Un copil ostil nu este obraznic, ci urlă după ajutor

Am învățat asta din greu cu fiul meu. A-l face să se îmbrace pentru școală devenea un meci de lupte greco-romane. Nu ar fi trebuit să fie așa la vârsta de 8 ani, dar iată-mă cum mă luptam la propriu cu fiul meu ca să îl fac să își ia șosete în picioare. Să îl urc în mașină era la fel de greu. Începea să se plângă că îl doare stomacul ca să coboare. sau pur și simplu se trântea pe jos lângă mașină și refuza să urce în ea.

Asta mi-a izbit în plăsele stima mea de sine ca mamă. Mă întrebam constant ce fac greșit. Am încercat zeci de metode, dar nimic nu funcționa. De fiecare dată când îl întrebam de ce nu vrea să iasă afară, îmi spunea că nu știe. Eram extrem de frustrată. Și eu, dar și el. Tot ce voia era să se joace jocuri video și să se scufunde în lumea lui. Mă simțeam redusă la o menajeră.

Nu știam atunci, dar aveam un copil dărâmat, frânt emoțional, care avea nevoie de vindecare din sinele său. Un copil care suferea din cauza stimei de sine scăzute. În tot acest timp, am fost la facultate și am studiat sociologie, psihologie, comportamentul juvenil, psihologia pozitivă, antropologia și mult mai multe. Am început să cercetez metode pentru a crește stima de sine a copilului. Am realizat că metodele folosite de mine în trecut erau metode externe.

Încercam să construiesc o casă fără o fundație. 

Nu este de mirare că băiatul meu se simțea frustrat. Eșuasem în a înțelege rădăcinile comportamentului său pentru că mă concentram numai pe simptomele externe ale tumultului său interior. Cu timpul, mi-am rafinat metodele și am văzut rezultate pozitive. Am fost ușurată să descopăr cum simple schimbări îl impactau pozitiv. Uneori căutăm metode complicate pentru că problema ni se pare a fi covârșitoare. Și esșuăm în a vedea pașii mici, dar consistenți care sunt salvarea. 

Copilul meu încăpățânat, obraznic, sfidător a devenit un copil liniștit, vesel, proactiv și fericit, așa cum trebuia să fie de la bun început. Am dezvoltat un sistem de 7 pași care poate ajuta orice copil în a-și crește stima de sine. Când am devenit învățătoare, am folosit același sistem. Unii copii erau sfidători pentru că li se părea amuzant și erau în centrul atenției. Alții, precum Daniel, avea un comportament sfidător pentru că avea stima de sine la pământ. 

Modul în care gestionăm un astfel de comportament poate rupe sau poate cimenta legătura ta cu propriul copil. În subconștient o luăm ca un atac personal și ca un eșec ca părinte, dar de îndată ce m-am întrebat de ce copilul meu îmi face asta și ce vrea să comunice prin comportamentul lui, mi-a schimbat modul de a-l educa. Cei mai frânți copiii par cei mai obraznici, dar de fapt, ei sunt cei care strigă după ajutor. 

Iată ce sfaturi m-au ajutat pe mine:

• Cea mai mare teamă a copilului este teama de a se deconecta de părinții lui. Ai grijă ca atunci când corectezi, să te conectezi, nu să acuzi;
• Numai atunci când schimbi tu modul în care comunici și relaționezi cu copilul tău, se va schimba și comportamentul lui;
• Copilul tău trebuie respectat exact așa cum respecți și un alt membru adult al familiei;
• Învață-l că modul în care îi tratezi pe ceilalți este modul în care și ceilalți te vor trata;
• Nu putem controla întotdeauna ce se întâmplă, dar putem controla mereu răspunsul nostru la ce se întâmplă;
• Mediul în care trăiește un copil, îi afectează comportamentul. O cameră dezordonată îl va face irascibil, un poster sângeros pe perete îi va hrăni depresia, jaluzelele mereu trase îi vor hrăni procastrinarea și/sau lipsa de energie și interes și exemplele pot continua;
• Nu îți minți copilul și ține-ți mereu promisiunile. Numai așa va avea încredere în tine și va fi deschis cu tine atunci când are nevoie de ajutor;
• Acceptă că copilul tău vede lumea diferit de tine;
• A fi părinte înseamnă a fi un lider. Un lider bun știe să asculte, să se implice, să ghideze, să învețe de la alții și pe alții, să protejeze și să nu judece;
• Copilul tău nu este responsabil cu treburile de adulți. Nu este responsabil de frații lui, de starea emoțională a părinților lui, de plata facturilor, de a găsi soluții singur pentru problemele lui, de a media conflictele dintre adulți;
• Copilul tău nu va asculta ce îi spui de fiecare dată, dar mereu îți va imita inconștient comportamentul;

Succes, dragi părinți!