Sa cresti un copil nu este numai dragoste, veselie, ingerasi, pisicute, masinute si mancare gatita. Nu, nu! Nici pe departe. Noi parintii trebuie sa avem un sac urias in spinarea caracterului nostru cu muuuulte calitati importante, iar cea mai importanta dintre ele este RABDAREA.
Oh, da, bat-o vina de rabdare, ea este cea care ne salveaza in cele mai dificile situatii in cresterea copilului. Si am sa va dau cel mai concret exemplu, care cred ca este repetitiv in fiecare etapa de varsta a copilului, dar in acelasi timp diferit, cu nuante subtile de amuzament: momentul cand vine ora de somn a copilului. Nu exista tortura mai interesanta si mai demna de a fi ridicata la rang de arta decat talentul copilului de a prelungi momentul cand inchide ochii si adoarme spre infinit.
Cat este bebelus, ne confruntam cu renumitii colici, apoi apar dintii, apoi apar racelile, apoi creste, si nu este nici racit, nu ies nici dintii si te-ai astepta sa nu mai fie probleme cu somnul, nu-i asa? Gresit! Abia acum apare epuizarea psihologica, pentru ca va spun, cu sinceritate si fara sa imi fie rusine, am seri cand cad pur si simplu inconstienta in pat, dupa ce, timp de o ora, m-am chinuit sa bag la somn fetita mea de 3 ani jumatate. Si cred ca toti parintii stiu despre ce vorbesc: despre dulcea tortura a copilului care stie ca atunci ii acorzi atentia totala de care are nevoie. Acela este momentul cand tu, ca parinte, iti pui la bataie toate resursele numai ca sa adoarma copilul si sa poti avea parte de acele cateva zeci de minute de liniste totala si relaxare, numai pentru tine. Si copilul speculeaza asta. Si, ce face? "Mami, fac pipi" X 3, in cele mai bune cazuri. Si apoi urmeaza o rafala: "Mami, mi-e foame. Mor de foame. Nu pot sa dorm ca ma doare burtica. Ma mananca ceva pe spate. Nu pot sa dorm fara Martinel, Azorel, Bumbacel, Miaunel ... Vreau apa. Este prea intuneric. Este prea cald. Vreau poveste. Vreau inca o poveste. Vreau sa dormi cu mine. Vreau alta perna. Vreau sa vina tati sa imi citeasca poveste. Vreau iar apa. Daca inchid ochii se face intuneric si nu mai vad jucariile." si sunt sigura ca pleiada de motive de nesomn poate continua completata si de voi.
Mai jos va ofer un filmulet care ilustreaza de minune "tragi-comedia" prin care trece un parinte care vrea sa isi bage in pat, la somn, copilul de peste 2 ani. Daca aveti bebelusi, trebuie sa stiti ca nu devine mai usor sa adormi copilul, devine doar mult mai amuzant. Si, oricat de obositoare ar fi aceste momente, oricat de frustrante, sunt si incredibil de frumoase, si construiesc o legatura nepretuita cu copilul, care va tatua amintiri vesnice in sufletul vostru.
Cu drag,
Gabriela Paladi
Redactor-Sef Qbebe
Urmareste-ne pe Google News
