Ganditi-va numai! Suptul este un gest innascut, reprezinta modul sugarului de a manca. De aceea, este absolut firesc pentru un bebelus, mai ales, sa suga degetul ori suzeta. Este un gest reflex, care se diminueaza in timp incepand cu varsta de 6 luni, dar poate dura pana la 6 ani, cand apare dentitia definitiva. Statisticile demonstreaza ca cei mai multi copii (intre 70 si 90%) au acest obicei si vor renunta la el intre 3 si 6 ani.
De ce isi suge copilul degetul?
„Scoate din gura" este expresia omniprezenta pe buzele fiecarui parinte in primii ani de viata ai copilului. Dar bebelusul se descopera pe sine si lumea inconjuratoare cu degetul in gura. Cand este obosit, agitat, plictisit ori cand ii este foame, cand descopera un lucru nou sau, pur si simplu, pentru ca il calmeaza, copilul are tendinta de a suge degetul, suzeta, un colt de hainuta sau o jucarie.
Un alt motiv frecvent pentru care bebelusul isi suge degetul sunt durerile gingivale cauzate de eruptia dintilor. El isi amelioreaza, astfel, tensiunea de la nivelul gingiei. Nu trebuie sa va alarmati ca este ceva in neregula cu copilul care sta cu degetul in gura! In primele luni de viata, sugarii au acest ritual, care le confera sentimentul de siguranta si le satisface nevoia de afectiune. Cu cat parintii vor satisface mai bine necesitatile primare si afective ale copilului, cu atat mai repede va renunta la suptul degetului.
„Cei mai multi bebelusi simt nevoia sa suga degetul atunci cand se confrunta cu anumite stari, carora nu stiu sa le faca fata. De exemplu, ar putea face asta de cate ori se simt nelinistiti, suparati, anxiosi sau obositi. Acest obicei este diferit de stadiul normal de dezvoltare al copilului (numit si stadiul oral), in care micutul introduce toate obiectele in gura ca modalitate de a intra in contact cu ele sau de a le cunoaste", ne ofera psihoterapeutul Anca Samachis explicatia psihologica pentru care bebelusul simte nevoia sa suga degetul ori suzeta.
Suzeta sau degetul?
Multi parinti se intreaba daca n-ar fi mai bine pentru copil sa-i inlocuiasca degetul din gura cu suzeta. Daca suptul degetului vi se pare inestetic, prezentati-i suzeta. Aveti mai mult control asupra momentului si locului unde copilul foloseste suzeta si puteti sa i-o indepartati in orice moment. De asemenea, studiile arata ca utilizarea suzetei in timpul somnului reduce riscul de SIDS, sindromul mortii infantile subite. In schimb, poate creste riscul de dezvoltare a infectiilor la nivelul urechii.
De cealalta parte, exista unele avantaje si in suptul degetului. Cu degetul alaturi la propriu, bebelusul se va calma singur si imediat de cate ori simte nevoia fara ca mama sa intervina. In plus, nu trebuie sa va ridicati din pat in miez de noapte cand incepe sa planga ca sa-i dati suzeta ratacita. Din fericire, degetele nu se pierd!
„Din punct de vedere strict psihologic, raul cel mai mic este sa suga degetul pentru ca este „mereu disponibil" copilului si exista o dubla stimulare: atunci cand suge, copilul isi simte si atingerea gurii pe deget ceea ce induce o dubla calmare," completeaza Anca Samachis.
Ce risca daca-si suge degetul prea mult timp?
Suptul degetului mare sau al unui obiect trebuie controlat indeaproape pana sa devina un obicei. Efectuat cu regularitate si pe o perioada lunga de timp, reflexul va fi cu atat mai greu de dezvatat de catre parinti si devine daunator pentru copii. Simpla infectie a degetului, dinti deplasati, intarzieri in dezvoltarea limbajului sau dictie deformata de nealiniarea dintilor sunt riscurile la care sunt supusi copiii dependenti de suptul degetului.
Stomatologii pediatri atrag atentia asupra problemelor care pot aparea la nivelul cavitatii bucale la copiii care continua sa-si suga agresiv si obsedant degetul dupa aparitia dentitiei definitive. Acestia au nevoie de examinare stomatologica pentru a identifica neregulile de la nivelul dintilor, maxilarului sau gingiilor. Impinse de deget, dintii si oasele maxilarelor se vor dezvolta anormal, iar copilul va avea nevoie de terapie ortodontica pentru a le corecta.
Aceiasi specialisti ne linistesc, insa, ca nu toti copiii care isi sug degetul vor avea probleme. Dentitia este afectata de intensitatea, frecventa si forta cu care micutii isi sug degetul. Cei care tin, pur si simplu, degetul in gura, nu-si strica dantura. „Unii copii pot dezvolta rani in zona in care dintii intra in contact cu degetul, insa acestea nu sunt grave si, de obicei, dispar de la sine atunci cand bebelusul isi schimba obiceiurile", intareste psihoterapeutul Anca Samachis. Un prescolar care sta cu degetul in gura la clasa se poate simti stanjenit si, astfel, sa dezvolte probleme emotionale, daca ceilalti copii vor rade de el. Sau poate avea dificultati in pronuntarea unor cuvinte din cauza alinierii proaste a dintilor. De asemenea, copilul care nu se va indura sa scoata degetul sau suzeta din gura, va invata sa vorbeasca tarziu sau va rosti incorect cuvintele.
Cand va renunta la acest obicei?
Statisticile spun ca jumatate din copii vor renunta la acest obicei inainte de implinirea varstei de un an. Dar nu trebuie sa va ingrijorati daca al dumneavoastra continua si dupa aceasta perioada. Atunci cand va descoperi alte modalitati de a se linisti, il va inlocui singur. Spre exemplu, daca un bebelus isi suge degetul de foame, un copil de 4 ani este capabil sa ceara de mancare sau chiar sa ia singur din frigider ceva ce-i place.
„Copiii renunta in mod natural la acest obicei pana in jurul varstei de 4-5 ani, pe masura ce dezvolta alte modalitati de a se autocalma sau de a face fata anxietatii. Este posibil, totusi, ca ei sa faca apel la gest si mai tarziu, in perioade extrem de stresante sau atunci cand controlul constient este limitat (in timpul somnului). Suptul degetului devine ingrijorator prin faptul ca persoana nu a dezvoltat un mecanism mai adaptativ pentru a se calma sau chiar atunci cand capata o dimensiune stanjenitoare din punct de vedere social. De cele mai multe ori, el migreaza catre alte tipuri de gesturi, mai acceptate social, cum ar fi rosul unghiilor sau chiar mancatul (rontaitul) compulsiv", ne atentioneaza psihoterapeutul Anca Samachis.
Cum sa-l fac sa renunte la acest obicei?
Fiecare copil este unic. Prin urmare, metodele nu sunt universal valabile. Dar putem exemplifica, in cele ce urmeaza, cateva tehnici care va pot ajuta sa-l dezvatati de suptul degetului:
- Nu-l presati sa renunte. Nu se va lasa induplecat de amenintari, insistente, pedepse sau recompense. Remarci de genul „iti cade degetul daca-l mai tii mult in gura", "numai bebelusii fac asta" sau "nu e voie/frumos" vor avea efectul invers. Iar degetul infasurat in leucoplast ori uns cu oja sau piper vor fi considerate de copil pedepse nejustificate si ii pot provoca, ulterior, traume.
- Psihologia inversa functioneaza de minune la copii! Faceti-l sa creada ca este dorinta lui sa renunte. Amintiti-i cum a trecut de la pampersi la olita si de la biberon la lingurita, cum a invatat sa se imbrace singur. Mentionati-i ca sunteti mandri de realizarile de pana in prezent, ca este suficient de mare sa scape si de acest tic si ca aveti incredere ca va reusi.
- Incercati sa antrenati copilul in cat mai multe activitati care presupun folosirea ambelor maini astfel incat sa-i distrageti atentia de la suptul degetului.
- De asemenea, explicatiile unui medic stomatolog ar putea sa-l ajute sa constientizeze ca degetul poarta bacterii si suptul lui poate provoca probleme serioase dintilor si, astfel, sa-si doreasca sa renunte.
- Sau inconjurati-l de copii care nu-si sug degetul. Daca-si va baga degetul in gura in prezenta lor, comentariile si amuzamentul lor il vor determina sa inceteze.
„Putem atrage atentia copilului asupra gestului pentru a-l face atent. Astfel, gestul ajunge la nivel constient si poate fi inlocuit. Insa, parintii ar putea sa ii stimuleze increderea in sine prin incurajari si sa evite interventiile brutale, de natura sa frustreze si sa descurajeze. Parintii pot observa situatiile care au potential anxiogen pentru copii si ii pot pregati pentru ele prin discutii si exemple. De asemenea, copiii reactioneaza bine la externalizari de tipul: „ursuletul curajos" va avea grija de tine atunci cand „monstrul/ frica" trec pe la tine, asa ca nu mai ai de ce sa te ingrijorezi. In acest fel, punem copilul in contact cu propriile emotii, intr-o maniera in care el le poate modifica si controla", concluzioneaza psihoterapeutul Anca Simachis.
Surse:
http://www.parenting.com/article/ask-dr-sears-thumb-sucking
http://www.babycenter.com/0_thumb-sucking-why-it-happens-and-what-to-do-about-it_63687.bc
http://www.webmd.com/baby/features/breaking-thumb-sucking-habit
http://www.whattoexpect.com/first-year/ask-heidi/thumb-sucking-baby.aspx
http://www.sfatulmedicului.ro/Arta-de-a-fi-parinte/suptul-degetului_207
Urmareste-ne pe Google News
