Ce trebuie sa stii despre mononucleoza infectioasa

Boala se poate răspândi prin contact cu saliva, mucusul din nas și gât și uneori chiar lacrimi (secreții), dar și prin sânge (foarte rar); deoarece poate fi transmisă prin sărut (dar și prin tuse sau strănut), mai este denumita și „boala sărutului” (în acest sens, în cazul în care aveți mononucleoză este indicat să nu sărutați pe nimeni și să nu folosiți în comun pahare, tacâmuri sau periuțe de dinți).

Mononucleoza infecțioasă- cauze

Doamna doctor Carmen Dorobat, medic primar boli infecțioase și manager al Spitalului Clinic de Boli Infecțioase "Sfânta Parascheva" Iași:

"Infecția este cauzată de un virus care aparține familiei Herpesviridae, denumit virusul Epstein-Barr, care este unul dintre cele mai contagioase virusuri herpetice.

Virusul Epstein-Barr (VEB) se înmulțește la nivelul nasului și gâtului. Orice lichid care vine în contact cu aceste părți ale corpului și anume: saliva, lacrimi, secreții nazale pot fi infectate cu VEB. Transmiterea lui are loc atunci când o persoană intra în contact cu secrețiile infectate ale unui bolnav sau purtător faringian de virus. Astfel, mononucleoza este răspândită prin sărut, tuse sau orice alt contact cu saliva unei persoane infectate cu virus, de unde și denumirea de "boala sărutului". De asemenea poate fi transmisă și prin folosirea obiectelor sanitare, tacâmurilor, veselei, periuței de dinți sau chiar și ruj, luciu de buze. Nu în ultimul rând, poate fi transmisă prin sânge și pe cale sexuală .

Virusul este prezent în perioada acută a bolii și câteva luni după (chiar până la 18 luni), dar uneori poate fi prezent și în continuare, cu intermitență, mai mulți ani. Imunitatea apare după trecerea prin boala, indiferent dacă au existat sau nu simptome și este puternică și de durată."

Mononucleoza infecțioasă- factori de risc

Vor exista posibilități mai ridicate de a dezvolta această boală dacă:
• se vor folosi în comun periuțe de dinți, căni sau orice alte obiecte care vin în contact cu gura și cu saliva
• există contact sexual cu o persoană care are în organism virusul Epstein-Barr
• s-a efectuat o transfuzie de sânge
• s-a realizat un transplant
• persoană are între 15 și 35 de ani și are un sistem imunitar care nu este puternic

Mononucleoza infecțioasă- simptome

Simptomele mononucleozei pot include: oboseală/slăbiciune musculară, stare generală proastă, transpirații nocturne, durere de gât (gât foarte roșu) care nu trece după antibiotic, temperatură crescută, noduli limfatici inflamați în gât și la subraț, amigdale inflamate, durere de cap, iritație a pielii ce seamănă cu pojarul (5% din cazuri) și uneori splina moale, mărită; în cazuri rare poate apărea și un edem al pleoapelor la debutul bolii.

O durere puternică în partea superioară stângă a abdomenului poate însemnă că splina s-a spart și constituie o urgență medicală.

Rețineți faptul că virusul are o perioadă de incubație de aproximativ 4-6 săptămâni, deși la copii poate fi mai scurtă, iar febra și durerea de gât se ameliorează în 2 săptămâni, însă oboseala, nodulii inflamați și splina mărită pot persista, după cum am menționat, mai multe săptămâni/luni. În cazul unui procent de 35-40% din bolnavi sunt prezente simptome semnificative.

Astfel că, dacă simptomele nu dispar în decurs de 1-2 săptămâni cu tratament adecvat, trebuie să apelați la un medic specialist. Un aspect ce trebuie menționat este că, și după dispariția simptomelor, veți rămâne purtători ai virusului care se poate reactiva din când în când (un procent de 20-80% din persoane) fară a apărea vreun simptom; în acele moment sunteți contagioși (îl puteți transmite altora).

Mononucleoza infecțioasă-diagnostic

Medicul poate suspecta mononucleoza pe baza descrierii simptomelor (febra, durere de gât și noduli), dar și a duratei acestora, a vârstei și a examinării fizice; vă încercă să identifice noduli/amigdale inflamate, dar și splina/ficat mărit. Poate recomanda teste ale anticorpilor, fiind vorba de un test monospot (heterofil) pentru a verifica prezența anticorpilor în sânge (proteine eliberate de sistemul imunitar că răspuns la o substanță nociva denumita antigen) cu un rezultat rapid (1 zi), însă nu poate depista infecția în prima săptămână (necesita repetare în 10-14 zle). Un altfel de test (testul EBV) impune o durata mai lunga de realizare dar poate depista infecția oricând.

Se poate apela și la estimarea numărului de leucocite (limfocite) sau al aspectului lor; nu confirmă  mononocleoza însă sugerează o variantă posibilă sau la alte teste de sânge ce pot indica inflamație și  anomalii în funcționarea ficatului. Este importanta excluderea altor afecțiuni cu simptome similare cum sunt infecțiile cauzate de citomegalovirus, infecții streptococice, toxoplasmoza, HIV și prezență unui număr crescut de limfocite, însă mononucleoza este cel mai des incriminată.

Tratament

Nu exista niciun tratament specific și, important de reținut, antibioticele nu funcționează în cazul mononucleozei deoarece este o infecție virală.

Medicația se adresează în general infecțiilor secundare (rareori apare o infecție streptococică), fiind vorba fie de una la nivelul sinusurilor (sinuzita), fie la nivelul amigdalelor (amigdalita) și presupune antibiotic. Amoxicilină și alti derivați ai penicilinei nu sunt recomandați persoanelor bolnave deoarece exista risc de eczmă la nivelul pielii (nu înseamnă însă neapărat o alergie la antibiotic) și se recomandă alte variante.

Pentru ameliorarea unora din simptome (umflarea gatului și amigdalelor) pot fi recomandați corticosteroizi (prednison) în cazurile mai grave sau antitermice/analgezice cum sunt ibuprofen sau acetaminofen (pentru febra/durere).

Este indicat să luați o pauza de la serviciu/școală o perioadaăpentru a preveni apariția unei recăderi.În cazul în care simptomele se agravează sau experimentați durere abdominală intensă adresați-vă de urgență medicului.

Doamna doctor Carmen Dorobat, medic primar boli infecțioase și manager al Spitalului Clinic de Boli Infectioase "Sfânta Parascheva" Iași: 

„Tratamentul în mononucleoza infecțioasă este în principal igieno-dietetic și simptomatic. Cel mai bun tratament este multa odihnă, mai ales în perioada de început a bolii, atunci când simptomele sunt mai severe. Repausul la domiciliu și la pat este recomandat pe o perioada de 7-14 zile, putând fi însă prelungit în cazul în care apar complicații sau în cazurile severe de boală. De asemenea, în aceasta perioadă este recomandat consumul de lichide în cantitate crescuta pentru a preveni deshidratarea.

Tratamentul simptomatic se face cu antitermice, antialgice. Nu exista încă nici un vaccin pentru virusul Epstein-Barr, dar ca părinți puteți încercă să vă protejați copiii asigurandu-vă că aceștia evită contactul apropiat cu alți copii bolnavi. "

Citește și: Medicamente recomandate pentru răceală și gripă: sfaturi de la specialiști

Ce se poate face acasă pentru ameliorarea simptomelor mononucleozei infecțioase

Alături de respectarea strictă a indicațiilor primite de la medic, o persoană care suferă de mononucleoză infecțioasă se poate simți mai bine dacă ține cont și de aceste sfaturi:
• Se va odihni cât mai mult
• Va avea grijă să se hidrateze cât mai bine- Pentru reducerea febrei, durerilor în gât și pentru prevenirea deshidratării
• Se poate recurge la o gargară cu apă sărată- Aceasta va diminua durerea în gât dacă va fi efectuată de câteva ori. Ideal va fi să amestece 1/2 linguriță de sare cu 250 ml apă călduță

Mononucleoza infecțioasă- posibile complicații

Complicațiile mononucleozei pot fi mai grave decât boala însăși și includ:
- ruptura de splină din cauza măririi acestui organ (în decurs de 4-21 de zile după apariția simptomelor). Apare o durere ascuțită și subită în partea stangă superioară a abdomenului și necesită intervenție chirurgicală
- probleme hepatice cum sunt hepatita (o ușoară inflamație a ficatului), icter (îngălbenirea a pielii și a sclerei ochiului) care apar ocazional

Complicații care sunt rar întâlnite: anemia hemolitică (scăderea numărului de globule roșii și al hemoglobinei-proteina bogată în fier din globulele roșii), trombocitopenie (număr redus de trombocite-globule albe implicate în coagularea sângelui), probleme cardiace (inflamația mușchiului inimii-miocardita sau pericardita), complicații ce implică sistemul nervos (meningita, encefalita și sindrom Guillain-Barre), amigdale/gât inflamate sau un abces pe ele (abces peritonsilar) ce pot bloca respirația.

Rețineți că în cazul persoanelor imunocompromise (bolnavi de HIV/SIDA sau cei care urmează medicație imunosupresoare în urma unui transplant de organ), pot apărea complicații mult mai grave. De asemenea, este extrem de important să așteptați cel puțin o lună înainte de a efectua orice activitate fizică intensă/sport de contact pentru a evita ruptura de splină; cereți sfatul medicului în acest sens (rata de mortalitate este reprezentată în mare parte de această complicație).

Conform oamenilor de știință,  boala a fost asociata cu apariția unor anumite tipuri de cancer, în special limfoame; acestea sunt prezente în special la persoanele imunocompromise. În alte culturi, cancerele sunt localizate la nivelul faringelui și al nasului (limfom nazofaringian)- China și la nivelul mandibulei (limfom Burkitt) -Africa.

În plus, s-a constatat că infecția cu mononucleoză este asociată cu apariția a cel puțin un subtip din boala Hodgkin (doar în cazuri rare, dar este mai degrabă unul dintre factorii favorizanți și nu cauza directă responsabilă.

În final, trebuie să menționăm că dat fiind faptul că 95% din adulți dispun de anticorpi înseamnă că prevenirea răspândirii infecției este dificila, daca nu chiar imposibila. Cu toate că este de ajutor respectarea regulilor de igienă,  virusul persistă multe luni în saliva chiar și după vindecare.

Doamna doctor Carmen Dorobat, medic primar boli infecțioase si manager al Spitalului Clinic de Boli Infecțioase "Sfânta Parascheva" Iași: 

- anemie, scăderea numărului de trombocite, modificări care remit spontan în 3-8 săptămâni

- complicații neurologice: encefalita, paralizii de nervi cranieni (în special paralizia faciala), meningoencefalita

- ruptura splinei, care se poate produce spontan sau în urma traumatismelor, chiar ușoare, apărând de obicei în a doua sau a treia săptămână de boala

- complicații respiratorii: pneumonia interstițială

- complicații cardiace: miocardita, pericardita

- suprainfecția bacteriană, de obicei suprainfecția anginei cu germeni bacterieni de tipul streptococ β-hemolitic, stafilococ, Haemophilus. Este o complicație relativ frecventă a mononucleozei. De asemenea, mai pot să apară otita sau sinuzita, dar rareori”.

Mononucleoza infecțioasă- prognostic

Deși simptomele sale sunt neplăcute și vor interfera timp de câteva zile sau săptămâni cu activitățile zilnice, în general majoritatea persoanelor se vor vindeca fără probleme.
În același timp, trebuie să știi că este puțin probabil să te îmbolnăvești de două ori de mononucleoză infecțioasă.
Cel mai bine este să ai răbdare și să încerci să stai departe de activități solicitante cam 1 lună de la declanșarea bolii.

Mononucleoza infecțioasă- prevenție

Primul aspect pe care trebuie să îl știi este că nu există un vaccin contra mononucleozei infecțioase. Odată ce virusul se regăsește în salivă, el poate persista acolo timp de câteva luni, chiar dacă nu mai prezinți simptomele specifice bolii.
Printre măsurile cele mai importante de protecție contra mononucleozei se numără:
• Spălarea mâinilor de fiecare dată când s-a folosit toaleta și înainte de fiecare masă
• Când se tușește sau se strănută se vor acoperi gura/nasuș
• Nu se vor folosi în comun obiecte care au venit în contact cu gura
• Cine are simptome ale accestei afecțiuni va încerca să nu intre în colectivități până când medicul nu îi va permite să facă aceste demers
• Se vor evita persoanele despre care se știe sau se bănuiește că ar avea mononucleoză infecțioasă
 

Tu ai avut până acum de suferit din cauza  mononucleozei infecțioase? 

Mulțumim doamnei doctor Carmen Dorobat pentru ajutorul acordat în realizarea articolului.

Citeste si: Totul despre amigdalita

Surse:

www.emedicine.medscape.com; www.webmd.com; www.nlm.nih.gov; www.healthline.com; www.medicinenet.com; www.mayoclinic.org, www.medicalnewstoday.comS

Surse poze:
www.pixabay.com