Teoria leadership-ului
Thomas Carlyle a emis în perioada anilor 1800 o teorie a trăsăturilor necesare unui lider. Conform acestuia, istoria este modelată de către lideri extraordinari, iar această abilitate a lor este înnăscută, fără a putea fi dezvoltată. Unele implicații ale teoriei sale sunt: anumite trăsături produc anumite tipare comportamentale, aceste tipare sunt constante în diverse situații, oamenii se nasc cu aceste trăsături. Oamenii de știință au observat însă că nu sunt foarte multe trăsături care diferențiază, precum: extroversiune, încredere în sine și înălțime. Apar însă două întrebări juste: de ce nu devin lideri toate persoanele care au aceste trăsături și cum se face că există și lideri care nu le posedă? În anii 1980, alți cercetători, în urma unui chestionar de amploare asupra unui grup de manageri, au descoperit că cele patru trăsături principale pe care le are un lider: este sincer, anticipează, este inspirațional și competent. Toate acestea îl fac credibil. Iată și alte câteva trăsături identificate de Stogdill în 1974: vârsta, fizicul și aspectul, inteligența, cunoștințele, responsabilitatea, integritatea, controlul emoțional, abilitățile sociale, încrederea în sine, responsabilitatea. Cercetări și mai recente includ compasiunea și caracterul agreabil, precum și ambiția și asertivitatea.
Trucuri psihologice ca să crești un viitor lider
Dacă trăsăturile care ține de aspectul fizic nu pot fi modelate, cele care țin de psihic pot fi fundamentate și dezvoltate pe durata copilăriei și a adolescenței. Putem, în calitate de părinți, să modelăm copiii curajoși, pasionați și autentici.
1. Modelează inteligența emoțională. Deși este intangibilă, influențează modul în care ne gestionăm comportamentul, navigăm prin situații sociale compleze și luăm decizii personale care conduc la rezultate pozitive. Copiii învață inteligența emoțională de la părinți, asimilând comportamentul pe care îl observă; sunt atenți mai ales la emoțiile de care dai dovadă ca răspuns la emoții puternice și modul în care reacționezi și răspunzi la ele. În urma unui sondaj asupra unui număr de peste 1 milion de persoane, inteligența emoțională este responsabilă pentru 58% din performanța unui lider; 90% dintre liderii de top au un nivel ridicat de coeficient emoțional.
2. Nu fii obsedat de atingerea unor standarde înalte. Atunci când părinții se lasă prinși în capcana obținerii de succes cu orice preț, nu transmit mesajul corect cu privire la modul în care trebuie rezolvate lucrurile. Liderii se înconjoară pur și simplu cu cei mai buni oameni pentru că știu că nu pot să reușească singuri. Copiii obsedați de realizări sunt concentrați pe rezultate și premii încât nu înțeleg niciodată pe deplin și cred că este vorba doar despre realizări individuale. De cele mai multe ori descoperă mult prea târziu care este realitatea.
3. Nu oferi prea multe laude. Copiii au nevoie de laude pentru a construi un sentiment sănătos de încredere în sine. Din păcate, dacă aud laude neîncetat încrederea în sine nu va crește. Ei trebuie să ajungă să creadă în ei și să dezvolte încrederea în ei necesară pentru a deveni lideri de succes, dar dacă laudele tale sunt necontenite, de fiecare dacă când face și cel mai neinteresant gest, vei crea confuzie și încredere în sine falsă. Desigur, este important să îi arăți copilului că ești mândru de pasiunea și efortul său, dar nu îi copleși cu laude când nu sunt reale.
4. Permite-i să experimenteze riscul și eșecul. Succesul în afaceri, dar și în viață este ghidat de risc. Atunci când un părinte își protejează copilul exagerat, nu îi permite să își asume riscuri și să adune consecințele. Când nu ți se permite să greșești, nu înțelegi riscul. Un lider nu poate să își asume riscurile potrivite până când nu cunoaște gustul amar al eșecului. Atunci când îți protejezi copilul de risc pentru a-l ajuta să își crească încrederea în sine, nu va reuși să facă față eșecului pentru a reuși ca lider. Întotdeauna va avea nevoie de sprijinul tău când va eșua și trebuie să știe că îți pasă. Faptul că îi ești alături îl ajută să facă față experienței și să știe că până la următotul va fi bine. Vei crea premisele unui viitor lider.
5. Spune nu. Dacă permiți copilului tău orice, nu vei face decât să îi limitezi dezvoltatrea ca lider. Gratificarea trebuie întârziată și munca trebuie să fie asiduă pentru lucrurile cu adevărat importante. Copiii au nevoie să își dezvolte această răbdare, să își stabilească scopuri și să experimenteze bucuria care vine odată cu munca pentru ceea ce îți place. Dacă vei spune nu îl vei dezamăgi momentan, dar va depăși momentul și nu va ajunge să fie niciodată răsfățat.
6. Lasă copilul să își rezolve singur problemele. Este necesară o anumită doză de autosuficiență în calitate de lider. Atunci când iei decizii, trebuie să rămâi pe poziții și eventual să strângi mizeria în cazul în care ai un eșec. Rezolvând mereu problemele sale, copilul nu își va dezvolta abilitatea critică de a sta pe propriile picioare. Când apare mereu o salvare, va aștepta să se întâmple acest lucru. Liderii trec la fapte, preiau conducerea, sunt responsabili.
7. Fă ceea ce spui. Liderii autentici sunt transparenți. Nu sunt pefecți, dar își câștigă respectul susținând mereu ceea ce spun și fac. Pentru a fi autentic trebuie să fii sincer în toate privințele, nu doar în ceea ce spui, dar și în modul în care ești. Atunci când ceea ce spui și ceea ce faci se aliniază cu modul în care pretinzi că ești și copilul tău va dori să fie la fel.
8. Modelează perseverența. Liderii nu renunță. Își pot dori să abandoneze uneori lupta, dar reușesc să ia o pauză, să respire și să își regrupeze efortul. Nu înseamnă că trebuie să persevereze în idei absurde, este necesară o doză de logică și realism.
9. Servește-i pe ceilalți. Meseria de părinte este una dintre cele mai altruiste, din acest motiv părinții joacă un rol în determinarea trăsăturilor de lideri. Liderii puternici sunt mândri când reușesc să îi ajute pe ceilalți. Atunci când părintele își consideră rolul un privilegiu și nu o povară, își învață copilul să fie mândru în a ajuta și susține pe ceilalți. O persoană care ajută fără a aștepta nimic și încurajează va fi urmată pretutindeni.
10. Fii un exemplu. Nu în ultimul rând, copiii ascultă și urmăresc tot ceea ce fac părinții. Învață să întruchipezi și să adaptezi caracteristicile pe care îți dorești cel mai mult să le vezi în copilul tău.
Surse: www.forbes.com; www.verywellmind.com; https://abcnews.go.com; www.momtastic.com
Share
Pin
