Cele mai grele 9 „lucruri” la care trebuie să renunți după ce bebelușul crește

Posibilitatea de a-l avea lângă tine aproape tot timpul

În afară de clipele pe care le puteai petrece alături de bebelușul tău când acesta dormea sau când îl priveai cum se juca în pătuțul său, puteai să îl iei cu tine peste tot punându-l într-un sling sau într-un marsupiu. Nu realizai acest demers numai ca să te asiguri că o să fie mai relaxat, mai calm sau ca să poți să-ți faci treburile, ci în primul rând pentru că îți doreai să fii cât mai aproape de el. Practic, ținându-l lângă tine, vă puteați bucura de contactul piele pe piele, dându-i ocazia să-ți audă bătăile inimii, să îți simtă mișcările și să îți audă cât mai mult vocea. 

De aceea, când știi că trebuie să renunți la toate acestea întrucât copilul tău crește, nu ai cum să nu fii cuprinsă de regrete. Îți dai seama că nu o să mai petreceți atât de mult timp unul în preajma celuilalt însă, cu toate acestea, gândește-te la cât de mult o să te bucuri când o să vezi cum bebelușul care te urmărea peste tot prin bucătărie cum îți faci treburile o să fie un copil destoinic, gata să te ajute să puneți masa ori să pregătiți un sandviș. 

Chicotelile și primul râs

Îți amintești cum te străduiai să îți faci bebelușul să zâmbească și, în acest scop, recurgeai la diverse trucuri: îi spuneai „cucu, bau!” ascunzându-ți fața, îi gâdilai tălpițele, îi mișcai mânuțele în anumite direcții sau pur și simplu îi dezvăluiai diferite expresii faciale. De asemenea, ca să te asiguri că o să fie dornic să râdă, încercai să-i zâmbești sau râdeai în preajma sa. Cea mai mare bucurie era când auzeai sunetele ca de clopoțel ale chicotelilor sale care, la un moment dat, s-au transformat în râsetele mult așteptate. 

Bucuria acelor clipe este inegalabilă, dar nu trebuie să te întristezi, ci să iei în calcul faptul că o să urmeze multe alte ocazii în care o să râzi alături de copilul tău și o să vă simțiți minunat împreună.

Zâmbetul „fără dinți”

Încă din primele săptămâni de viață ale bebelușului, ai așteptat cu nerăbdare primul său zâmbet. Între timp, ai aflat că nou-născuții nu zâmbesc în adevăratul sens al cuvântului, ci este vorba despre reflexe care pot fi prezente, de exemplu, în clipele în care elimină gazele, când adorm sau când se simt bine. 

Primul zâmbet „adevărat” al copilului tău a fost undeva pe la 6-8 săptămâni, fiind o reacție că a văzut pe cineva foarte special: pe tine! De atunci, te-ai străduit permanent să-i dai motive să zâmbească și să-i răspunzi, la rândul tău cu un zâmbet. Desigur, pe lângă zâmbet, i-ai adresat și vorbe pline de afecțiune, astfel încât să vă puteți apropia și mai mult.  

Alăptarea

Reprezintă unul dintre demersurile pe care le regreți cel mai mult când copilul tău crește. Pe de o parte, datorită alăptatului atât tu, cât și bebelușul, ați profitat de contactul piele pe piele, care v-a ajutat să vă conectați puternic unul cu altul. În aceste condiții, datorită eliberării oxitocinei și a beta-endorfinelor, ai învățat să vii cât mai repede în întâmpinarea nevoilor puiului tău, bucurându-te însă de o stare de bine, de calm. 

Pe de altă parte, când ți-ai alăptat copilul ai putut să te bucuri de contactul vizual cu el. Așa ți-a putut vedea chipul și a început să te cunoască tot mai bine.

Nu în ultimul rând, legătura dintre voi s-a consolidat în timpul alăptării și datorită vocii tale. Astfel, i-ai vorbit, i-ai cântat și l-ai ajutat să se calmeze și să se simtă în siguranță. 

Reprizele de somn de peste zi

Ajungi să regreți până și faptul că bebelușul dormea de câteva ori pe timpul zilei din următorul motiv: intervalele acestea te lăsau să îți vezi de treburi sau să ai parte de câteva clipe de relaxare. În primele zile de viață, reușea să aibă cam 3-4 reprize de somn ziua, în perioadele dintre sesiunile de hrănire. Ulterior, acestea s-au mai redus, în jurul vârstei de un an începând să renunțe la repriza de somn din prima parte a zilei. Vestea bună este că un copil poate să ațipească pe parcursul unei zile, după-amiaza, chiar și după vârsta de 3 ani. 

Statul în pătuț

Deși primele luni de viață ale copilului tău au fost dificile în special din pricina faptului că trebuia să te trezești de mai multe ori pe timpul nopții ca să-l hrănești sau să-l calmezi când avea colici, privind în urmă te gândești la ele cu regret. Având în vedere că în jurul vârstei de 3-4 luni începuse să doarmă mai multe ore neîntrerupt, iar colicii s-au ameliorat și au dispărut în final, a fost o perioadă liniștită. Încă dormea mult, se juca în pătuț și învățasei ce să-i faci pentru a-i intra în voie.

Lucrurile se complică însă când învață să meargă de-a bușilea, să se târască și apoi când face primii pași. Trebuie să fii tot timpul cu ochii pe el, în condițiile în care vrea să descopere lumea și începe să devină tot mai independent.  

Activitățile simple în care îl implicai

Până să ajungă la vârsta de 1 an, copiii pot fi atrași foarte ușor dându-le jucării pe care să le poată apuca fără dificultate, pe care să le bage în gură și care să le atragă atenția prin colorit, textură sau sunete. Când era fascinat de o jucărie pe care i-o puneai la dispoziție, copilul tău petrecea mult timp cercetând-o. Dacă interveneai și tu și îi demonstrai, de exemplu, cum să utilizeze un buton, cum să apuce un mâner ca să se producă zornăitul etc. te asigurai că o bună parte din zi avea o preocupare.

Tot ceea ce presupune „primul”/„prima”

Fie că este vorba despre primul zâmbet, fie că este vorba despre primul cuvânt sau despre prima dată când reușește să țină singur în mânuță o jucărie, toate aceste progrese te determină să regreți acea perioadă din copilăria micuțului tău. Cu atât mai mult ești copleșită de regrete dacă nu ai fost prezentă în toate acele clipe sau dacă nu ai reușit să le surprinzi cu ajutorul fotografiilor, filmărilor etc.

Ca să te asiguri că nu îți aduci reproșuri și că nu te întristezi prea tare, ține cont de faptul că o să urmeze și alte momente memorabile în care o să fie vorba despre „prima dată”, cum ar fi: prima dată când copilul merge pe bicicletă, prima dată când își leagă șireturile, când traversează strada singur etc. Așteaptă-le cu entuziasm, străduiește-te să petreci cât mai mult timp în preajma sa, fii mândră de el și concentrează-te asupra prezentului.  

Atenția primită de la cei din jur

Nu poți spune că nu te-ai simțit bine ori de câte ori diverse persoane întorceau capul după bebelușul tău, când îți spuneau că este adorabil sau când te întrebau pur și simplu câte luni are. În același timp, te distrai când reușea să atragă atenția, de exemplu dacă își scotea o șosetă și o arunca pe jos într-un magazin sau pe stradă. 

Nu în ultimul rând, îți poate fi dor de primele luni din viața copilului tău când îți amintești că atât membrii familiei, cât și diverse cunoștințe sau prieteni apropiați te întrebau mereu dacă ai nevoie de ajutor și se ofereau să te sprijine în cele mai diverse moduri.

Ție la ce ți-a fost cel mai greu să renunți după ce copilul tău nu a mai fost bebeluș?