Un psihiatru suedez ne avertizează: „Părinții prea permisivi pot da naștere unor monștri”

Psihologii au urmărit timp de mai mulți ani evoluția unor copii și adolescenți suedezi până la maturitate și au constatat că, după o copilărie plină de răsfăț, în care nu li s-a refuzat nimic, în care nu li s-a spus „Nu”, aceștia deveniseră adulți lipsiți de empatie, care nu se mulțumeau niciodată cu ceea ce le oferea lumea reală, fiind permanent dezamăgiți.
În aceste condiții, primul sfat al psihologilor este ca unui copil să i se spună și „Nu” când se impune, astfel încât acesta să învețe să se comporte, să nu rămână toată viața „un prinț” sau „o prințesă”.

Bazându-se pe refuzul de a le impune copiilor limite, de a-i sancționa, Suedia a fost prima țară din lume care a dat o lege prin care să se interzică orice fel de pedeapsă de natură fizică. În baza acesteia, în familiile suedeze, copiii sunt tratați la fel ca adulții, fără a li se stabili niciun fel de limite. Medicii psihiatri consideră că această concepție asupra educației le va fi dăunătoare copiilor pe măsură ce cresc. Din acest punct de vedere, s-a observat că Suedia se afla printre statele cu o rată ridicată a tendințelor suicidare în special în rândul fetelor între 15-25 de ani. Explicația specialiștilor este următoarea: se creează o discrepanță mult prea mare între ceea ce își doresc acei tineri și ceea ce le va oferi viața. Iar dezamăgirea lor va fi atât de mare, încât este firesc să se confrunte cu stări de anxietate, cu dorința de a-și face rău singuri, spun psihologii.

Altă observație a oamenilor de știință este că modelul educațional suedez din familie se aplică și la nivelul educației școlare. Astfel, spre deosebire de majoritatea statelor, în Suedia copiii își încep educația formală la 6-7 ani. Acest lucru nu este neapărat cel mai bun pentru ei, afirmă experții, copiii deprinzând mult mai târziu să respecte reguli și să devină responsabili.

Sfatul psihologilor este să se preia, din modelul scandinav, următoarele lucruri bune pentru copil: faptul că petrec foarte mult timp în aer liber și că au ocazia să se implice în activități fizice.
În ceea ce privește stilul de parenting, este indicat să se realizeze un echilibru între stilul permisiv și cel autoritar, iar copilul trebuie să știe că trebuie să respecte reguli și că nu poate fi el mereu șeful.

Surse:
www.telegraph.co.uk, www.twelvetribes.org