Mentalitatea si conceptiile parintilor ii fac sa se comporte in asa fel incat ofera modele de comportament nu tocmai bune de urmat. Iata 5 greseli cele mai frecvente in atitudinea parintilor fata de copiii lor:

Greseala numarul 1: Supra-responsabilizarea sau lipsa responsabilizarii

In functie de personalitatea si prejudecatile parintilor, acestia sunt pasibili de doua atitudini diferite fata de copiii lor. Se poate intampla ca parintele sa aiba prejudecata ca cei mici trebuie sa se invete de mici cu treaba, pentru a deveni « oameni de treaba ». De fapt, in spatele acestei prejudecati, se ascunde un alt gand mai... egoist. Poate pare dur ceea ce spunem, dar asa se intampla de fapt. Gandul de a « a avea un profit, o rasplata de pe urma copiilor » se poate cuibari in mintea oricarei persoane, care nu a ajuns inca la maturitatea emotionala deplina. Astfel, parintele isi va pune copilul la diferite treburi, raportandu-se la el ca la un om matur.

Consecinte negative:

-aceasta atitudine il face pe copil sa se maturizeze prea repede si ii fura, practic, copilaria;

Lipsa responsabilizarii copilului este o alta capcana in care cade parintele care gandeste ca « este prea mic si neputincios sa faca treburi de oameni mari ». Acesti parinti vor sa isi protejeze copilul cu orice pret si chiar fac ei in locul lor si cele mai marunte treburi pe care le-ar putea face orice copil (curatenia in camera, stransul jucariilor etc.).

Aceasta atitudine arata de fapt neincrederea in copil si necunoasterea psihicului uman, a fiintei umane, care are nevoie sa i se arate incredere din partea celuilalt, si mai ales din partea celor mai importante fiinte din viata lui: parintii. Copiii au nevoie sa fie responsabilizati, sa faca un minim de activitati care sa ii invete ca sunt persoane separate de parintii lor si sa se priceapa de pe-acum la anumite activitati gospodaresti.

-copilul poate deveni un copil iresponsabil, incapabil sa isi indeplineasca propriile nevoi ;
-copilul poate fi foarte mofturos si se poate inavata sa astepte de la parinti si de la ceilalti sa primeasca mereu cate ceva si sa i se faca treburile in locul lui;

Greseala numarul 2 : Parintii adopta atitudinea unui dumnezeu

Se intampla in multe familii ca parintii sa nu vrea sa isi recunoasca propriile greseli in fata copiilor si sa insiste in parerea lor chiar daca isi dau seama, intr-un final, ca nu au dreptate. Asa cred ei ca trebuie sa fie niste parinti buni: persoane care nu gresesc niciodata si care le stiu pe toate. Sfat : Nu iti fie teama sau rusine sa raspunzi copilului tau si cu «nu stiu».

Consecinte negative:

-copilul va fi influentat foarte mult de parerile si de gandirea deformata a parintilor lui, si ii va fi greu sa se apropie de adevaratul Dumnezeu, dar si de oameni;
-va fi dezamagit de proprii parinti in ziua cand va descoperi cata lucruri neadevarate i s-au spus...;

Greseala numarul 3: Ne-ascultarea, lipsa dialogului autentic

Astazi, parintii nu isi mai fac timp sa isi asculte copilul, si cand reusesc sa isi faca, le este greu sa il asculte cu adevarat. Iubirea adevarata inseamna si sa il auzi pe celalalt, sa incerci sa intelegi ce nevoi are si mai ales sa il cunosti. Acesta este un efort pe care putini parinti il mai fac. Copiii au nevoie sa simta ca sunt ascultati, pentru a se deschide si a-si exprima sentimentele si gandurile. Daca copilul tau nu vine sa vorbeasca cu tine de bunavoie, ar trebui sa iti pui un semn de intrebare.

Consecinte negative:

Aceasta este o greseala uriasa si cu consecintele cele mai negative fata de copil. De regula, copilul care nu este ascultat si caruia nu ii este implinita nevoia de a fi important, de a conta pentru cei pe care ii iubeste,  se indeparteaza de sine si poate ajunge sa se inchida in el si sa ii fie greu sa relationeze cu el insusi dar si cu cei din jur.

  

Greseala numarul 4: Ne-sinceritatea

Parintele care ascunde adevarul fata de copilul sau risca sa piarda increderea acestuia in el. Adevarul, oricat de dur si greu de exprimat ar fi, nu trebuie ascuns. Daca este ceva ce nu ar putea intelege, poti sa ii spui : « nu pot sa iti spun asta acum, dar promit ca iti voi spune cand vei fi un pic mai mare ». De asemenea, daca copilul te intreaba ceva personal, in legatura cu sentimentele sau emotiile tale, este bine sa nu minti, pentru ca isi va da seama, chiar daca nu iti va spune.

Consecinte negative:

-in primul rand, se poate inchide si departa fata de tine si poate ajunge sa creada ca minti tot timpul, creindu-si obiceiul de a pune sub semnul intrebarii toate afirmatiile tale- acest lucru il face sa isi piarda si respectul fata de tine;
-poate deveni un mincinos inconstient;

  

Greseala numarul 5 : ne-grija de sine si de propria dezvoltare

Cel mai important lucru pe care un parinte sau un viitor parinte este nevoie sa il inteleaga este acela ca nu va putea niciodata sa isi creasca bine copiii daca nu lucreaza cu sine. Se zice ca nu poti ajuta un om sa creasca mai mult decat ai crescut tu. Asadar, daca tu, ca parinte, esti inca imatur emotional, ai dorinte si nevoi neimplinite inca din copilarie, te vei confrunta mereu cu conflicte interioare pe care le vei proiecta asupra celorlalti din jur, si nu vei reusi sa cresti, sa te vindeci cu adevarat de ranile emotionale si sa il ajuti si pe copil sa creasca.

Consecinte negative:

-Parintele este un model pentru copilul sau prin ceea ce face si nu prin ceea ce spune. In momentul in care copilul simte ca nu are « dupa cine se lua », le simte slabiciunile parintilor lui, nesinceritatea, minciuna si isi poate pierde stima fata de parinti, iar acest lucru il poate determina sa se dispretuiasca pentru ca niciun copil nu ar vrea si cu greu poate indura sa aiba o parere proasta despre parintii lui ;
-copilul poate urma un curs al vietii haotic, nestiind si neintelegand lucruri esentiale despre viata, oameni si relatiile dintre ei;

Tu ce alte greseli ai remarcat in educatia voastra ? Ce crezi ca poti face pentru a le indrepta ?