Când poți folosi Baneocin pudră?

Indicații pentru utilizarea Baneocin pudră

Baneocin pudră este un medicament antibacterian folosit pentru tratamentul topic al afecțiunilor de tipul infecțiilor cutanate, acționând prin grăbirea procesului de vindecare din zona infectată și prin oprirea producerii de proteine esențiale necesare proliferării bacteriene. Dispune de un efect bactericid datorat celor două ingrediente din compoziție, neomicina și bacitracina. Bacitracina este un antibiotic polipepdidic, fiind activ în special împotriva bacteriilor gram pozitive (Streptococcus spp./inclusiv streptococ beta-hemolitic, Staphylococcus spp.) și a unor bacterii gram negative, iar neomicina este activă împotriva bacteriilor gram-pozitive și gram negative. Prin combinarea celor două se oferă un spectru larg de acțiune și un efect sinergic împotriva unui număr mare de microorganisme, precum stafilococi.

Citește și:  Buricul unui nou-nascut: etape si metode de ingrijire

Se folosește în mod concret pentru următoarele probleme ale pielii cauzate de microorganisme sensibile la antibioticele din compoziție: anumite infecții și ulcerații, eczeme și arsuri suprainfectate, dermatite infectate în cazul copiilor cu vârsta mai mare de 2 ani, prevenirea infecțiilor apărute după intervenții chirurgicale la nivelul pielii. Iată spectrul său de acțiune: 
- Infecții bacteriene ale pielii de distribuție limitată, inclusiv impetigo contagios supurant, ulcerații trofice infectate ale piciorului, eczemă infectată, dermatită bacteriană de contact, infecție bacteriană secundară în cazul bolilor cauzate de Herpes simplex, Varicella zoster (inclusiv varicela)
- Prevenirea infecțiilor bontului ombilical în cazul nou-născuților
- Prevenirea infecției în urma procedurilor chirurgicale (de natură dermatologică) - se recomandă ca tratament suplimentar pentru perioada postoperatorie (după excizia de țesuturi, cauterizare, epiziotomie, tratamentul crăpăturilor, rănilor care supurează și suturilor).

Contraindicații privind utilizarea Baneocin pudră

Acest medicament nu trebuie utilizate de către următoarele categorii de persoane: cele care sunt alergice sau manifestă sensibilitate față de bacitracină/neomicină/alte antibiotice aminoglicozidice (gentamicina, amikacina)/la oricare dintre restul compușilor, cele care prezintă răni adânci/deschise/leziuni extinse (substanțele active din compoziție pot fi asimilate de organism și vor cauza reacții adverse desemnate ototoxice, precum afectarea/pierderea auzului), cele care prezintă tulburări pronunțate ale funcției excretorii (din cauza insuficienței cardiace sau renale), cele care au suferit în trecut o afecțiune localizată în urechea internă (eventuale boli existente ale sistemului cohleovestibular), cele care au timpanul perforat. Pentru persoanele care prezintă arsuri pe o suprafață mai mare de 20% din corp, pudra nu trebuie aplicată mai mult de 1 dată pe zi, în special în cazul pierderii funcției renale.

Baneocin pudră nu trebuie utilizat: la nivelul canalului auditiv extern, la nivelul ochilor, la nivelul sânilor, în timpul alăptării, la copiii cu vârsta mai mică de 2 ani.

Producătorul recomandă precauție la utilizarea persoanelor care suferă de afecțiuni ale ficatului sau ale rinichilor (insuficiență renală sau hepatică). În cazul în care apar simptome de afectare renală precum pierderea apetitului, sete excesivă, urinare în cantitate redusă, sânge în urină sau afectarea auzului (scăderea auzului la sunete înalte, zgomote și senzație de presiune în urechi) trebuie să le comunicați medicului. Pentru pacienții care suferă de insuficiență hepatică și/sau renală, trebuie efectuate teste ale sângelui și ale urinei, alături de o examinare audiometrică amănunțită înainte de începerea tratamentului cu Baneocin pudră. Dacă folosiți doze mai mari din Baneocin pudră decât este prevăzut în prospect, în special în tratarea ulcerelor varicoase, poate surveni absorbția prin piele a unor cantități excesive, existând riscul de apariție al slăbiciunii musculare, dar și reacții nefrotoxice sau ototoxice. Pentru persoanele care suferă deja de această slăbiciune musculară (precum miastenia gravis sau o afecțiune similară), poate apărea agravarea sa.

În cazul în care nu cunoașteți cu certitudine dacă vă încadrați în una dintre categoriile căreia medicamentul îi este interzis, trebuie să apelați la sfatul medicului sau al farmacistului.

Nu în ultimul rând, trebuie subliniat faptul că o utilizare îndelungată a antibioticelor poate conduce la proliferarea bacteriilor rezistente. În acest sens, se recomandă verificarea semnelor de tip inflamație (senzația de căldură, înroșire, umflare sau durere) sau de infecție fungică la nivelul leziunilor unde a fost aplicată pudra. Dacă acestea sunt prezente, trebuie comunicate de urgență medicului.

Complicații cauzate de Baneocin pudră

Dacă apare absorbția în cazul lezării extinse a integrității tegumentului, trebuie monitorizate eventuale simptome de blocadă neuromusculară, în special în cazul pacienților cu acidoză, miastenia gravis sau alte afecțiuni neuromusculare (sau la cei care folosesc analgezice opioide, anestezice și relaxante musculare). Pentru situația apariției blocadei neuromusculare, se recomandă folosirea de suplimente de calciu sau neostigmină.

În ceea ce privește posibilele interacțiuni, dacă există o asimilare sistemică, când se folosesc concomitent cefalosporine sau antibiotice aminoglicozide, riscul de reacții nefrotoxice este crescut. Aceeași problemă este posibilă și pentru aplicarea simultană de acid etacrinic sau furosemid (pot apărea și reacții ototoxice).

De asemenea, dacă tratamentul cu Baneocin pudră conduce la reacții alergice (înroșire, iritație sau uscare a pielii apar în utilizarea de lungă durată) sau suprainfectare, trebuie întrerupt. Până în prezent nu au fost identificate cazuri de supradozaj cu Baneocin.

Sursă foto: www.medicina-informativa.com

Surse: 

www.dx-health.com; www.anm.ro; www.tabletwise.com