu s-a întors de la școală cu ojă pe unghii. Soțul meu și-a ieșit din fire!

    O mamă de peste hotare mărturisește în mediul online că nu știe cum să gestioneze comportamentul soțului său, care a avut o reacție exagerată la ideea că fiul său poartă...

    Copilul meu, copilul lui = copiii noștri? Aș vrea să plec doar cu copilul meu într-o călătorie, fără copiii partenerului
    Copilul meu, copilul lui = copiii noștri? Aș vrea să plec doar cu copilul meu într-o călătorie, fără copiii partenerului

    Când mama refuză să își ia partenerul și copiii vitregi într-o călătorie la Disneyland pe care doar ea o plătește este dovadă de egoism sau nu? O alegere dificilă...

    Fiul meu de 16 ani vrea să renunțe la școală. Ce să fac?
    Fiul meu de 16 ani vrea să renunțe la școală. Ce să fac?

    O mamă de peste hotare se confruntă cu o situație cu care niciun părinte nu vrea să se confrunte. Copilul ei, în vârstă de 16 ani, i-a mărturisit că vrea să renunțe la...

    Copilul este anxios că se întoarce la școală? Ce ai de făcut tu, ca părinte
    Copilul este anxios că se întoarce la școală? Ce ai de făcut tu, ca părinte

    Unii copii se bucură că se întorc la școală, în timp ce alții nu așteaptă cu prea mult entuziasm această perioadă. Dacă al tău copil se simte anxios cu privire la...

    Diagnosticul meu de ADHD mă ajută să fiu o mamă bună pentru copilul meu, recent diagnosticat cu aceeași boală
    Diagnosticul meu de ADHD mă ajută să fiu o mamă bună pentru copilul meu, recent diagnosticat cu aceeași boală

    O mamă care are ADHD susține că diagnosticul său o ajută să fie o mamă bună pentru fiica sa, care a fost recent diagnosticată cu aceeași tulburare. Descoperiți cum anume, în...

    © 2024 Qbebe