Din grija pentru copilul tau

Copilul vorbește singur: Semn de inteligență superioară sau formă de ADHD?

Chiar dacă nu ai copii sau eşti părinte sau profesor, probabil ai observat în jurul tău multe cazuri în care copilul vorbeşte singur. Mai ales până la vârsta de aproximativ 10 ani, chiar şi pentru 50% din replicile copiilor pot fi în conversaţiile pe care le au cu propria persoană. Cu toate acestea, de ce copiii fac asta? Este acesta un comportament normal sau o formă a unui dezechilibru interior sau a unei întârzieri în dezvoltare?

Conversaţiile copiilor pot fi de mai multe feluri. Există cazuri în care copilul vorbeşte cu el însuşi, adresându-se la persoana a 3 a sau cazuri în care copilul are dialoguri sau monologuri imaginate cu alte persoane. În primă fază, copilul poate să vorbească singur ca şi răspuns la ceva ce are loc deja, iar ulterior să creeze diverse situaţii, să aibă discuţii ipotetice şi să plănuiască dialogurile.

Ca şi adult, ţi s-a întâmplat probabil destul de des să ai discuţii „tu cu tine", foarte mulţi psihologi chiar recomandând asta. Diferenţa este că, la adulţi, această practică se numeşte introspecţie şi nu are loc public, nu este exteriorizată, pe când copiii verbalizează aceste gânduri. De asemenea, în anumite situaţii stresante, de conflict, probabil că ai avut dialoguri imaginate, în care fie plănuiai ce urma să-i spui cuiva, fie aveai o conversaţie după ce ai interacţionat în realitate cu persoana respectivă, din dorinţa de a scăpa de anumite frustrări, de a spune lucruri pe care nu ai avut ocazia să i le spui faţă în faţă. 

De ce vorbesc copiii singuri?

Psihologii sunt de părere că a vorbi singur reprezintă pentru copii o modalitate de a-şi exprima sentimentele, de a înţelege mai bine mediul înconjurător, de a-şi dezvolta limbajul şi capacitatea de adaptare şi autocontrol. Copiii găsesc foarte uşor variante prin care să reacţioneze la diverse lucruri. Dacă sunt energici, vor avea nevoie de multă activitate fizică, pentru a funcţiona normal, dacă sunt vizuali îşi vor decora camera, caietele, iar dacă au nevoie să audă lucruri, atunci vor avea discuţii chiar şi cu ei înşişi. Pentru că cei mai mulţi copii sunt energici şi vizuali, atunci când un copil are nevoi de tip auditiv, poate fi considerat un copil cu probleme. 
În ciuda acestor preconcepţii, se pare că acei copii care vorbesc singuri se dovedesc a fi mai creativi, cu o capacitate mai mare de a asimila informaţii, chiar dacă în colectiv acest obicei nu este încurajat. Copiii, în special atunci când este vorba despre şcoală, au tendinţa de a vorbi singuri, tocmai pentru a înlocui lipsa prezenţei unui adult care obişnuieşte să-l îndrume. 
Vârsta la care această activitate devine foarte evidentă este cea de 4 ani, iar până la vârsta de 8 ani, cei mai mulţi copii renunţă la a mai vorbi singuri. În cazul copiilor care au o problemă cu disciplina, mulţi terapeuţi chiar asta îi sfătuiesc să facă, să aibă un dialog interior prin care să înveţe autocontrolul, gestionarea emoţiilor, de orice natură ar fi ele. 
desen soare

A vorbi singur şi joaca

De cele mai multe ori, această practică este strâns legată de joaca de zi cu zi a copilului, în care acesta are prieteni imaginari, jucării şi animale de companie cu care relaţionează. Există copii pe care dacă îi laşi singuri într-o încapere cu jucării şi îi asculţi, ţi se va părea că mai sunt cel puţin 2 copii acolo, pentru că totul este foarte interactiv. Nu este nimic în neregulă cu asta, atât timp cât copilul nu respinge interacţiunea cu ceilalţi. Dacă refuză să se joace cu orice copil şi preferă să stea să vorbească singur în camera lui, atunci trebuie să-l analizezi cu atenţie. Nu uita că nu trebuie să-l faci să se simtă rău, chiar dacă este ceva diferit la el faţă de ceilalţi copii. Nu este o problemă să fii diferit, atât timp cât eşti echilibrat. Aşa cum adulţii merg uneori la psiholog pentru a-şi rezolva problemele şi pentru a scăpa de stres, copiii vorbesc singuri, cu păpuşile sau cu prietenii imaginari pentru a asimila mai uşor ce se întâmplă cu ei, în dezvoltarea de zi cu zi.

Legătura dintre copiii care vorbesc singuri şi cei care suferă de ADHD

Multor copii cu ADHD le place să vorbească, mai ales despre lucruri care îi pasionează, iar asta nu este ceva rău. Devine o problemă atunci când vorbesc fără oprire, spunând lucruri nepotrivite în momente nepotrivite. Pot începe să vorbească din senin, pot întrerupe conversaţiile celorlalţi sau pot spune primul lucru care le trece prin cap. Lipsa autocontrolului îi face să le fie greu să se gândească înainte să spună ceva. De asemenea, dacă sunt foarte entuziasmaţi de ceva, chiar nu se pot abţine sau pot avea sentimentul că dacă nu spun imediat ceea ce gândesc, îşi vor pierde ideea. A vorbi este un mod de a-şi pune în ordine gândurile, de a nu le lăsa să-i copleşească. 
 
Un alt aspect important de care trebuie să ţină cont părinţii este cum vorbeşte copilul singur, nu doar dacă vorbeşte singur. În cazul în care îl surprinzi având dialoguri cu sine, în care se pedepseşte pentru ceva, în care reiese că ar avea o stimă de sine scăzută sau pur şi simplu pare ceva distructiv, atunci este cazul să discuţi cu el. În cazul în care copilul este senin şi se simte bine atunci când vorbeşte singur, de cele mai multe ori nu este un motiv de îngrijorare. 
copil singur in natura
Este dificil ca şi părinte să trăieşti relaxat, să nu dai atenţie detaliilor care ţin de felul în care se dezvoltă copilul tău, mai ales că auzi atât de multe cazuri în care copiii suferă de diverse afecţiuni. Dacă acum 20-30 de ani, părinţii îşi făceau griji mult mai puţine, pentru că nu exista informaţie şi cultură în acest sens, acum părinţii sunt mult mai conştienţi de riscurile care există, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic.

Ca în orice aspect, cheia este echilibrul şi evitarea exceselor, pentru că nici indiferenţa, dar nici grija exagerată nu ajută.

 

7 semne care îți spun că poți să lași copilul singur acasă pentru câteva ore

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Data nașterii bebelușului

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Cand vorbeste bebe. Cum vorbeste un copil in primul sau an de viata. Ce poti face tu pentru el
    Cand vorbeste bebe. Cum vorbeste un copil in primul sau an de viata. Ce poti face tu pentru el

    Cand vorbeste bebe. O descoperire uimitoare este aceea ca un bebelus incepe sa isi dezvolte limbajul de comunicare inca din uterul mamei! Desi bebelusul nu spune prea multe (cel putin nu in...

    Copiii născuți prin cezariană au cu 33% mai multe șanse să sufere de autism sau ADHD
    Copiii născuți prin cezariană au cu 33% mai multe șanse să sufere de autism sau ADHD

    Un nou studiu aduce la iveală informații șocante: copiii născuți prin cezariană au cu până la 33% mai multe șanse de a dezvolta autism sau ADHD față de copiii născuți pe...

    O femeie a murit după ce a luat o formă de demență de la copilul său
    O femeie a murit după ce a luat o formă de demență de la copilul său

    O boală fatală i-a pus capăt zilelor unei femei din Danemarca, aceasta preluând virusul chiar de la fătul pe care îl purta în pântece.

    Copiii născuți la 8 luni au un risc mai mare de a suferi de ADHD
    Copiii născuți la 8 luni au un risc mai mare de a suferi de ADHD

    ADHD este o boală despre care se tot vorbește în ultima perioadă, părinții fiind din ce în ce mai alarmați de posibilitatea că al lor copil să prezinte simptome din...

    Psiholog Monica Bolocan: Provocarile copilului cu ADHD (Deficit de Atentie si Hiperactivitate) si ale familiei acestuia
    Psiholog Monica Bolocan: Provocarile copilului cu ADHD (Deficit de Atentie si Hiperactivitate) si ale familiei acestuia

    Multi copii - in special baieti - sunt hiperactivi. Par a avea un izvor nesecat de energie pe care si-o pot consuma numai miscandu-se, sarind si vorbind intr-una. Pe scurt, te fac sa iti...

    Specialiștii au aflat vârsta la care copilul tău ar trebui să traverseze singur strada
    Specialiștii au aflat vârsta la care copilul tău ar trebui să traverseze singur strada

    Momentul în care decidem să îi "dăm drumul" puiului nostru din cuib este unul înfricoșător, chiar și pentru cei mai calmi și încrezători părinți.

    © 2019 Qbebe