Mancatul pe fond nervos incepe in copilarie. Cum sa-l evitam?

Mancatul pe fond nervos incepe in copilarie. Cum sa-l evitam?

Psiholog Eva Pirosca

Mancatul pe fond nervos poate fi prevenit in copilarie. Mancarea nu este o suzeta, o distractie, o jucarie, o recompensa, o mituire sau un substitut pentru disciplina. Pentru francezi, acest lucru pare de la sine inteles. Alimentele au doar rolul de a hrani organismul, si nu de a suplini nevoie emotionale. In schimb, pentru multi dintre noi, ceilalti, mancatul pe fond nervos devine o obisnuinta. Cum putem schimba lucrurile?

Mancatul emotional incepe in copilarie, si tot in copilarie poate fi prevenit sau stopat. Copilaria este o perioada flexibila, in care multe obiceiuri inca pot fi corectate, cel putin in aspecte precum emotiile si disciplina. Trebuie sa devenim constienti ca mancatul pe fond emotional (care mai tarziu poate usor devia catre mancatul compulsiv) este un fenomen considerat "normal", care se deruleaza de la sine, fara sa atraga atentia parintilor. Mancatul emotional slabeste mult firea umana, face rau copilului, iar noi nu ne dorim sa ii facem rau copilului nostru. Si totusi, ii obisnuim pe copii sa manance pe fond emotional: tot noi, parintii. Cum facem asta?

Mancatul pe fond nervos incepe in copilarie 

In cartea ei, Karen Le Billon recunoaste cum ea obisnuia sa le ofere copiilor "ceva bun", atunci cand acestia nu aveau rabdare, cand erau obositi ori plangaciosi. Sau pur si simplu cand ea, ca mamica, avea nevoie de cinci minute separat de ei. Atunci, ajungea sa ii "pacaleasca" timp de cinci minute, oferindu-le o gustare. Multi parinti procedeaza astfel si multi copii ajung sa invete ca starile de nemultumire, disconfort, nerabdare, la fel ca lipsa de atentie, se ”regleaza” prin alimentatie.

Parintii vesnic grabiti sau distrasi risca sa abuzeze de aceasta tehnica. Dezavantajul cel mai evident si masurabil are in vedere calitatea alimentatiei. Se instaleaza in alimentatia copilului un ciclu vicios: alimentele care aduc compensatie emotionala (de regula, dulciuri, snacks-uri, produse de patiserie si mancare fast-food) acopera mare parte din mesele de peste zi ale copilului, oferindu-i prea putine ocazii de a ingera si alimente sanatoase. In schimb, copilul are toate sansele sa isi imbolnaveasca organismul.

Totodata, alimentele mentionate mai sus formeaza preferinte alimentare, care cu mare greutate se vor schimba la maturitate (DACA se vor mai schimba). Pentru ca apetitul nu a avut ocazia, inca din copilarie, de a fi stimulat de salate, legume, linte, carne usoara si branza saraca in grasimi. Din contra, copilul este supus unui atac aproape troian asupra sanatatii sale.

Mancatul pe fond nervos: Unde gresesc parintii?

"Eram mica si plecam de la policlinica, dupa ce fusesem racita. Ne-am oprit pe drum, ca mama sa imi cumpere rulada cu gem si eugenii foarte dulci, cu multa crema. Vroia sa compenseze faptul ca stau in carantina si sa imi faca mai usoara convalescenta. Apoi, de fiecare data cand ma imbolnaveam, aveam un prilej sa imi cumpere ceva dulce: atunci cand am facut varsat de vant, atunci cand am avut otita, chiar si in spital cand am fost internata cu giardia, ea gasea ceva bun de adus... De atunci a inceput la mine mancatul pe fond nervos, sau emotional. Imi este acum foarte greu sa nu asociez nevoia mea de alinare cu dulciurile. Cand simt ca as vrea sa aiba cineva grija de mine, nici macar nu ma mai indrept catre oameni, ci imi cumpar dulciuri." (Miruna, 27 de ani)

Si copiii mananca pe fond nervos 

"Terminam clasa a patra. Am avut serbare, premiul intai, coronite, tot tacamul. Imi placea de o fata creata cu ochii verzi, Alexandra. Ce imi amintesc din acea zi de festivitati sunt rochia bleu a Alexandrei si cum am plecat cu parintii mei de mana, dupa serbare, direct la cofetarie. Tata si mama obisnuiau sa ne recompenseze cu prajituri, la cofetarie (tata ne dadea bani sa luam sau mergeam impreuna) si facute in casa (mama), atunci cand reuseam ceva, cand aveam o victorie.

Fratele meu mai mic nu avea priza la dulciuri, lui trebuia sa ii dai inca 10 minute de fotbal, ca sa fie fericit. Dar mie mi-au placut de mic, i-am mostenit pe ai mei. Si acum imi gestionez mancatul pe fond nervos, mancatul de dulciuri, pe care mi l-au cultivat parintii mei. Cum il gestionez? Deocamdata prin inlocuitori... ies la bere cu baietii, in loc sa imi cumpar batoane de ciocolata cu arahide de la benzinarie cand fac plinul, sau in loc sa-mi duc prietenele la patiserii scumpe... pentru ca imi plac mie dulciurile." (Matei, 25 de ani)

"Pana la 6 ani, stateam mai mult pe la bunica. Ma lasa mama impreuna cu verisorul meu, si pleca la serviciu. Noi eram neastamparati si toata ziua pe terenul de joaca. Ne intorceam rupti de foame, iar bunica facea mancare buna-buna. Dar avea un obicei de care ne era mereu frica. Daca o suparam cu ceva, daca eram prea murdari, daca ne certam cu vreun copil, daca intarziam sau ne rupeam pantalonii in genunchi, bunica ne pedepsea. Nu ne mai lasa sa luam masa. Trebuia sa asteptam, uneori pana la masa urmatoare, poate pana a doua zi, daca era seara si innoptam la ea; alteori, pana cand se ”inmuia” ea. Nu puteai stii niciodata cand. Era un chin interior sa nu stii daca vei putea manca sau nu.

Mancatul pe fond nervos incepe langa parinti si bunici 

Acum stiu ca este foarte nesanatos pentru un copil sa ii faci asa ceva. Nu ai voie sa ii refuzi mancarea unui copil. Hrana este o nevoie fundamentala. Mancatul pe fond nervos a inceput la mine in copilarie, langa bunica. Frica de a ramane nemancata... care ma face sa mananc ori de cate ori am ocazia, sau ori de cate ori simt o anxietate similara cu cea din copilarie. Trebuie sa imi fac plinul, sa fiu sigura ca nu raman nemancata." (Anita, 23 de ani)

Mancatul pe fond nervos: Ce stiu parintii francezi?

Parintii francezi stiu aceleasi lucruri ca oricare alti parinti, despre mancatul pe fond nervos. Poate avantajul lor este ca ei traiesc diferit obiceiul de a se hrani, pe ei si familiile lor. Pentru francezi, a manca este un gest simbolic, si nu doar un fapt concret. Cum asa?

Ei stiu ca mancarea poate fi folosita ca raspuns la nevoile emotionale, nu fiziologice, ale copilului. Cand se plictisesc, copiii se pot intoarce catre mancare. Cand se simt singuri, viitorii adulti vor cauta mancare, in loc de companie. Daca sunt obositi, copiii mananca ceva dulce, in loc sa traga un pui de somn. Viitorii adulti vor intelege, prin relaxare, ca a venit timpul sa rontaie ceva. Daca se supara, copiii mananca ceva bun. Viitorii adulti isi vor ”inghiti” supararea, mancand ceva.

Copiii francezi sunt altfel programati, din punct de vedere alimentar. La fel ca parintii lor, rareori apeleaza la mancatul pe fond nervos, nenutritiv, emotional. Ei au un respect fata de mancare, pe care parintii li-l cultiva de mici. Cum fac asta?

Mancatul pe fond nervos: Cum sa il evitam?

1. Parintii si copiii francezi ne invata ca asezatul si servitul mesei reprezinta un ceremonial, in adevaratul sens al cuvantului. De vreme ce mancatul este in esenta social, si nu un simplu act alimentar, merita intreaga atentie. Nu ne mira, atunci, ca mancatul pe fond nervos nici nu mai are cum sa apara. Unde sa se dezvolte mancatul pe fond nervos, in mijlocul familiei care isi distribuie clar sarcinile, cand vine ora mesei?

Copiii intind fata de masa, intotdeauna curata si de obicei calcata. Fata de masa nu lipseste niciodata, fie pranz sau cina. Fiecare membru distribuie tacamuri, servetele, farfurii si aseaza mancarea. Familia se aseaza la masa si servitul propriu-zis incepe in acelasi timp pentru toti membrii, care se asteapta unul pe altul.

2. Pare demodat sa punem masa in acest fel? Se poate. Dar efectul asupra copiilor, dupa cum mentioneaza si autoarea, este universal. Obisnuiti de mici cu ritualul de a aseza masa, copiii actioneaza de parca "un strain in uniforma" a aparut in cadrul usii: sunt eficienti, bine-voitori si ascultatori. La acest ceremonial contribuie si regulile frantuzesti vizavi de cum se mananca.

 Cum previn parintii mancatul de fond nervos la copii

Astfel ca mancatul pe fond nervos este usor de prevenit. Nu mancam niciodata stand in picioare, sau din mers, ori in masina. Nu mancam nici atunci cand punem rufele in masina de spalat sau in timp ce ne deplasam catre dulapul de alimente, pentru a verifica daca trebuie cumparata sare. Mancam numai la masa. Si numai dupa ce toata lumea se aduna la masa. Abia dupa ce fiecare membru este servit si se aude semnalul "Pofta buna!", copiii francezi iau prima lingura de supa.

3. Atunci cand mesele reprezinta intotdeauna o ocazie de a socializa, mancatul pe fond nervos nu are premisele sa se instaleze. Francezii nu mananca niciodata in singuratata, fie acasa, fie la serviciu, daca au cu cine altcineva sa se aseze la masa. Si de vreme de mancarea frantuzeasca are un gust delicios, ora mesei ii imbie cu usurinta pe oameni, inclusiv pe copii.

4. In Franta, planificarea alimentelor pentru masa primeste o importanta deosebita si un timp pe masura. Aici, nu se merge in supermarket, ci mai ales in piata. In piata, toate articolele sunt noi, iar diversificarea este mare. Prin urmare, in orice moment ai merge, gasesti alimente proaspete. De altfel, vanzatorii de legume, peste si carne, te intreaba, inainte de a te servi, cand anume planuiesti sa consumi acel aliment, la care masa. Asa incat sa iti aleaga cel mai potrivit articol: cel mai copt sau cel mai proaspat.

In consecinta, alegerea si cumpararea alimentelor pentru mancatul in familie este un adevarat proces. Necesita rabdare, atentie si sa iti faca placere. La fel si prepararea lor. Copiii francezi invata ca au pe mana ceva pretios, care va adce bucurie si va spori sanatatea familiei. Aici, mancatul pe fond nervos nu prea are unde sa incapa.

5. Spuneam ca mancarea este o sursa de placere. Dar nu pentru ca este oferita ca recompensa, ca "ceva bun" atunci cand copilul este suparat. Asa ceva nu se intampla, de obicei, in familiile francezilor. Placerea de a manca provine din calitatea alimntelor care formeaza masa. Mancarea este o sursa de placere senzoriala. Parintii ii invata pe copii cum sa simta mancarea. Le ofera o educatie alimentara care se implica toate simturile. Intr-un astfel de "sol", mancatul pe fond nervos are foarte putine sanse sa prinda radacini. Cum sa le insuflam copiilor acest lucru?

Parintii francezi folosesc cuvinte pentru a descrie mancarea si copiii invata sa faca acelasi lucru. In loc sa spunem "este bun" sau "nu-mi place", incercam sa descriem senzatiile. "Este uscat / iute / condimentat / moale / crocant / tare" etc. Sa ii intrebam pe copii: Cum se simte pe limba ta? Cum simti cand inghiti?

Acest tip de educatie alimentara, care implica simturile (cum se simte, miroase, arata, cum suna, ce gust are mancarea) este cel mai potrivit si singurul accesibil copiilor mici. Abia dupa ce copiii cresc, vom aduce in aducatie partea nutritionala a alimentatiei.

6. Mancatul pe fond nervos apare atunci cand copiii se simt conditionati, fortati sau privati de mancare. Ei primesc un aliment delicios daca asculta sau castiga ceva si sunt pedepsiti cu retragerea acestuia, atunci cand nu asculta. Mancarea devine generatoare de emotii semnificative, care isi lasa amprenta asupra sufletului si creierului copilului.

Mancatul pe fond nervos apare cand copiii sunt conditionati 

Putem evita sa facilitam mancatul emotional la copii, tinand alimentatia in afara metodelor disciplinare. De exemplu, nu pedesim si nu amenintam, atunci cand vorbim despre mancare. Aplicam, mai bine, consecintele logice. Cel mai clar indiciu ca procedam corect este ca folosim cuvinte precum "dupa ce..., atunci", si nu "daca... atunci".

Formulari precum Dupa ce iti mananci legumele, mananci si desert. / Mai intai mancam mancare si apoi abia primim desert prezinta consecinte logice. In schimb, exprimari precum Daca nu-ti termini legumele, nu primesti desert / Mananca legumele sau altfel nu te atingi de desert, sunt amenintari sau constrangeri. Copilul este incurajat mai degraba sa urasca acele legume, din cauza carora nu ajunge el la alimentul delicios. Aliment pe care, de altfel, invata ca trebuie sa il procure in alte moduri decat la masa. Parintii francezi au dezvoltat aceasta secventialitate in alimentatie, neimpusa, ci naturala pentru copii: mai intai mancam una (mancarea), apoi alta (desertul). Cum au reusit? Prin repetitie si cu rabdare. La fiecare masa. In timp, pentru copiii, aceasta devine o rutina si un obicei alimentar si psihologic. 

Dragi mamici, voi cum sfatuiti sa evitam mancatul pe fond nervos, inca din copilarie? Cum ne ocupam de educatia alimentara a copilului?

Articolul urmator
Crize de furie la copii. Cum ii calmam pe ei si cum ne calmam pe noi
Crize de furie la copii. Cum ii calmam pe ei si cum ne calmam pe noi

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Mâncatul emoțional la copii: nu cumva este vina mamei?
    Mâncatul emoțional la copii: nu cumva este vina mamei?

    Odată ce devii mamă, alături de preocuparea de a-i asigura copilului tău cea mai bună îngrijire, te străduiești și să-i dăruiești un model demn de urmat. Uneori, fără să...

    Traumele din copilărie ale partenerului de viață îi afectează stilul de parenting? Uite cum poți să ajuți
    Traumele din copilărie ale partenerului de viață îi afectează stilul de parenting? Uite cum poți să ajuți

    Traumele din copilărie produc neplăceri la vârsta maturității. Copiii deveniți adulți și la rândul lor părinți nu știu cum să gestioneze bagajul emoțional și...

    Am cedat nervos. M-am închis în altă cameră și mi-am lăsat soțul să se ocupe de copii
    Am cedat nervos. M-am închis în altă cameră și mi-am lăsat soțul să se ocupe de copii

    Printre provocările pe care le are de înfruntat o mamă se regăsește și aceasta: să îți dedici timpul și energia copilului tău chiar și în momentele în care...

    Poze din copilărie cu vedete din România
    Poze din copilărie cu vedete din România

    La fel ca pentru oricare dintre noi, şi pentru vedete copilăria a reprezentat o perioadă cu totul specială. Parcurge articolul de mai jos pentru a descoperi cum arătau şi cum se...

    Alergii ale pielii pe sistem nervos: ce trebuie să știi
    Alergii ale pielii pe sistem nervos: ce trebuie să știi

    Stresul poate avea o gamă largă de efecte asupra organismului, deoarece declanșează un răspuns fiziologic complex menit să pregătească organismul pentru a face față amenințărilor...

    Autismul, diagnosticat prin obiceiurile din copilărie. Cum arată, de fapt, viața unui copil cu autism
    Autismul, diagnosticat prin obiceiurile din copilărie. Cum arată, de fapt, viața unui copil cu autism

    Cum e să trăiești într-o lume complet diferită de lumea celor din jur, pe care nu o poate înțelege cu adevărat nimeni? Mai mult, cum e să nu ai idee de ce ești așa de...

    Credeai că nu se întâmplă și la case mai mari? Kelly Clarkson recunoaște că își lovește copiii, așa cum a fost și ea lovită în copilărie de mama ei
    Credeai că nu se întâmplă și la case mai mari? Kelly Clarkson recunoaște că își lovește copiii, așa cum a fost și ea lovită în copilărie de mama ei

    Dacă anumiți părinți nu acceptă sub nicio formă să își sancționeze copiii lovindu-i, alții nu renunță deloc la un asemenea demers. De altfel, în unele cazuri,...

    Începe eclipsa de Soare! Iată cum o poți vedea și ce să îl înveți pe copilul tău
    Începe eclipsa de Soare! Iată cum o poți vedea și ce să îl înveți pe copilul tău

    Joi, 10 iunie, va avea loc prima eclipsă de Soare din 2021 și va fi vizibilă parțial și în România. Află de la ce oră se va produce acest fenomen spectaculos și cum poate...

    © 2024 Qbebe